Activităţi la 2 ani

Jul 8, 2012 by


Warning: file_exists(): open_basedir restriction in effect. File(/var/www/clients/client2/web5/web/wp-content/uploads/et_temp/Familia-noastra-de-jucarii-395462_218x218.jpg) is not within the allowed path(s): (/home:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php:/tmp:/var/cpanel/php/sessions/ea-php74:/usr/local/lsws) in /home/jocurbanro/public_html/wp-content/themes/Magnificent/epanel/custom_functions.php on line 1020
Activităţi la 2 ani

Gând la gând cu bucurie.

De multă vreme plănuiam, în minte, acest post. Voiam să scriu despre felul în care ne jucăm noi, la această vârstă, despre activităţile noastre zilnice, despre cum jocul fetiţelor mele se transformă, într-o măsură din ce în ce mai mare şi într-un mod cât se poate de natural,  într-un instrument (cel mai important instrument!) pentru învăţare.

Pentru că măzărichile mele (încă) nu au intrat în colectivitate, pentru că sunt din ce în ce mai fascinată de beneficiile activităţilor de tip “homeschooling” – ca şi “supliment” la sistemul de învăţământ de stat (voi vorbi pe larg, într-o altă postare, despre acest subiect), pentru că eu – ca mamă – sunt foarte implicată în activităţile fetiţelor mele şi am convingerea că jocul împreună ne transformă pe toţi în copii fericiţi, am acordat mereu o mare importanţă jucăriilor din casa noastră. M-am simţit responsabilă nu numai pentru siguranţa fetelor – atunci când ele erau mici şi multe jucării recomandate vârstei lor mi se păreau prost turnate, periculoase pentru joaca lor în doi (părinţii cu doi sau mai mulţi copii ştiu cât de uşor “se încing spiritele” când vine vorba de a împărţi o jucărie şi cât de uşor se transformă chiar şi cel mai inofensiv obiect într-o veritabilă armă albă :P), dar şi pentru utilitatea lor în învăţare – căutând în permanenţă jucării cu o cât mai importantă funcţie didactică.

Sigur, avem o mulţime de jucării potrivite unor varii tipuri de activităţi: balansoare, maşinuţe, biciclete şi o mulţime de mingi – pentru activităţile fizice şi mobilitate; păpuşi, cărucioare, pătuţuri, vase de bucătărie şi hăinuţe – cu care fetele exersează rolurile noastre de oameni mari; creioane colorate, cretă şi culori pentru pictat; multe maşinuţe – căci le-au plăcut de mici; animale de plastic şi animale de pluş – cu care facem jocuri de rol şi învăţăm despre lumea lor; vreau însă să povestesc despre cele “educative”, care mie una îmi sunt tare dragi şi de care ne folosim zilnic pentru a învăţa o mulţime de lucruri noi. Şi, pentru că zilele acestea tocmai se derulează un concurs lansat de “naşii” jucăriilor, Noriel, am să profit pentru a lega acest post de tema propusă…

Am să fiu sinceră şi o spun cu cea mai mare împăcare: fetiţele mele nu sunt precoce din niciun punct de vedere, nu sunt “fruntaşe” la limbaj şi nu au performaţe speciale la “discipline” specifice vârstei lor. Nu cunosc literele, nu ştiu să numere corect, vorbesc peltic şi cântă fără noimă :). Pentru că au crescut fără tv timp de aproape doi ani nu au alte pasiuni în afara simpaticei Peppa Pig, de unde momentan învaţă “doar” despre familie, prietenie, natură şi bună-purtare :P. Nu participă nici la activităţi de grup, limbi străine, sport, dans sau muzică – din motive de logistică (pentru mine fiind foarte greu, singură, să mă deplasez cu ele prin oraş), drept pentru care mare parte din timp suntem doar noi trei, acasă. Din fericire avem o casă mare, o curte pe măsură, deci spaţiu berechet să nu ne plictisim vreodată, asta dacă n-ar fi tati care să ne “oblige” din timp în timp să părăsim adăpostul nostru şi să ieşim în lume, atârnate de braţul lui. 😛

Am fost mereu atentă la nevoile fetelor mele, specifice etapelor lor de dezvoltare, am încercat mereu să le ofer jucării cu o cât mai mare utilitate, de care să nu se plictisească în câteva ore şi pe care să le putem folosi în mai multe feluri, descoperind diverse lucruri noi cu ajutorul lor. Aşadar, casa ni s-a umplut de jucării drăguţe şi utile, pe care le folosim diferit, pe măsură ce fetele cresc. Şi iată-le pe cele mai îndrăgite dintre ele, prezentate cu titlu de călduroasă recomandare tuturor copiilor, dar mai ales părinţilor în pană de idei. 😛

*****

Una din cele mai longevive jucării ale fetelor este Răţuşca cu inele, sau cu “băţăli” (brăţări) în vocabularul fetelor, pentru că aceasta a fost prima utilitate a inelelor de pe suport: purtatul lor, cu mare fast, prin toată casa, concomitent cu lupta continuă pentru a se deposeda una pe cealaltă de brăţări, în folos propriu. Apoi, cu ajutorul lor, am început să numărăm şi să denumim culorile. Mai târziu inelele ne-au fost de un real folos pentru a învăţa să le ordonăm după mărime şi pentru a învăţa sensul gradelor de comparaţie: mic, mijlociu, mare, mai mic, mai mare, cel mai mic, cel mai mare… Şi acum, după mai mult de 1 an de la achiziţie, fetele se joacă cu aceeaşi plăcere cu această jucărie, ordonând inelele pe ea din memorie, în numai câteva secunde, fără însă a se plictisi.

