Un strop de fericire

Feb 4, 2012 by

Un strop de fericire

Am primit în seara acesta o veste care m-a bucurat peste măsură, deşi o intuiam de ceva vreme şi aşteptasem cu mare nerăbdare anunţul ei oficial…

Pentru că nu găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce îmi doresc, vă voi întreba: care e cel mai frumos cadou pe care o mamă şi-l poate dori, de ziua ei? Şi o las pe Loredana, mama lui Bibi, să răspundă:

Vesti mai bune ca aceasta nu ne puteam dori astazi. Suntem gata sa va anuntam ca am strans suma necesara pentru operatie- mai asteptam acum doar banii stransi in campania de SMS. Care si ei vor intra in curand. Iar martea trecuta reticulocitele lui Tudor urcasera pana la 25. A fost o saptamana tare buna pentru noi- plina de sperante pentru viitor. Cum le spuneam prietenilor nostri de la Prima TV- azi nu vrem sa ne gandim la greutatile chimioterapiei sau la barbaritatea operatiei de transplant- ci doar la viitorul apropiat cand singurele mele ingrijorari vor fi gradinita, mofturile la mancare sau mersul pe bicicleta. Tudor le va face pe toate acestea – va trece cu bine de perioada preoperatorie si si va recupera repede dupa transplant. Avem incredere in vointa lui Tudor de a fi alaturi de noi si in Doamne-Doamne. Doar ne-a indrumat pasii pana aici, nu-i asa? Iar voi, cei care ne sprijiniti, sunteti in fiecare din rugaciunile noastre. […]

Sa dea Dumnezeu ca tot ceea ce va doriti sa se intample, sa fiti sanatosi si bucuriile sa va insoteasca in viata. Si sa gasiti timpul sa apreciati bucuriile simple dintr-o simpla zi ca strigatul de bucurie al copilului tau cand te intorci dela servici sau mirosul unei mancari calde. Asta inseamna fericire. Si fiti in continuare alaturi de noi – speram sa avem de impartasit doar vesti bune de acum incolo. Doamne Ajuta!

De ziua ei, Loredana a primit în dar speranţa că băieţelul ei iubit se va face bine. Pentru acest dar minunat vă mulţumesc şi eu vouă, tuturor celor care aţi contribuit la împlinirea acestei minuni!

La mulţi ani, Loredana! Să vă dea Dumnezeu putere să treceţi cu bine peste operaţie şi să vă întoarceţi acasă sănătoşi! Veţi fi aşteptaţi cu mâncare bună, o bicicletă şi un bilet de înscriere la grădiniţă pentru Tudor cel puternic şi curajos!

Şi, pentru că am citit câteva rânduri minunate pe blogul Bogdanei, cea care a pus în mişcare acest uriaş bulgăre de solidaritate care a făcut posibilă şansa la vindecare a lui Bibi, vă voi oferi o parte din gândurile ei. Întregul text aici; e minunat, citiţi-l ca pe o lecţie de viaţă…

Nu am crezut vreodata ca voi demara toata campania asta, si, cu toata sinceritatea, nu am crezut vreodata ca voi ajunge sa zic ca s-au strans toti banii. Pemisista, lipsita de incredere, spuneti-i cum vreti. Nu am crezut ca am parghiile necesare sa fac asta, cunostintele si puterea. Am pornit pe genunchi, efectiv, si am ajuns unde am ajuns. Si asta datorita unui singur lucru: umanitate. Nu am crezut ca om cu om, lumea s-a mobilizat si putin cate putin, am ajuns sa adunam suma asta uriasa. Ca om care a fost in mijlocul campaniei, imi pot da seama de magnitudine dar mai ales de marea de oameni care a ajuns sa fie implicata in strangerea banilor. E incredibil, si mie mi-a schimbat complet parerea despre notiunea de “contributie individuala”. In absolut orice zona a vietii sociale, de la o campanie umanitara, pana la votul in alegeri. Fiecare contam. Atunci cand vrem sa schimbam ceva, fiecare contam.
[…]
Deci, bucurati-va de ce aveti langa voi. Bucurati-va de zorii de ziua, de tramvaiul din statie, de ghivecele de pe palier. De casca de bicicleta, de un strudel cu mere. De 1000 de “mamaaaa”, de 100000 de “nu vreau”. Viata e atat de frumoasa, atat de pretioasa si atat de unica. Savurati-o. Si luptati mereu. Astea sunt lectiile lui Bibi si ale Loredanei.

Si cu toata sinceritatea, cand va plangeti ca viata e grea, sau e de “rahat”, sau ca nu puteti face una sau alta, sau ca lucrurile nu merg pe masura asteptarilor, ganditi-va ca sunt oameni care duc razboaie mult mai grele. Bibi si Loredana sunt printre ei. Si o fac cu o demnitate, o decenta si o seninatate care pe mine m-au invatat sa fiu mult mai umila si sa vad mai clar ce conteaza cu adevarat.

Aşteptăm o poveste cu happy-end pentru Bibi. Până atunci însă mai sunt multe hopuri de trecut… lupta cu boala rămâne de acum pe umerii lui micuţi, pe priceperea medicilor şi mai ales pe mâna lui Dumnezeu. Dacă nu ştiţi ce presupune un transplant de măduvă, vă rog să citiţi aici. Şi nu uitaţi, Bibi e încă un bebeluş…

Vă reamintesc că părinţii lui Bibi nu au cerut ajutor decât în ceea ce priveşte strict costurile operaţiei propriu-zise din Israel, pregătirea operaţei, intervenţia şi tratamentul post-operator. Pentru restul procedurilor, deplasarea şi şederea în străinătate, familia lui Bibi face eforturi de a se descurca pe cont propriu. Dacă doriţi în continuare să-i ajutaţi, o mai puteţi face până la sfârşitul lunii februarie, apelând numărul 0 900 900 040 în reţeaua Romtelecom, taxat cu 2 euro/ apel.

Doamne-ajută!

Related Posts

Share This

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.