3 iunie
Warning: file_exists(): open_basedir restriction in effect. File(/var/www/clients/client2/web5/web/wp-content/uploads/et_temp/DSC_8329-181198_218x218.jpg) is not within the allowed path(s): (/home:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php:/tmp:/var/cpanel/php/sessions/ea-php74:/usr/local/lsws) in /home/jocurbanro/public_html/wp-content/themes/Magnificent/epanel/custom_functions.php on line 1020

Liniste. Caldura. Soare.
Salciile plângatoare
Stau în aer, dormitând.
Un vitel în râu s-adapa
Si-o femeie, lânga apa,
Spala rufele, cântând.
Si din vale abia vine
Murmur slab, ca de albine,
Somnoros si uniform:
Râul, stralucind în soare,
Cearta salciile, care
Toata ziulica dorm.
Sub o salcie batrâna
Si cu-o carte groasa-n mâna
Care-mi tine de urât,
M-am culcat în fân pe spate, –
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.
Cântec, murmur, adiere
De zefir în frunze piere
Si ramâne doar un glas
Care umple valea-ngusta.
. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .
Ia te uita, o lacusta
Mi-a sarit tocmai pe nas!
(Zi de vară, George Toparceanu)
Vara noastră s-a “întâmplat” într-o singură zi.
Dis de dimineaţă, de la fereastra bucătăriei…
Timp în care fetele mi-au cules din câmp, în pijamale, flori pentru micul dejun…
La prânz, în linişte deplină, aşteptându-ne,
La amiază, nori de ploaie,
După o ploaie de vară, scurtă şi potolită, cât să ne răcorească,
Seara, în drum spre casă…
Şi apoi, câteva minute mai târziu:
Timp, în care, pe cealaltă parte de cer, luna ne-a urat un bine-meritat “Noapte bună”…
wooow, cat de fruuumos! ce poze minunate, ce bucurie ati putut trai azi..ca de altfel in fiecare zi, dar azi parca cineva a vrut sa aduca in viata voastra tot frumosul din lume..minunat, fiecare poza e “best of..” 🙂 ce noroc sa poti trai totul, intr-o singura zi!
Da, a fost o zi întradevăr specială, plină de bucurii, de oameni dragi… aşa zile să tot fie! 🙂
superb!
Să ştii că m-am gândit la tine când am fotografiat apusul ăsta, peste dealuri… chiar voiam să-ţi scriu şi să-ţi arăt că şi noi avem minunăţii ca ale voastre! 😛
Spune-mi si mie, ca nu ma pricep, cum poti face poze asa faine. Ma refer la culori, ca na, pentru alegerea compozitiei stiu ca trebuie sa ai spirit de artist, acolo n-am ce sa imbunatatesc la mine, ca nu exista aluat. Dar am un aparat profi, il folosesc doar pe auto :)), spune-mi cum faci culorile astea, ai un obiectiv special? Sau din setari doar?
Raluca, mersi, în primul rând! 🙂
Nu fac nimic anume, nici măcar nu mă pricep aproape deloc, însă îmi place mult să fotografiez şi atunci din 10-20 de poze una îmi iese mulţumitor şi pe celelalte le şterg… 🙂
Eu am un Nikon D40 şi două obiective, cu care mă joc cât pot de des. De regulă folosesc şi eu modul automat, pentru că modelele mele sunt fetele şi nu am niciodată timp să reglez setările anumitor programe, ele fiind în continuă mişcare…
Imaginile acesta cu apusul sunt făcute cu un timp de expunere mai mic, pentru a ieşi mai “intense”, mai întunescoase… Evit, cât pot, să folosesc blitzul, indiferent de circumstanţe… şi atunci jonglez puţin cu timpul de expunere în sus şi în jos… Încerc să reglez şi white-balance-ul de câte ori îmi amintesc, am văzut ce mare diferenţă face… Şi mi-am luat şi un filtru UV pe unul din obiective (pe cel de portrete), simt o oarecare diferenţă de culoare şi îmi place.
În rest, trăiescă Photoshop-ul şi ale lui setări din care pot repara sau îmbunătăţi luminozitatea, contrastul, saturaţia… 😛
E visul meu cel mare să ajung să învăţ să fotografiez şi nu-l abandonez, chiar dacă e pus la naftalină de ani buni…
Superb ca stare si ca imagini!
Mulţumesc, Lavinia. Mă bucur că pozele acestea au inspirat şi altora ceea ce mi-au inspirat mie…
Unde erati, Carla?
Bianca, eram în satul Dejani, la 15 km de Făgăraş, la casa de vacanţă a unor rude… Am mai fost acolo şi mai demult, uite aici am mai povestit: http://www.jocurban.ro/?p=2632
Îmi place tare liniştea şi pitorescul locului, mereu merg cu drag acolo…
Foarte frumos !
🙂 Mulţumesc.