Această piramidă este o jucărie de tip Montessori ce se găseşte în diverse variante, confecţionate din plastic sau lemn, fiind utilă în dezvoltarea mişcărilor fine şi a coordonării mână-ochi, precum şi în învăţarea culorilor şi a relaţiilor de mărime dintre piesele sale.

*****

Anul trecut fetele au fost încântate de două jucării Montessori, de tip Labirint 3D, una mai mică pe care au manevrat-o imediat după vârsta de 1 an şi un labirint mai mare, care le-a atras atenţia până spre doi ani. În prezent folosim labirintul doar pentru a număra biluţele de pe el, pentru a numi culorile sale şi… cam atât.

Deşi pe siteurile de jucării labirinturile de acest tip sunt recomandate pentru copii de +3 ani, eu personal nu le văd utilitatea la această vârstă, ajutând în principal la dezvoltarea abilităţilor motrice în primii doi ani de viaţă.

Aceasta este singura jucărie din lista noastră căreia îi acord un review negativ, dar o menţionez aici tocmai pentru că este o jucărie mult promovată în educaţia de tip Montessori şi poate nu am intuit eu toate modalităţile în care ne putem folosi de ea. Prin urmare, dacă aveţi alte sugestii, vă rog să le împărtăşiţi cu noi, până nu se aşterne praful pe labirintul nostru cel frumos colorat… 😛

*****

A urmat pasiunea pentru Turnul-piramidă din cuburi de carton, cu triplă utilitate: stivuirea cuburilor unul peste celălalt de la mare la mic, aranjarea lor pe cele patru laturi pentru a recompune imaginile imprimate pe faţetele lor, dar şi aşezarea cuburilor de la mare la mic unul în celălalt, pentru a obţine la final o jucărie de tip “matrioşka”.

Noi le-am folosit şi la orizontală, alăturându-le de la mic la mare pentru a studia şi compara dimensiunile lor, dar trebuie să recunosc că cea mai frecventă utilizare a lor este atunci când fetele nu ajung la ceva şi se urcă pe cubul cel mare ca să câştige în înălţime… 😉

Piramida de cuburi se găseşte în diferite variante în comerţ, de la imagini imprimate de tip puzzle – cum este turnul nostru, până la alfabet sau cifre. Modelul pe care noi îl avem ne ajută mult să numim culorile de pe hăinuţele personajelor imprimate pe cuburi, să învăţăm despre dungi şi buline, să numărăm câte buline galbene, câte albastre, câte verzi sunt pe salopeta purcelului etc.

*****

Apoi ne-au intrat în graţii cuburile de plastic, întâi cele moi, apoi cele de tip Lego… Vă mai amintiţi de ele? Le avem de jumătate de an şi fetele adoră să se joace cu ele. Marca pe care noi am ales-o se numeşte Buggi, le-am găsit în reţeaua magazinelor Kaufland, sunt de o calitate extraordinară, iar piesele se îmbină perfect. E o plăcere să ne jucăm cu ele (eu şi tati ne luptăm să le luăm din mâinile fetelor, ca să construim noi! :D) şi singurul nostru regret este că nu avem decât două cutii şi, de  luni de zile, nu reuşim să mai găsim niciunde altele…

Fetele sunt fascinate de a construi turnuri cât mai înalte. Dacă nu le fac artiste, arhitecte vor fi! 😀 Am început prin a învăţa cum să potrivim cuburile astfel încât să intre unele în celelalte fără să se răstoarne construcţiile noastre; mai târziu am început să le sortăm pe culori, numindu-le în permanenţă, iar mai apoi şi numărând cuburile atunci când le montam în turnuri. Cu ajutorul lor am învăţat, astfel, denumirile culorilor, am învăţat să facem mulţimi, iar acum exersăm număratul.

*****

Tot ca şi sistem de construit folosim un set de “pipes”, “ţevi” care se montează unele în celelalte după cum ne dictează imaginaţia, folosindu-ne atât de componentele drepte, cât şi de coturi şi “T”-uri (ca şi cele din instalaţii) – pentru a schimba direcţia ţevilor.

Momentan, fetele preferă  – ca şi în cazul cuburilor – să construiască porţiuni cât mai lungi, drepte. Şi aceste ţevi le numărăm, le denumim şi le sortăm pe culori, le combinăm pentru a obţine diverse construcţii.

Jucăria se poate folosi în plan bi sau tridimensional, în funcţie de creativitatea copilului. Setul de ţevi se găseşte la raioanele de jucării din marile hypermarketuri; noi l-am achiziţionat din Centrul Comercial Euro, Timişoara.

*****

Avem, apoi, o mulţime de jucării şi puzzle-uri din lemn, de tip Montessori, care dezvoltă atenţia şi imaginaţia copiilor, coordonarea mână-ochi, răbdarea şi, nu în ultimul rând, abilităţile de manipulare.

