Timişoara, din nou
În camera mea de copil, cu copiii mei acum… întotdeauna îmi dă un sentiment apăsător de îmbătrânire, de prea mult în prea puţin timp, de copilărie prea departe…
Sunt, însă, adult, de aproape jumăate de viaţă :). Cu responsabilităţi, cu probleme de rezolvat, cu gânduri şi preocupări de oameni mari. Las locul fetiţelor mele la joacă. Fericită că încă am şi eu loc acolo, între ele!
Astăzi, în Timişoara am avut un soare cu dinţi ascuţiţi ca ai lupului, cu nori mari albi, tăvălindu-se grăbiţi pe cer, cu porumbei obraznici – atacând pe oricine depistau cu ceva de mâncare în mână, cu vânt tăios – cum numai aici, în Timişoara, am trăit mereu. Aşteptăm primăvara, am venit cu rochiţe colorate şi pantofiori roşii de domnişoare, cu pălăriuţe şi ciorăpei cu inimioare!
Bine ati venit acasa!Sa va bucurati de Timisoara si sa speram ca vom avea in curand o primavara cu soare adevarat pentru plimbari lungi in parcuri si joaca:)
Bine v-am găsit! 😉 Abia aşteptăm primăvara!!! Poate bem un ceai împreună într-o zi?…
🙂 reluati amenajarile interioare sau inca nu?
Oh, da… :(( Printre alte probleme legate de terminarea CIC-ului şi o “revizie” stomatologică de mari proporţii… :((