Fără grabă
Poate pentru prima dată de la naşterea măzărichilor îndrăznesc să nu mai măsor nimic, să cântăresc, să contorizez, să notez, să memorez… nu-mi pasă cât şi cum, îmi pasă doar că suntem. A fi, fără niciun fel de complement.
Fetiţele mele sunt perfecte aşa cum sunt. Şi nu mai vreau să notez – nici aici şi nici în mintea mea – progrese, pentru că nu am nevoie de ele ca să mă bucur de fiecare zi alături de ele, să mă bucur că nu se întâmplă nimic notabil în vieţile noastre, că încă nu ne grăbim spre nimic şi nici nu aşteptăm altceva decât zile line şi leneşe de vară…
Nu vreau să crească atât de repede, nu vreau să uit cum e să le ţin în braţe în timp ce ele se pisicesc jucându-se de-a “bebe” cu mine, ele fiind tetiţe mari deja… Nu le vreau vorbind cursiv, pentru că limba peltică pe care abia au descoperit-o le prinde de minune, pentru că sunt delicioase încercând să construiască propoziţii din ce în ce mai elaborate, găsind cuvinte dintre cele mai neaşteptate şi hilare, de care să se servească în discursurile lor…
Nu vreau să înveţe să citească şi să scrie prea repede, pentru că sunt atât de drăgălaşe când mă întreabă, de mii de ori pe zi: Mami, ţe-i aia?! Şi aia ţe-i?! Şi acolo ţe-i?! Iar eu iubesc să le explic, să le arăt, să le citesc… Nu le vreau în pătuţurile lor, în camera lor.
Îmi doresc timp, cât mai mult timp pentru noi, pentru jocurile şi activităţile noastre, pentru somnuri adânci de dupamiază la adăpostul aşternuturilor răcoroase, pentru plimbări în natură mereu amânate, pentru dimineţi la piscină, cu tati… şi capele de duminică, servite între o plimbare pe corso şi un pranz comod la restaurant… Vreau (şi mai mult) timp pentru a nu-mi păsa de nimic.
Zilele acestea, în care le aud pe fetiţele mele strigându-se “hai, (iu)bita mea!“, luându-se de mână şi jucându-se împreună din zori şi până la lăsarea nopţii, nu mi le va da nimeni, niciodată, înapoi. Mulţumesc pentru ele! Uneori e grozav să fii un nimeni, un anonim fără pretenţii şi fără perspective, liber în micul lui univers!
Related Posts
-
Trotinăm…
Posted on Jul 10, 2013
-
Warning: file_exists(): open_basedir restriction in effect. File(/var/www/clients/client2/web5/web/wp-content/uploads/et_temp/DSC_1041copy-107056_40x40.jpg) is not within the allowed path(s): (/home:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php:/tmp:/var/cpanel/php/sessions/ea-php74:/usr/local/lsws) in /home/jocurbanro/public_html/wp-content/themes/Magnificent/epanel/custom_functions.php on line 1020
Vremea oliţei
Posted on Jul 13, 2012
-
AquaFun în variantă animată
Posted on Jul 2, 2012
-
Seri de vară
Posted on Jun 23, 2012
Tags
Share This
Sunteti o familie minunata, va urmaresc de cand s-au nascut mazarichile, dar azi nu m-am putut abtine sa va si scriu. Am si eu doua fetite gemene de 2.8 ani si ma regasesc in tot cea ce scrii. Majoritatea cunoscutilor zic: “vai…mai ai un pic si scapi de necaz, le dai la gradinita…”, dar eu nu vreau sa “scap de necaz”, as vrea sa opresc timpul in loc sa fim tot asa, am si un copil mai mare si stiu ce inseamna sa cresca, fiecare perioada are bucuriile ei, dar niciodata nu va mai fi ca acum.
Mulţumesc, Melinda… exact aşa simt şi eu, că oricât de frumoasă este fiecare perioadă din viaţa copiilor noştri, aşa delicaţi şi dependenţi de atenţia noastra, ca acum, nu vor mai fi…
Ce dragalase sunt! si le sta asa bine in rochite cu buline! Nu credeam ca unui copil asa mic ii poate sta bine in ceva cu negru.
Pot sa va intreb unde ati gasit rochitele?
Şi eu am fost reticentă când am luat rochiţele, dar uite că negrul nu este aşa sobru cum pare… 🙂
Rochiteţe sunt de la H&M.
Sa fiti sanatosi, ca fericiti se vede ca sinteti! Imi sinteti dragi!
Mulţumim, Oana!:)
Multumesc, draga Carla, pentru duiosia cu care mi-au atins sufletul cuvintele tale. Sunt si eu o mamica de 2 fetite (un an si 4 luni,respectiv 2 ani si 10 luni) si din cate observ, locuim in acelasi oras. Ma bucur ca existi. Fiti binecuvantati!
Gabi, mulţumim… Multă sănătate vă dorim şi vouă!
Foarte frumosi sunteti! Sa va traiasca printesele, sa fie fericiti , linistiti si fara griji! Sa va bucurati mereu de moment!
Mulţumim, Mari! Chiar încercăm să ne bucurăm de fiecare clipă împreună!
Doamne , cat sunt de minunate . Imi face asa bine sa te citesc …
Doriana, mă bucur… 🙂 Mulţumesc.
Felicitari Carla pentru cum scrii! Urmaresc blogul de ceva vreme si de fiecare data cand citesc…imi dai o stare de bine.
Adriana, îţi mulţumesc… şi te mai aştept! 😉