Cea mai îndrăgită jucărie a fetelor în acest moment este Wisdom Tree, o jucărie +3 ani (dar foarte utilă şi la 2 ani), formată dintr-un copăcel de lemn găurit în diverse locuri, o mulţime de fructe de lemn şi 3 şnururi cu ajutorul cărora fructele trebuie aşezate în copac. Aici începe distracţia… fetele sunt încă prea mici ca să reuşească să înşiruie şi fructele pe şnur, şi şnurul prin găurile copăcelului, în acelaşi timp. Însă e la fel de interesant să sorteze fructele, să le înşiruie pe cele de acelaşi fel, să combine câte două feluri de fructe în diverse moduri sau să inventeze alte combinaţii între ele. Exersăm, astfel, şnuruirea, în timp ce numărăm fructele, le denumim şi repetăm culorile.

Jocul Wisdom Tree l-am achiziţionat din Centrul Comercial Euro, Timişoara. Variante (mai puţin colorate) am găsit pe internet după cuvintele-cheie de căutare “împodobeşte pomul”.

*****

O altă jucărie de tip “şnuruire” este Tăbliţa perforată, cu şnururi (cumpărată de aici), cu ajutorul căreia se dezvoltă coordonarea mână-ochi, motricitatea fină şi prinderea cu 3 degete, precum şi asocierea culorilor.  Dexteritatea şi îndemânarea sunt deopotrivă solicitate la înşiretarea tăbliţei; fetele mele momentan nu reuşesc să-şi coordoneze mişcările ambelor mâini astfel încât să treacă şnururile de pe o parte pe cealaltă în pas cursiv, dar învaţă să treacă şnurul prin găuri cu o precizie din ce în ce mai mare şi sunt foarte interesate de această activitate, ori de câte ori le ofer tăbliţa. Mă aştept ca abia după vârsta de 3 ani, recomandată pentru acest tip de jocuri cu şiret, să reuşească să urmărească întregul traseu al planşetei; până atunci mi se pare suficient dacă  vom reuşi să înşiretăm tăbliţa aleatoriu.

Din aceeaşi categorie de jucării fac parte şi papuceii de lemn cu şiret, disponibili pe internet într-o mare varietate de forme şi culori, utili mai ales pentru latura lor practică: deprinderea înşiretării corecte a pantofilor şi legarea fundei, la final. 😛 E surprinzător cât de mulţi copii ajung până aproape de vârsta şcolară fără a reuşi să se descurce singuri cu propriile şireturi.

****

Avem un puzzle de lemn cu elemente de la fermă, achiziţionat de la magazinul Lidl, care ne place foarte mult pentru că mami ajută la potrivirea pieselor în suport iar fetele povestesc ce văd în imaginea de pe fiecare piesă. Insistăm pe culori, pe ce înseamnă fiecare obiect şi la ce e folositor, diferenţiem obiectele de animale şi persoane, formăm mulţimi cu cele 3 elemente şi, nu în ultimul rând, folosim piesele pentru diverse povestioare, în loc de marionete sau decoruri.

*****

Tot de la Lidl şi tot din categoria puzzle-urilor cu animale avem o Arca lui Noe, care le dă mult de furcă fetelor şi le necăjeşte tare faptul că încă nu pot potrivi piesele la locul lor, motiv pentru care sunt nevoită să-l refac în faţa lor din nou şi din nou şi din nou… în acest timp povestim despre animalele din imagine, numim culorile şi încerc să le explic fetelor cum se rezolvă un puzzle, identificând şi potrivind întâi marginile şi apoi interiorul.

Puzzle-ul este o mare dragoste a mea şi, în virtutea transmiterii genetice a acestei pasiuni şi la fete, le-am pregătit deja o mulţime de cutii de puzzle “clasic”, de la 100 la 1000 de piese…  Doar să mai “creştem” puţin şi să ne aşezăm toate trei, cu răbdare, la masă! 😛

*****

Alte două puzzle-uri cu animale (din care unul cu imagine corespondentă pe suport, pentru o uşoară potrivire a pieselor), cumpărate de aici şi de aici, sunt un bun pretext să repetăm numele animalelor şi să imităm sunetele scoase de ele, să le povestesc despre rolul fiecăruia în gospodărie, să inventăm poveşti cu ele şi să folosim piesele pe post de personaje.

Am observat că fetele au un interes mult mai mare pentru puzzle-ul cu imagini corespondente, neavând încă răbdare să încerce fiecare piesă pe toate laturile sale şi în toate contururile, până le aşează la locul lor. Încerc să le învăţ cum să intuiască – după dimensiunea piesei sau contur – spaţiul potrivit al fiecăreia, dar momentan ele sunt captivate de imaginile propriu-zise şi de culorile de pe ele, fiind mai puţin atente la caracteristicile “tehnice” ale pieselor. Nu ştiu dacă e doar o etapă premergătoare dezvoltării gândirii logice, dar momentan nu poate decât să mă bucure înclinaţia lor către compoziţie şi culoare, considerând-o o bună “temelie” pentru dezvoltarea laturii lor creative. 😉

*****

Tot pentru dezvoltarea coordonării mână-ochi folosim două Cutii cu sortător , care promit – după cum scria pe ambalajul uneia dintre ele – o plăcută familiarizare cu formele geometrice. Piesele sunt de diferite forme, dimensiuni şi culori, fetelor le place să le potrivească în conturul lor şi am observat că rezolvă aceste jocuri cu o foarte mare uşurinţă, spre deosebire de dificultatea pe care o prezentau cu numai câteva luni în urmă. În paralel, ne folosim de aceste piese pentru a le număra şi a repeta culorile, le analizăm laturile iar eu le denumesc formele geometrice corespunzătoare şi,  bine-înţeles, facem turnuri pitoreşti cu ele, în aşteptarea unui set “adevărat” de cuburi de lemn, cu care să construim poduri şi căsuţe…
Deşi sunt recomandate copiilor de peste 3 ani, nu văd niciun motiv pentru care cei de vârstă mai mică nu le pot folosi, piesele fiind suficient de mari ca să nu poată fi înghiţite.

