Despre cum să murdăreşti sufletul unui copil

Apr 8, 2012 by

Zi de sfântă sărbătoare, zi de celebrare religioasă, zi de umblat (fără mofturi) la biserică pentru o rugăciune, un gând bun, o lumânare pentru cei vii de lângă noi şi pentru morţi, de şi mai aproape…

Aşa am ajuns, pe o vreme câinească, la Mânăstirea de la Şag, în apropierea Timişorii, loc de continuu pelerinaj pentru sute de credincioşi. Oameni cu suflet deschis, cu gânduri bune, cu pace în inimă şi speranţă de mai bine  – fie ea chiar şi în viaţa de apoi.

Mă plimbam cu Sofia de mânuţă pe aleea din faţa intrării în capela mănăstirii, încercând s-o liniştesc după “baia de mulţime” care nu-i plăcuse deloc şi s-o ţin ocupată până la finele slujbei. La un moment dat din biserică iese agale un cuplu între două vârste, el ţinând în mână o batistă de hârtie cu câteva bucăţele de anafură în ea şi cu mâna cealaltă (de)gustându-şi din palmă… Sofia, făcând dintr-o dată ochii mari de poftă, riscă un pas îndrăzneţ în calea lui şi, cu mânuţele întinse larg şi un zâmbet irezistibil pe faţă, vociferează în faţa domnului-bine pe cel mai dulce ton imaginabil:

Mniam-mniam?! Pânie, mniam-mniam?! Mniam-mniam?!?!?!

Doamna în cauză, plină de bunăvoinţă, îşi trage soţul de mânecă spunându-i topită de gestul Sofiei:

Dragă, dă-i şi fetiţei o bucăţică, uite ce frumos ţi-a cerut!!!

La care individul, aruncându-i Sofiei o privire plină de dispreţ, îşi strânge şerveţelul în pumn şi, întorcându-se spre nevastă-sa îi spune răspicat, plin de răutate:

De ce să-i dau?!… Nu-i dau nimic!!!… (I)e A MEA!!!

…………………………………………

De foarte multă vreme nu m-a uimit cineva atât de tare, cu atât mai mult lucrurile petrecându-se pe treptele unui “locaş de cult”… Am rămas, efectiv, fără cuvinte. Şi nu mi-ar fi păsat nici cât negru sub unghie, dacă nu aş fi văzut în ochii Sofiei o tristeţe cum n-am simţit până acum. O dezamăgire peste puterile ei de înţelegere, peste puterea de a mai cere din nou (iar ea cere până i se dă!), o mare-MARE întrebare în ochii ei, în mânuţa ei rămasă întinsă spre nenia. Poate nu a priceput mai nimic din replica individului, însă tonul său a fost cel care a “tradus” pe înţelesul Sofiei tot ceea ce trebuia să (nu) înţeleagă… Am luat-o în braţe,  şi-a ascuns faţa în umărul meu, a stat aşa câteva secunde, nu a plâns, nu a făcut nimic altceva decât să-mi şoptească încă o dată, lipită cu totul de mine: pânie, mami…

Am intrat în biserică, am luat anafură şi eu şi ceilalţi cu care eram, i-am Sofiei oferit pe rând, însă ne-a refuzat pe toţi, fără să-şi mai dorească nici măcar o bucăţică. A stat aşa, serioasă sau poate mai degrabă tristă, până la plecare… şi abia acasă, după un somn bun şi la o oră când foamea dicta în mintea tuturor, a ciugulit câteva bucăţele din pânia pe care şi-o dorise cu atâta poftă mai devreme.

…Dar lasă. Doamne-ajută, noi să fim sănătoşi.

*****

Şi, ca să închei într-o notă pozitivă, tot Sofia, admirând din braţele mele cupola bisericii şi arătând spre un înger cu aripi mari, pictat chiar deasupra capului nostru:

Uite, mami! Nenia cip-cip!!!

Related Posts

Share This

20 Comments

  1. alexandra

    doamne nu pot sa cred ce javra de om!!!!!!! deci mi-au dat lacrimile!!! nu pot sa cred asa ceva!!!!

