Somn (la) liber

Oct 19, 2012 by

Ora 14:30, abia sosite de afară, de la joacă.

Haideţi, e târziu… hai să mergem la nani…

– Nu, nu, nu!!!

– Cum nu?! E vremea să facem nani, altfel se face târziu până ne trezim şi nu mai ajungem afară…

– Io nu vreau afaiă!!!

– Mie nu paşe afaiă…

– Io nu vreau pac nani!…

– Dar…

– Nu, nu, nu! Mie nu mi-e somn!…

– Nu, mami, nu…

Ora 15:00, după ce am trebăluit puţin prin bucătărie, iar ele s-au jucat singure.

– Gata, acum haideţi… v-am lăsat să vă mai jucaţi, dar acum trebuie să urcăm la nani…

– Nuuuuuuuuuuuu!!!!!!!

– Nu-nu-nu!!!…

– Ei… cum nu?! Sunteţi prea obosite, uitaţi-vă la voi, abia vă mai mişcaţi!

– Io nu-s bobosită!!!

– Nici io nu-s bobosită!

– Io nu pac nani!!! Io veau joc Nati aicea!

– Si io veau joc Sofi aiţea!

– Treaba voastră, eu mă duc singură la culcare şi-mi spun doar mie poveste…

– Nu-nu-nu!!! Mami, mai una, mai una şi gata!

– Daaaa… mai una si gata!!!…

– Biiiiine… vă mai jucaţi puţin şi gata!  Da?!

Ora 15:30, ultimatumul.

– Nu, mami, nu! Mie nu mi-e somn, uite!!! Io nu pac nani deloc!

– Nici io nu vreau pac nani!… Io veau joc!

– … Foarte bine, eu nu vă mai chem la somn, staţi aşa până adormiţi din picioare!

– Nu-nu-nu! Noi nu domim…

Ora 16, după ce s-a făcut brusc linişte, în timp ce fetele se jucau de-a v-aţi ascunselea..

p.s. Nu e prima oară, de fapt… 🙂

4 Comments

  1. Andreea/Adelina

    :))))))))))))))))

    Noi trecem prin momente foarte grele. Baietii refuza sa mai doarma singuri in camera lor, adorm cu noi in pat, ii ducem la ei in camera si pe la 12-1 dimineata ne trezim iarasi cu ei in pat. Toata noaptea ne trezim din ora in ora ba pentru ca ne lovesc cu picioarele, ba pentru ca se lovesc cu picioarele. In plus nu vor sa mearga la nani , se lasa cu scandal, urlete, tipete. A doua zi noi suntem franti de oboseala, devenim nervosi, frustrati, offff…. nu stiu voi cum reusiti dar eu ma simt dezarmata, lipsa somnului ne afecteaza toata ziua.
    Daca ai sfaturi, trucuri, te rog partageaza :)))

    • Carla

      La fel dormim şi noi, doar că în cazul nostru somnul este de la început în patul mare, împreună… iar patul nostru e minuscul, e o canapea extensibilă de 1,40m. Avem alături un dormitor, cu un pat mai mare, dar scârţâie somiera atât de rău, încât eu acolo am făcut numai nopţi albe.
      Lovituri de picioare şi mânuţe primim şi nou, la greu! 🙂

      N-am niciun sfat, eu am renunţat să mă mai necăjesc pentru ora de culcare… când le văd obosite devreme, imediat le duc în pat, iar alteori ne prinde şi miezul nopţii chiţăind. Dar noi încă suntem acasă, cu somnul de dimineaţă la liber, e altfel aşa. La noi funcţionează bine propunerea de a le citi poveşti, iar cărţile fetelor sunt în camera lor, deci acceptă să ne punem în pat pentru activitatea asta. Chiar dacă durează mult până la somnul propriu-zis, eu am mulţumirea că statul cu capul pe pernă le linişteşte, le moleşeşte, le pregăteşte de somn.

  2. :-)) imi amintesc ca asa cadea frant si fi-miu :-))

    • Carla

      Oooo, da, îmi pare că au aceeaşi personalitate şi el şi Sofia mea… 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.