*****

Un puzzle de lemn care momentan ne pune în mare dificultate, dar pe care fetele îl cer mereu să se joace, este acest Hipopotam din 5 piese (cumpărat de aici), o jucărie tot de tip Montessori, din categoria căreia se găsesc o mulţime de figurine diferite pe internet.

“Hipopotamul râde, are fundul galben şi e format din 5 părţi” sunt singurele concluzii pe care le tragem jucându-ne cu acest puzzle, atâta vreme cât fetele nu par să aibă nicio idee cum să aşeze piesele sale, învârtindu-le la întâmplare în suport. 🙂 Probabil vor memora poziţia pieselor înainte să înţeleagă logic cum să le potrivească, dar e o jucărie utilă şi, datorita dimensiunilor sale reduse, este foarte potrivită de luat în călătorii.

*****

Puzzle-ul Ceas, achiziţionat de aici, ne ajută să numărăm şi, în timp, ne va învăţa simbolurile cifrelor de pe cadran. Momentan rezolvăm puzzle-ul ajutându-ne de corespondenţa dintre culorile pieselor şi bordura de pe discul interior, nominalizând fiecare cifră ce o potrivim în suport şi povestindu-le fetelor ce facem la acea oră… Ştiu că încă sunt prea mici pentru a înţelege cum se citeşte ceasul, dar au deja noţiuni elementare ale timpului (azi, mâine, seară, dimineaţă, acum, mai târziu etc.) şi sunt convinsă că în scurt timp, prin repetare, vor învăţa să atribuie anumite ore din zi diverselor noastre activităţi cotidiene.

*****

Puzzle-ul cu Cifre de la 0 la 9 (achiziţionat de aici) este unul din jocurile pe care fetele au învăţat imediat să-l rezolve singure, datorită imaginii corespondente de pe suport. În timp ce fetele potrivesc piesele, eu le repet cifrele respective şi, de curând, au început să completeze puzzle-ul în ordine, căutând cifrele crescător şi încercând să numere singure, total anapoda de cele mai multe ori. 🙂

*****

Util pentru învăţarea numărării şi, ulterior, a simbolurilor cifrelor ne este şi Trenuleţul cu cifre, un alt puzzle de lemn frumos colorat, unde pe fiecare vagon avem un număr de animale, de la 0 la 10.

Ne place mult acest joc pentru că putem aşeza vagoanele pe podea, formând un trenuleţ luuuuuung de tot, ale cărui vagoane încercăm să le aşezăm în ordine, numărând animalele pe care le transportă. Bine-înţeles, povestim despre animale, despre culoarea lor, despre ce mănâncă fiecare şi nici vagoanele sale nu scapă de a fi folosite drept decor în poveştile pe care le inventăm şi le punem uneori “în scenă”, împreună cu piesele celorlalte puzzle-uri din dotare. 🙂

Puzzle-ul a fost achiziţionat de aici şi este un joc ce ajută la învăţarea numerelor şi a sortării crescătoare / descrescătoare a lor. Pe internet am găsit şi variante cu literele alfabetului, inclusiv în variantă cartonată – care poate fi folosită şi ca decor pe peretele camerei.

*****

Dacă avem cifre, nu puteau lipsi literele… şi cel mai bun mod de a le ţine ocupate pe fete în bucătărie, atunci când gătesc – dacă nu sunt interesate să mă ajute direct, este să le ofer cutia cu Litere Magnetice. Momentan se joacă singure cu piesele, mutându-le pe uşa frigiderului în toate direcţiile, sortându-le pe culori sau după alte reguli doar de ele înţelese. Uneori mă aşez lângă ele şi le numesc fiecare literă, dar nu par interesate deocamdată de subiect şi nu insist, fiind încă mult prea devreme pentru învăţarea literelor. Ceea ce le place însă, la începutul fiecărei sesiuni de joacă, este să mă cheme să le scriu numele fiecăreia, iar apoi să-l citesc… 🙂

Am găsit un borcan cu 110 piese magnetice (litere mari şi mici, cifre şi simboluri matematice) în magazinul Auchan, restul seturilor pe care le-am văzut în comerţ fiind cu câte o singură bucată din fiecare literă, ceea ce mi se pare insuficient şi inutil în momentul când vom dori să formăm cuvinte cu ele. În prezent mai avem jumătate dintre ele şi căutăm un alt borcan şi o tăbliţă magnetică, pentru zilele reci ce vor veni în numai câteva luni.

*****

După atâta matematică 🙂 vine momentul să ne destindem cu puţină estetică, alături de figurinele din Cutia cu iepuraşi de îmbrăcat (cumpărată din magazinul Bam-Boo). Cu aceşti iepuraşi exersăm denumirile hainelor, povestim din nou despre culori, dungi şi buline, dar mai mult de atât ne place să imităm mimica guriţelor lor… Astfel, unul din iepuraşi râde, altul e mirat, altul plânge, altul e supărat… iar fetele se distrează teribil cu figurinele acestea.