    • Carla

      Ba eu pot… pentru că tot mai des văd şi aud oameni vorbind în acest fel cu semenii lor, fie ei adulţi sau copii… 🙁

      Nu înţeleg ce anume ne-a înrăit atât de mult.

  2. alexandra

    deci nu pot sa cred ce suflet are omul asta???????

  3. din pacare, chiar astia-s oamenii… imi pare rau pentru experienta avuta!

    • Carla

      Lumi, mie nu-mi pare rău decât pentru dezamăgirea Sofiei… altfel, acest fel de experienţe ne sunt probabil necesare la ceva… vom afla la un moment dat pentru ce. 🙂

  4. Lavinia

    Ce trist pentru noi oamenii …..ca am ajuns sa ne comportam dincolo de conditia umana! Din pacate in lumea asta vor trai copii nostrii indiferent de eforturile pe care le facem noi, parintii de a-i invata ca e bine sa fii bun si generos…

    • Carla

      Lavinia, cu toate acestea nu trebuie să renunţăm a ne educa copiii în spiritul generozităţii şi al binelui… Cine ştie, optimist gândind, dacă nu aceasta e singura cale de a sufoca răul acesta din oamenii de aces fel de lângă noi?!

  5. experienta voastra ma intristeza… pentru ca vad mereu si mereu acelasi tip de comprtamente. Mi-e greu sa ma obisnuiesc cu “normalitatea” asta a celor care ma inconjoara…

    • Carla

      Gena, m-a întristat şi pe mine la momentul respectiv. Însă, mai mult de atât, m-a lăsat fără replică. Am simţit că orice i-aş spune acelui om, oricât de grele ar fi cuvintele mele, lui nu i-ar păsa. Cum poţi câştiga o asemenea luptă? Doar uitând, probabil…

  6. ella

    Trist si dezarmant.
    Asemenea experienta am trait-o noi anul trecut in tara, vizitan un magazin, vanzatoarea a tipat la fata mea (11 ani) sa nu puna mana pe o rochita expusa ca copii sunt murdari pe maini. Copilul iesind din magazin a intrebat de ce tanti a zis ca sunt murdara pe maini cand eu sunt foarte curata si ma spal tot timpul.

    Am sesizat o rautate a adultilor, trecuti de prima tinerete, fata de copilasii mici, pana sa zic in clasa a 8. Inexplicabila pt. mine aceasta rautate, copilasii nu sunt de vina pt. probleme care sunt in jurul lor, ei ar trebui sa creasca inconjurati de dragoste, daruire, atentie, bun simt de la orice adult pe care il intalnesc.

    Copii trebuie respectati, chiar daca sunt micuti.

    Imi pare tare rau ca ati trait aceasta experienta, nu-i putem ocroti pe cei mici pe cat ne dorim noi parintii.

    • Carla

      Ella, “dezarmant” e cuvântul care desrie foarte bine felul în care m-am simţit în acel moment. Cu astfel de oameni am senzaţia că nu ai nicio şansă de a purta o discuţie, indiferent de natura ei. Pentru că cei capabili de asemenea răutăţi nu au nici cea mai mică umbră de conştiinţă la care să poţi face apel, în eventualitatea unei confruntări…

      Eu nu ştiu să lupt cu o asemenea răutate. Pur şi simplu nu ştiu. Nu ştiu cum să-mi protejez copiii de ea şi nu mă simt deloc pregătită să-i “arunc” vreodată într-o astfel de lume…

  7. k.

    Wow.. si nu i-ai spus nimic? eu sigur nu ma abtineam…insa eu recunosc, am limba ascutita si nu pot sa suport mitocania, cu atat mai mult cu cat ii e adresata e o persoana draga mie…probabil ca am fost bulldog intr-o viata anterioara..

