În căutarea Zânei Pădurii

Nov 8, 2012 by Carla

Zâna Pădurii n-a fost de găsit prin locurile pe care le-am străbătut noi, pasă-mi-te am nimerit acolo tocmai în ziua în care fusese invitată la Balul de toamnă al pădurii şi onorase invitaţia, căci nu-i frumos să refuzi să te înfăţişezi soarelui într-o zi atât de specială…

Doar păsărelele rămăseseră de pază pe cărările bătute agale de cele 8 picioare ale noastre, căci toate celelalte vietăţi – veveriţele, căprioarele, vulpile, iepuraşii şi, din fericire, chiar şi ursuleţul – îşi puseseră pantofiorii de bal şi dansau, de zor, undeva într-un luminiş ferit de ochii musafirilor, de unde însă răzbătea către noi o lumină de poveste fermecată şi, când şi când adus de vânt, câte un refren al corului de frunze…

Noi însă le-am căutat. Şi, în absenţa lor, ne-am mulţumit să ne împrietenim cu ciupercuţe mari şi mici, cu flori uscate, am certat lichenii ce sugrumau obraznici crenguţele cele mai firave ale pădurii şi am găsit pietre fermecate, ce străluceau ca diamantele… Am mângâiat şi am privit copacii bolnăviori, care plângeau cu lacrimi de răşină atât de frumos mirositoare… Am găsit chiar şi doi copaci îndrăgostiţi, atât de strâns îmbrăţişaţi unul în jurul celuilalt, încât nici măcar toporul pădurarilor nu i-ar mai puta dobor decât împreună… Am coborât într-o vale minunată, am alergat pe poteci şi prin iarbă înaltă, am ascultat păsărelele, ne-am bucurat de o linişte binecuvântată, pe care numai glasurile noastre au spart-o în hohote vesele şi jucăuşe, de-a lungul unei după-amiezi de poveste.