Eu, la rândul meu, mă distrez observând cu câtă seriozitate încearcă fetele să potrivească cele două piese de îmbrăcăminte corespunzătoare fiecărei ţinute vestimentare a iepuraşilor… şi cum se contrazic una pe cealaltă când hăinuţele nu se potrivesc. 🙂

Din aceeaşi categorie de jocuri am văzut figurine cu diferite alte animale (ursuleţi, căţeluşi etc.), dar şi cu prinţese – pentru fetiţele cochete. 😉

Aici Sofi îmi arată cum plânge iepuraşul…

*****

Am lăsat intenţionat pentru final (sper că aţi avut răbdare să lecturaţi până aici :P) piesa de rezistenţă a acestei perioade de exerciţiu al culorilor şi numerelor – jocul Match-it: Plus and Substract,  constând în 30 de perechi de puzzle-uri, piesa din stânga având desenate pe ea un anume număr de obiecte sau o sumă / diferenţă de obiecte, iar partea dreaptă având înscris pe ea un număr, corespunzător numărului de obiecte, respectiv rezultatului operaţiei matematice de pe cartonaşul “frate”. Este un joc minunat colorat, cu piese mari, din carton gros. Noi momentan folosim doar piesele din partea stângă, unde numărăm obiectele, le denumim şi povestim despre ele. Mai târziu, în momentul în care fetele vor cunoaşte cifrele şi vor înţelege logica operaţiilor matematice de bază, vom introduce şi perechile cartonaşelor şi vom folosi întregul joc. Recomandat copiilor de +3 ani, Match-it: Plus and Substract (achiziţionat din Centrul Comercial Euro, Timişoara) este un joc de rezolvare a problemelor, de dezvoltare a limbajului, a logicii, de învăţare a numerelor şi, în cazul nostru, de povestit despre fiecare obiect de pe cartonaşe, exersând totodată singularul şi pluralul cuvintelor.

Nu pot încheia această lungă poveste fără a vă invita să ne recomandaţi alte jocuri pe cale voi le folosiţi cu copiii voştri… Pentru noi niciodată nu e destul ce avem în lada cu jucării! 😀

Profit de ocazie şi pentru a inaugura o nouă categorie pe blogul nostru, aceea de Activităţi, unde vom arhiva o mulţime de goodies pentru copii şi părinţi – pe măsură ce fetele vor creşte şi vor descoperi noi preocupări.

_____________

Foto: ©jocurban.ro

28 Comments

  1. Ce dragute sunt Natalia si Sofia si cum sunt ele imbracate in hainute complementare. revenind la subiectul postarii, n-am inteles niciodata labirintul asta 3D, nici macar nu stiam ca asa se cheama. Degetzica a fost interesata de el (il gasim peste tot, de la cabinetul de fizioterapie la farmaciile de pe aici), dar la o varsta ff mica (pana in 10 luni), apoi si-a pierdut interesul.

    Imi plac foarte mult cuburile acelea tip lego pe care le aveti, n-am vazut asa ceva pana acum. Si pomul acesta magic, il voi cauta si eu.

    Din seria cu sireturi, noi avem placute cu personaje desenate de Eric Carle, cel ce a scris Omida mancacioasa si sunt de un mare, mare succes si acum (i le-am cumparat la 2 ani), mai ales ca putem face o multime de lucruri cu sireturile acelea (inclusiv sa purtam papusile ca in Manduca :)). Ii plac asa mult personajele, ca acum i-am cumparat si flash carduri cu desene facute tot de Carle.

    Si avem foarte multe autocolante din spuma pe care le lipim pe foi si apoi desenam pe langa ele, borcane cu chenille, pufuleti si pene pe care, la fel, le folosim in diverse proiecte pe hartie sau pe cutii, borcane, etc.

    Aaa, si era sa uit plastilina din care facem mancare, pizza, paine, etc si care ne tine ocupate o multime. Acum, de foarte curand, deci la trei ani, i-am aratat si pictura cu acrilice pe diverse suporturi sau folosind sabloane (pe hartie, caci nu am curaj s-o las pe pereti sau pe mobile).

    Este adevarat ca cele de mai sus nu sunt niste jucarii in sensul clasic al cuvantului, asa ca inchei cu jocul de pescuit: doua undite cu magnet la capatul firului care “pescuiesc” opt vietati marine, dotate si ele cu cate un magnet pe burtica. Este foarte fain, nu-i asa simplu cum pare la prima vedere, iar cu ocazia asta poti vorbi despre shrimps, delfini, caracatite, pesti clovn, etc.

    • Carla

      Ah, ce amintiri ai dezgropat cu jocul de pescuit! Imediat după Revoluţie, când eu eram în şcoala generală şi sora mea era la grădiniţă, am primit împreună un asemenea joc. Ani de zile am pescuit la el, cot la cot! Îl trăgeam cu cheiţa şi, poate mai bine de 1 minut cât se învârtea, peştişorii închideau şi deschideau gura iar noi îi pescuiam cu două undiţe cu un magnet mic la capăt…:D
      Acum vreo 2 ani, cred că născusem deja, am văzut în Auchan o variantă modernizată a jocului şi am tot eyitat să-l cumpăr… ar fi fost un cadou pentru mine, fetele fiin încă bebeluşe sau chiar gravidă fiind, nu-mi mai amintesc. Acum chiar îmi pare rău că nu l-am luat să-l pun la păstrare… Dar o să caut!