    • Carla

      K., nu i-am spus nimic. Pentru că am fost blocată total. De regulă şi eu ripostez la nedreptăţi şi nu las lucrurile nespuse atunci când cineva încearcă să-mi facă rău mie sau copiilor mei… însă acum, aşa cum deja am spus, mi-am dat seama că nu am nicio replică cu care să pot echilibra în vreun fel balanţa…

  8. Dramy

    Mie mi s-a pus un nod in gat citindu-ti randurile…pentru ca nu stiu cum e mai bine sa ne crestem copiii intr-o lume ca asta,invatadu-i sa fie generosi,plini de compasiune,sinceri si onesti cand ei vad zi de zi adulti care uita sa fie oameni…Dar e Saptamana Mare si nu sunt eu in masura sa judec…puritatea si candoarea copilariei sunt un un dar pe care noi,cei maturi ar trebui sa stim sa-l pretuim,sa il ocrotim si sa ne bucuram de el…Eu va doresc de pe acum sarbatori frumoase,pline de bucurie si sa le aduca Iepurasul fetitelor
    tot ceea ce isi doresc:)

    • Carla

      Dramy, a trecut Săptămâna Mare între timp, iar gustul amar al acestei întâmplări s-a şters sub o mulţime de alte amintiri frumoase. Dar, revenind aici, la comentarii, mi-am pus şi eu aceleaşi întrebări, pentru a mia oară deja: ce vor face fetiţele mele, atât de delicate şi naive, într-o astfel de lume? Ce vor face într-o colectivitate formată din copii ai unor astfel de oameni, “educaţi” în acest spirit atât de neomenesc?! Cum să le protejez de astfel de oameni? Şi până când?

      Să dea Dumnezeu să găsim răspunsurile potrivite la aceste întrebări şi să nu regretăm nicio clipă că ne creştem copiii să fie buni, generoşi şi altruişti…

  9. bianca

    Eu sigur pacatuiam acolo, daca nu cu vorba, sigur cu gandul; sigur as fi mormait un sa-ti fie de bine, sau ceva mai rau, cat sa fii de nehalit?

    • Carla

      Bianca, am păcătuit şi eu, cu gândul… ca să fie păcatul doar al meu. Cât despre al acestui om, n-aş vrea să ştiu niciodată cum va fi măsurat cândva, undeva, în viaţa de apoi. Cu tot cu mersul lui la biserică.

  10. Andreea

    Nu am cuvinte, cand ma gandesc ca romanii se vor a fi un popor de crestini cu frica lui Dumnezeu, un popor care se calca in picioare la fiecare sfintire, fiecare Sf. Parascheva, etc….Pe mine experienta de anul trecut din tara m-a facut sa ma intreb, inca o data, unde va ajunge tara asta.
    Mergand ganditoare pe trotuar, de fapt ma strecuram printre masini pe trotuar, aud clxonul furios al unei masini, un nene vadit suparat de faptul ca indraznesc sa merg pe trotuar urla la mine “Date fa mai la destra nu auxi claxonul”. Ce tupeu pe mine, auzi, sa merg pe trotuar.:(( Mai la “destra” of Doamne nici romaneste nu se mai vorbeste acolo.

    • Carla

      Andreea, astfel de întâmplări – din păcate – pe mine nu fac decât să mă descurajeze total de a mă mai înghesui între oameni, fie că e vorba de o sărbătoare religioasă, de o paradă locală sau de o petrecere cu mulţi invitaţi. Întotdeauna cineva se va simţi în măsură să-i calce în picioare pe ceilalţi, întotdeauna cineva va simţi că are puterea vorbei sau a pumnului de a pune restul lumii la colţ… Pentru că unii oameni pur şi simplu cu asta se hrănesc “spiritual”: cu iluzia puterii, cu infatuarea celui care domină, cu savoarea înfrângerii unor copii de doi ani, a unor femei pe jumătatea măsurii lor sau a unor bărâni neputincioşi…

  11. Andreea

    Daaa, fara cuvinte…. Foarte urat din partea domnului, ar fi putut sa isi rupa din bucatica lui si sa ii dea si copiluli o frimitura, ca nu era foc!!! Si venea din biserica? Pai in cazul asta el nu a inteles nimic din slujba aceea, si sa ma ierte Dumnezeu, dar cred ca s-a dus la biserica doar pt anafura, paine… Sau l-a luat sotia, care era binevoitoare… Vorba ta, voi sa fiti sanatosi! Noi daca iesim afar si Sarah mananca ceva, biscuite, covrigel sau felii de fructe, le dam tuturor copiilor, se stie ca plec de-acasa cu punga dupa mine 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.