“Decât” un gând

Mar 1, 2012 by

“Decât” un gând

Am momente, asemeni ăstuia, în care aş vrea să-mi întorc lumea cu fundul în sus. Să las să curgă din ea, ca din buzunarele prea-pline ale unei haine îmbâcsite, un pumn de nimicuri prea grele pentru paşii mei, un inel plin de chei fără uşi, un praf de nostalgie,  o piatră de hotar şi… vise, o mulţime de vise mototolite de vreme…

Momente ale marilor-schimbări-niciodată-petrecute am învăţat să le numesc, de când cu ne-întâmplarea lor niciodată reală, ci doar cu gustul amar al neputinţei de a scăpa de eşecul ne-întâmplării lor.

Mă complac în lucruri banale… nu cele simple, fireşti, pline de farmecul unui “atât de personal” petrecându-se între gândurile mele şi orizontul ochilor mei. Nu… Ci acele lucruri banale, superficiale, complet inutile – de la atenţia acordată atâtor cuvinte goale, gândite strâmb şi scrise incorect şi urât, până la rezerva unor apăsări nesfârşit pendulându-mi în minte – “de ce?”-uri tardive îndreptate către oameni care nu mă mai vor în viaţa lor… deci nu mă merită, ar trebui să înţeleg.

Jumătate din timpul meu personal, atât cât este el de mic şi timid respirat printre rolurile mele de mamă şi soţie, îmi pare lipsit de noimă. Observ oameni ignoranţi şi fixişti şi râd de ei, pentru ca apoi să înţeleg că râd – de fapt – de mine, de propria-mi lipsă de gust, de propria-mi incultură, falsă superioritate şi incapacitate de a selecta informaţia pe care o consum. Văd sau aud “zgomot” care mă oboseşte, dar nu schimb postul de radio pentru că sper mereu că va veni ceva mai bun. Mă consum purtând în gând lungi discuţii cu oameni pe care nu-i cunosc, dar care nu mi-au răspuns la salut în magazin, care m-au privit urât sau mi-au dat un brânci în drumul meu spre iadul acela pavat cu bune intenţii… Mă simt datoare să socializez, în virtutea unei “normalităţi” de a cărei lipsă mă condamnă prea multă lume deja, încât am ajuns să-i dau acestei lumi o oarecare brumă de dreptate…  Citesc mereu reţete pe care ştiu că nu le voi prepara niciodată. Adaung mereu bookmarks-uri pe care nu mai ajung nicicând să le citesc. Nu opresc niciodată un film, oricât ar fi de prost, căutând mereu acel “ceva” care să-l facă antrenant minţii mele, chiar şi în ultimul minut. Nu ştiu să setez tv-ul pe frecvenţele a doar câteva canale, unde publicitatea să nu sufoce emisiunile pe care mi-ar place să le urmăresc. Îmi port părul tot mai lung, însă mereu prins la spate fără niciun strop de fantezie, iar spălatul său a devenit un chin. Chiar şi acest paragraf, al enumerării balastului din viaţa mea, nu are decât rol consumator de timp şi energie, fără a duce la nimic constructiv, fără măcar a formula o concluzie care să-mi fie utilă în vreun fel.

Cât timp, dar mai ales câtă linişte aş aduce înapoi vieţii mele, dacă nu aş mai citi atâta “internet” lipsit de substanţă, dacă aş lua seara în mâini cărţi cu parfum de hârtie – în locul smartphone-ului care nu pare să mă facă smart deloc, dacă nu aş mai asculta poveşti străine înţelegerii mele, dacă nu m-aş mai lăsa sedusă (şi apoi abandonată brutal) de proiecte fără cap şi coadă şi substanţă, dar mai ales de oameni cu care nu (mai) am nimic în comun?!

Şi, dincolo de tot acest balast, (încă) mă aşteaptă – sper – atâtea lucruri minunate, cuvinte pline de înţelesuri, oameni frumoşi pe care nu obosesc să-i caut, să-i chem, să-i sper în viaţa mea – în locul celor ce-au ales să plece, fără prea multe cuvinte.

Better to hold on to love
Change will come…

Related Posts

Share This

10 Comments

  1. Xelomon

    Acelasi gand si aceleasi ganduri le am si eu… vor pleca? sunt din cauza asteniei de primavar? sau.. de ce sa nu recunosc ca fac parte din fiinta mea, ca se repeta periodic, ca nu pot cerne si discerne mai bine, si nici nu incerc sa imbunataesc asta… si cum sa fac sa nu-mi influentez copilul cu ele sau comportamentul meu…
    But better times will come!

    • Carla

      Ce bine-ar fi să fie doar o astenie de primăvară, plăpândă şi inofensivă… 🙂
      I trully hope for beter times!

  2. eu iti trimit niste ganduri bune, sa plece cele rele… si sper sa-ti fie asta doar o etapa. imbratisari.

    • Carla

      Au plecat deja, bată-le vina… un somn bun rezolvă întotdeauna o parte din marile dileme… Nişte lucruri, totuşi, impun o oarecare schimbare, e bine că măcar îmi dau seama de necesitatea ei. 🙁

  3. Bianca

    Fotografia e senzationala! Cat despre ganduri, cum reusesti, Carla, sa mi le citesti? 🙂

    • Carla

      Bianca, poate pentru că am cele mai comune gânduri mămiceşti din lume?! 😛

  4. szqwer

    Asa ma simteam eu in perioada cand stateam acasa si ma sufocasem la propriu de atat internet si de povestile altora pe care nu am ajuns sa-i cunosc niciodata cu adevarat si pe care cu siguranta daca i-as fi cunscut in viata reala nu mi-ar mai fi placut atat de tare ca in cea virtuala.M-am irosit atat de tare in cei 3 ani stati acasa incat acum cand mi-am revenit, sunt iar printre oameni buni si intamplari reale ma simt de parca plutesc de fericire.
    Timpurile bune nu vor intarzia sa apara, doar spera.
    va pupam!

    • Carla

      Şi eu sunt sufocată… de tot. De răutăţi, de concursuri aiuristice, de cerşeală de like-uri, de tot felul de certuri “virtuale”, de toată armata de deştepţi care ne spun ce şi cum să facem cu viaţa noastră, de parcă am fi retardaţi…
      Mă bucur tare că tu ai găsit o cale să-ţi revii… Sper să mă aliniez şi eu cât mai curând, că dacă nu m-a tâmpit maternitatea, sigur mă va tâmpi internetul într-o bună zi!

  5. k.

    Fa-ti programare la un coafor bun.Efect instant garantat. Nim icnu-ti schimba pofta de viata ca o”freza” fabuloasa;)

    • Carla

      K, am făcut-o şi pe asta! 🙂 Am câştigat nişte minute săptămânale la spălatul pe cap!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.