      Activităţi cu creioane şi culori facem şi noi frecvent. Despre ele şi despre cărticele de poveşti nu am mai scris în acest post, era şi aşa prea lung… Dar plastilina încă nu le face cu ochiul, am avut o încercare nu demult şi nu le-a interesat, mai încerc în toamnă. Peste vară rămânem la pictatul la liber în curte, unde ne mutăm cu pensulele de pe foile de hârtie pe gard, frunze, flori, pavaj… 🙂

  2. Superb articolul!!!Si fetitele sunt adorabile …si se joaca atat de frumos impreuna!!
    Aveti o adevarata lume a jucariilor acolo.

    Noi indragim enorm cartile, facem multe activitati folosindu-ne de ele.
    IAr, jocul de rol e foarte indragit. Avem o colectie mare de papusi de mana http://ursuletinazdravani.wordpress.com/2012/05/13/colectie-papusi-de-mana/ si o scena de teatru handmade.http://ursuletinazdravani.wordpress.com/2012/04/17/scena-pentru-teatrul-de-papusi-handmade/
    NE jucam mult si cu plastilina, facem tot felul de minunatii din ea, folosindu-ne atat de manute, cat si de accesoriile noastre.http://ursuletinazdravani.wordpress.com/2012/06/11/accesorii-pentru-plastilina-avantajele-si-dezavantejele-folosirii-acestora/ PEntru jocul cu plastilina, poti urmari aceasta colectie. http://ursuletinazdravani.wordpress.com/2012/06/11/colectia-ne-jucam-cu-plastilina/

    Avem si multe jucarii si jocuri educative.Am povestit despre ele aici :http://ursuletinazdravani.wordpress.com/category/jucarii-si-jocuri-preferate/

    UITe si o alta colectie de jucarii si jocuri educative pentru pitici (parintii au povestit despre ele).
    http://ursuletinazdravani.wordpress.com/2012/05/29/colectia-jucarii-educative/

    PRovocarea NOriel e minunata….noua (mie si baietelului mai mare de 5 anisori), ne plac mult jocurile din seria “Bazele stiintei” si la unele dintre ele, preturile sunt accesibile.

    Iti doresc mult, mult succes!!! 🙂

    • Carla

      Nicoleta, îţi mulţumesc pentru recomandări, cu mare interes studiez linkurile!

      Atât de tare mă bucur că începe să existe tot mai multă informaţie pe internet, tot mai multe idei şi recomandări de jucării şi activităţi!

      Păpuşile de mână sunt şi pe lista noastră de achiziţii viitoare, însă am amânat pentru că momentan fetele nu înţeleg povestioarele în care eu dispar după un paravan sau după uşă… şi vin mereu să mă caute şi să vadă ce e în spatele decorului pe care eu încerc să-l amenajez :). Aşa că le povestesc, pe roluri, stând direct lângă ele şi manevrând jucăriile în faţa lor. Asta le place tare deocamdată.

      Plastilina, cum spuneam şi în comentariul anterior, încă nu le captează atenţia, nu au destulă dexteritate cât să modeleze singure figurine şi nici răbdare să se uite la mine cum mă joc. Rămâne în aşteptare până în toamnă, când vom avea nevoie de noi activităţi în spaţiul interior…

  3. kapi

    Buna,

    Am regasit in postarea ta cam toate tipurile de jucarii pe care le avem si noi. Inca nu le-luat, nici nu stiu din ce motiv, cele pe baza de siret. ai mei sunt mare fani puzzle, si cele tip incastru si cele clasice. Si a vreme buna am fost “lipitori”, am lipit si animale, am costruit si tinute si chipuri si tot ce s-a mai gasit. Acum suntem pictori. Dupa o perioada in care pictau pe bloc de desen, acum i-am upgradat si am trecut la pictat figurine de aici http://www.ipsoart.ro/toate-figurinele.html

    • Carla

      Kapi, mulţumesc pentru link, ce frumoase sunt figurinele! Abia aştept să mai creştem puţin şi să facem şi noi aşa ceva!

      Acum chiar aveam în plan să comand o cutie mare de cuburi de lemn, am găsit pe internet natur, necolorate sau lăcuite… şi cum avem deja vopsele acrilice, mă gândeam să le pictăm singure, împreună, iar apoi să ne mândrim că sunt colorate chiar de noi… 😀

      Cât despre puzzle, dacă fetele vor prinde gustul de la mine, voi fi cea mai fericită mămică să umplu casa de planşe la care să lucrăm împreună… eu mereu îmi cumpăr noi şi noi modele, pentru mine şi soţ, deşi nu mai avem deloc timp să le facem. Le adunăm pentru pensie! 😀

  4. G.

    Wow! Sunt impresionata de imaginile frumoase cu gazele tale. Felicitari! Iti recomand si jocurile de rol, teatru de papusi, povesti care sa prinda viata cu animalutele de plus din dotare.

    • Carla

      Mulţumim! Am muncit nişte zile bune la această colecţie de poze, pe măsură ce fetele se jucau cu unele sau altele. 🙂

      Facem deja jocuri de rol, exact cu jucăriile de pluş, cu figurinele de la puzzle-urile cu animale, cu alte jucării… Începe să le placă tot mai tare, concomitent cu atracţia pentru cărţile de poveşti.

  5. dramy

    Foarte interesant si de ajutor acest post ,Carla.Fetita mea e mult mai mica insa asa ma informez si incerc sa vin in intampinarea curiozitatii ei si incerc sa ii iau jucarii cat nai variate…Imi poti spune daca iti mai amintesti cumva unde ai gasit acele cutii-sortator (Karina mea e fan ,dar al nostru e mai simplut din plastic si tare i-ar placea unul mai interesant…iar eu in Tm am gasit un magazin cu jucarii din lemn insa nu aveau asa ceva …) si turnul-piramidă din cuburi de carton e fain(noi avem doar cuburi simple ,colorate care momentan nu o prea intereseaza)..?Mie mi se pare fascinant faptul ca fiecare copil are preferinte clare inca de foarte mici in privinta jucariilor si uneori jucarii care noua ni se par potrivite si interactive,lor nu le trezesc nici o reactie,insa se joaca cu cele mai ciudate chestii,explorantculori,forme,texturi…Nu stiu daca e bine sau rau,dar momentan nici eu nu ma inscriu in categoria de mamici care isi duc copiii la sedinte cu activitati educative si recreative de grup pentru stimularea senzoriala, cognitiva si sociala a copilului cum am tot vazut…in fine,nu le contest utilitatea pt cine e interesat dar eu personal am o alta viziune…si nu-mi doresc ca fetita mea sa stie sa scrie de la gradi,sa vorbeasca engleza si sa cante la pian(decat daca va fi interesata ea si va dori sa faca dans,pictura,balet etc) ci sa aiba o copilarie libera macar pana va incepe scoala si fericita…Am aflat si ca aceasta optiune a mea face ca copilul sa ,,se plafoneze acasa” si prefer asa decat sa o fii dus de bebe la intruniri in care sa fiu invatata cum sa ma joc cu copilul meu… insa de ex imi doresc ca vara asta sa o pot duce la vreun bazin/piscina din Tm,undeva unde sa se poata bucura de apa in lipsa doritei vacante la mare,esuata in stadiul de plan…In fine,mai doream sa-ti spun ca fetitele tare sunt tare frumoase,le-am tot admirat in fotografiile voastre,dar n-am mai apucat sa iti scriu…va doresc sa aveto o vara minunata in continuare si sa te bucuri de fiecare clipa cu ele:)

    • Carla

      Dramy, eu cred că orice metodă de a ocupa timpul copilului cu activităţi este bună, atâta vreme cât o facem în vreun fel.

      Eu aş duce fetele la activităţi de grup (un atelier de creaţie mi-ar fi plăcut), dar nu pot singură. La fel şi cu sportul, sau o limbă străină explicată pe înţelesul lor… dar asta nu ar fi minimalizat importanţa activităţilor pe care le facem noi trei împreună, căci între noi se întâmplă mai mult decât un simplu proces de învăţare: noi trei comunicăm, ne iubim, construim afectiv relaţia dintre noi… iar asta nu poate fi suplinit de niciun educator sau specialist.

      Nu ştiu exact de unde sunt cutiile cu sortător, cea mare am primit-o cadou, iar cea mică am cumpărat-o second-hand de pe internet. Avem şi noi în variante de plastic, dar acestea de lemn le plac fetelor mai mult. Cred totuşi că la Euro am văzut ceva similar, în desele mele “expediţii” de căutare de jucării. 🙂

      O vară minunată vă dorim şi vouă, plină de activităţi frumoase!

  6. dramy

    Multumesc pt raspuns.Voi cauta prin magazinele de jucarii,cu siguranta gasesc ceva asemanator.

    • Carla

      Dramy, succes! Dacă cumva mai găsesc în Euro vreuna din jucăriile menţionate voi lăsa un mesaj aici, pentru amatoare… 😉

  7. monica

    Asta da, dotare 🙂 si eu credeam ca avem prea multe jucarii 😀
    Foarte frumos ne povesteti cum va ” jucati” … avem multe de invatat de la voi, de asta va urmarim cu mare drag 🙂
    Carla uite si aici gasesti o multime de jocuri si jucarii educative: http://casaretro.com/index.php/cat/c579_Jucarii.html

    • Carla

      Monica, niciodată nu sunt prea multe!!! 😀

      Mulţumesc pentru link, deja am pus ochii pe câteva produse de acolo!

  8. maribell

    buna carla.de mult iti citesc blogul, dar nici-o data nu am lasat comment din lipsa de timp.azi fetele sunt fara mine afara.am citit pe nerasuflate cele 2 posturi care le pierdusem, iar asta cu activitatile este criminal.chiar vroiam sa fac un topic pe floricele de liliac, dar nu am avut timp.parca mi-ai citit gandurile.pur si simplu mi-ai deschis ochii…eu habar nu aveam ca exista atatea jocuri pt copii, eu am doar carticele cartonate pe care tony le rupe si mingiute de plastic colorate dupa care am invatat-o culorile.stie sa numere pana la 5 corect si apoi le greseste, dar doar din memorie.o sa fac tot posibilul sa-i cumpar si ei tablitele cu cifre si animale si cuburile pt constructii.iti multumesc ca mi-ai deschis ochii si incer ca tin pasul cu voi la joaca.
    nu mai zic de mazarici nimik….sti deja ca le ador si ca-mi insenineaza ziua cand le vad pozele.sunteti o familie ideala(in viziunea mea) cum mi-am dorit si eu, dar din pacate am zbarcit-o.
    pupici dulci
    din pacate nu am ce sa-ti recomand, pt ca noi avem doar jucarii din plus.

    • Carla

      Maribell, bine-ai venit! 😉

      Mă bucur că ţi-au plăcut recomandările noastre şi sper să-ţi fie de folos şi altele, pe viitor… sunt jocuri şi jucării utile şi foarte apreciate de fetele mele!

      M-a întristat ceea ce ai spus la final, cum că “ai zbârcit-o”… Ai două fetiţe minunate, absolut minunate, care te vor iubi indiferent cât de aproape sau departe sunteţi voi acum de imaginea “familiei ideale”… Ştim oricum că ea nu există! 🙂 Să nu crezi că familia noastră e atât de feerică pe cum reiese de aici… sigur că şi noi avem momente de supărare, de nervi, de discuţii – dar important este că le depăşim fără probleme pe toate şi mergem împreună înainte, iar fetelor noastre le oferim tot ce avem mai bun în suflete: afecţiune, căldură, înţelegere, iubire necondiţionată… Cred că asta e o “reţetă” ce poate funcţiona pentru orice familie. 😉

  9. Carla

    Jocul “Match it: Plus and Substract” (ultimul prezentat de mine) poate fi achiziţionat de la Centrul Comercial Euro Timişoara, stand I 7, la preţul de 28 lei…

  10. Lali

    Felicitari pentru acest post si pentru implicarea de care dai dovada in cresterea si educarea fetitelor voastra!
    Ma-nclin!

    • Carla

      Mulţumesc, Lali!
      Mă avantajează timpul preţios pe care încă îl pot petrece cu ele… altfel nu ştiu câtă dispoziţie şi energie aş mai avea, după o zi lungă de muncă… 🙂

  11. Bianca

    Foarte frumos postul acesta! Imi aduce aminte de activitatile noastre de la 2 ani… parca a trecut o vesnicie, desi, de fapt, doar 1 an si 6 luni!
    “Labirintul 3D” – noi ii ziceam jucaria cu bilute 🙂 – a avut mare succes la noi inca de la 1 an si un pic, am avut-o si in formatul mini, “de masina”, care tinea copiii ocupati pe drum, in formatul pus de Carla, dar si in formatul maxi, de la IKEA. Toate au fost apreciate, mai ales de Radu, care petrecea mult timp trecand bilele pe toate meandrele labirintului, ci degetelele lui mititele :). E un joc pentru dezvoltarea motricitatii fine, care pe noi chiar ne-a ajutat! S-au plictisit insa de ea pe la 3 ani, ca si de tablita cu snurulete (am de gand insa sa le iau unele jucarii cu snur mai complexe)…
    Carla, iti recomand si carticelele cu autocolante pentru varsta fetelor, sunt multe tipuri la libraria Polsib (pe soseaua Alba Iulia), de la editura Teora.

    • Carla

      Bianca, la fel s-au jucat şi fetele mele cu labirintul, însă după câteva minute se plictisesc mutând biluţele…:D Şi pe noi ne-a ajutat la dezvoltarea motricităţii fine, dar cred că are un nivel de dificultate prea mic deja, pentru vârsta lor (aveau deja aproape 2 ani când l-am luat de la tine, probabil cu câteva luni înainte s-ar fi “chinuit” mai tare cu el :P).

      Vom inaugura zilele acestea şi seria cărţilor cu autocolante, mulţumesc că mi-ai amintit! Aveam câteva achiziţionate deja de ceva vreme, dar încă nu le-am arătat fetelor. Voi căuta şi la librăria menţionată de tine, tot de la Teora avem şi noi ceva cu animale…

      Apropos de tăbliţele cu şnururi, eu cred că un placaj găurit manual, acasă, poate servi drept bază pentru o mulţime de jocuri cu şnururi… pe net preţurile la jucării de lemn de acest fel sunt destul de ridicate şi mie mi se par chiar funny de confecţionat acasă. Noi vom încerca, în curând…

      • Bianca

        Da, merge chiar si pe un carton mai gros, pe care se pot si desena cu markerul tot felul de figurine! Buna idee, Carla, o vom pune in practica in curand, trebuie doar sa salvez niste cartoane!

        • Carla

          Exact, pe carton mai gros, pe polistiren… şi mă gândesc la activităţi de înşiruire combinate cu desenarea şi colorarea a diverse figurine şi modele pe suporturile respective…

          Of, abundă internetul de site-uri de crafting pentru copii… nu ştiu de unde să mai fur puţin timp şi pentru a căuta idei de acest fel! 🙂

  12. Da imi aduce aminte de cea mica si cate jucarii lasa prin toata casa 😀
    Foarte frumoasa ideea … parintii vor aprecia si vor invata de la voi.
    Carla uite si aici mai poti gasi o multime de jocuri si jucarii educative: http://kidmagazin.ro/71-jucarii-interactive-si-educative

  13. Andi

    Mi-a plăcut mult acest articol, felicitări! Este bine conceput, excelent documentat şi prezintă o paletă vastă de jucării educative pentru primii ani de viaţă ai copilului. I-am cumpărat băieţelului nostru mai multe jucării Galt, însă favorita lui rămâne salteluţa în formă de fluturaş. 🙂
    Am găsit şi un site cu câteva jucării Galt pentru cei interesaţi:
    http://www.toysmall.ro/Articole-si-jucarii-pentru-bebelusi/ps_Jucarii-Galt-First-Years_144.html

  14. Va recomand magazinul online cu jucarii din lemn si fire naturale MAC Kids pe http://www.atelierboutique.ro

  15. adriana

    mi-au placut mult cuburile de carton de unde le-ai cumparat?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.