Spitalul de Pediatrie Sibiu – viaţa bate… totul.

Feb 1, 2012 by

Cu puţin înaintea Sărbărorilor de iarnă o proaspătă cunoştinţă din Sibiu, mamă a unei fetiţe de vârsta măzărichilor mele, mi-a povestit îngrozită ceea ce tocmai trăise, împreună cu familia ei:

Ajunsă cu fetiţa la Urgenţe, în urma unui episod prelungit de enterocolită, i s-a spus că fetiţa trebuie internată pentru a i se administra tratament intravenos, pentru a fi rehidratată şi pentru a fi ţinută sub supraveghere continuă, până când starea ei se îmbunătăţeşte. După ce şi-a dat acordul pentru internare, mama a aflat că nu se poate interna şi ea, alături de fetiţa ei, care i-a fost apoi luată  şi dusă în spital, cu ameninţarea că dacă o ia acasă îi face un rău imens (şi care mamă iresponsabilă şi-ar dori să-i facă rău propriului copil?), dar şi cu promisiunea că mâine-zi, dimineaţă, va putea “intra” le ea.

A doua zi mamei i-a fost refuzat din nou accesul în spital, chiar şi pentru o  vizită scurtă, motivându-se că există o suspiciune de Rotavirus şi că spitatul este în carantină. Luând legătura telefonic cu doctoriţa care se ocupa de fetiţă, mama a aflat că toate rezervele unde se pot interna şi mamele alături de copii sunt ocupate şi oricum acestea sunt destinate doar mamelor care alăptează (doar copii sub 1 an, în limita a 21 de locuri)… şi că nu are absolut nicio şansă, indiferent cât şi cui încearcă să ofere şpagă, să ajungă în spital, la fetiţa ei. Disperată, mama a apelat la cunoştinţe ale sale pentru a fi ajutată în vreun fel, moment în care a primit de la alte persoane confirmarea că ceea ce i se întâmplă fetiţei ei nu este singular, copiii fiind internaţi dintotdeauna fără mamele lor şi fără ca familia să aibă acces la vizite pe durata spitalizării.

Externarea fetiţei s-a făcut în cea de-a patra zi. În tot acest timp mama ei nu a putut să o viziteze niciodată, nu i-a putut trimite pampers, hăinuţe, fructe, jucării… nimic. Niciun pachet nu a trecut de mâna de fier a portarului, în ciuda tuturor insistenţelor familiei.

V-am relatat fapte.

În ceea ce mă priveşte, nu-mi pot nici măcar imagina trauma prin care a trecut această fetiţă, separată de mama ei atât de brutal, foarte bolnavă fiind, fără măcar o jucărie a ei, pe care să o strângă în braţe… Greu de imaginat ce poate fi în sufletul unui copil atât de mic, şi chiar şi al unuia mai mare, trezindu-se dintr-o dată singur, într-un spital, supus la tot felul de proceduri medicale, lăsat singur să plângă, să se chinuie, să lupte cu boala, să nu înţeleagă ce i s-a întâmplat şi de ce a fost smuls, atât de brutal, de lângă mama lui…

Un exerciţiu gratuit de cruzime: Încercaţi să vă imaginaţi acest tablou! Imaginaţi-vă cum ne simţim noi, ca adulţi, bolnavii fiind… şi cât de bine ne face prezenţa şi grija altcuiva… Şi apoi încercaţi să vă imaginaţi ce aţi face dacă vi s-ar lua copilul şi l-aţi şti singur, bolnav, abandonat într-un pătuţ de spital…

Această mamă, de care vă spuneam, nu a ştiut sau nu a avut curajul să facă mai mult. Cazul ei nu este, însă, singular. În aceeaşi perioadă, pe unul din grupurile de discuţii de pe facebook, aparţinând mamelor din Sibiu, au ieşit la iveală mai multe mărturii ale altor mame care au păţit la fel. Îmi permit să citez câteva rânduri:

“Politica spitalului care e ABSURDA si atitudinea fata de copiii internati fara mamici, e inuman sa lasi un copil de la 2-3 luni sa planga ore intregi fara sa incerci sa-l linistesti, am stat 3 zile langa saloanele lor cu usile deschise, singurul moment in care taceau era cand oboseau dupa ce mancau si marea majoritate adormeau, plangeau pana adormeau…”

sau

“Sa nu mai vorbim despre copiii ce erau internati fara mame, cum erau lasati sa planga pana oboseau si adormeau sarmanii, cum le puneau sticla spijinita pe pernuta si daca cumva se miscau si cadea sticla era ghinionul lor trebuiau sa astepte urmatoarea masa!”

sau:

Nu exista orare de vizita la noi…..daca un copil sta internat doua saptamani, atata timp nu-l vezi…”

Există suspiciuni şi că, în timpul spitalizării, copii sunt sedaţi pentru a nu mai plânge atât de mult după părinţii lor, iar celor “agresivi”  le sunt legate mânuţele cu fâşii de tifon de tăbliile pătuţurilor, pentru a nu mai putea să se zbată. Circulă poveşti, printre mamele victime ale acestui sistem de spitalizare, că unii copii au prezentat la externare urme de legături pe încheieturile mâinilor şi picioarelor, iar personalul medical a argumentat că a fost necesară imobilizarea copiilor pentru a li se putea aplica procedurile medicale la care opuneau rezistenţă…

Pe de altă parte, chiar şi atunci când mama reuşeşte să se interneze alături de copilul ei, atitudinea personalului medical  – de la medici, la asistente medicale şi evident portari – este lipsită de orice etică deontologică, batjocuritoare la adresa pacienţilor şi care sfidează orice urmă de omenie sau bun-simţ:

Noi nu am fost internati niciodata la pediatrie, insa am ajuns noaptea acolo… toata lumea dormea si mi s-a refuzat chemarea medicului de garda. Prin urmare, am sunat la 112 din incinta spitalului… am solicitat salvarea, iar cei de la salvare cu care am vb au spus ca medicii de la pediatrie au obligatia sa ne consulte si apoi sa ne redirectioneze spre alte unitati daca nu depinde de ei problema de sanatate… M-au rugat sa mai insist, si daca nu ne primeau..veneau ei cu salvarea….Ceea ce am descris mai sus s-a intamplat in data de 11 iunie 2011, orele 23 …aproape 24. Portarul imi spunea: Eu nu merg sa trezesc medicul pentru prostiile voastre!!!”

sau:

asa am trait noi 5 zile in spital, ieseam la geam sa o vada sotul pe Maia, ii aruncam plasa cu hainute murdare pe geam caci portarita zicea ca ea nu face zilnic ture in rezerva mea

sau

“se pune branula de la internare “in caz de” nevoie de perfuzii, i-au ciuruit manutele fetitei mele de 8 zile, si apoi au trecut la venele de la brate, si acum are vene umflate la ochisori de atunci! si i-au dat o doza de antibiotic.”

sau:

“nu inteleg de ce nu i se explica mamei ce tratament ii e aplicat copilului, eu daca am avut curajul sa intreb ce injectii ii face si pt ce, mi s-a raspuns sec: ca asa trebuie!”

sau:

“nu-mi aduceti aminte de branula :(((((((ca am plans in rand cu fetita :(((( pe care au dus-o departe de mine… in aceeasi hala si auzeam oricum totul :((( si ei i-au ciuruit manutele si piciorusele…”

sau:

eu am fost internata in timpul sarcinii si cand am intrebat-o pe asistenta ce injectie imi face mi-a raspuns sec: “ce scrie in fisa”.

Sunt convinsă că, printre cititoarele acestui text, vor fi multe mame care şi-au văzut copiii vindecaţi de mâna unor doctori buni de la Pediatrie Sibiu… sau care, cu mai mult sau mai puţin efort financiar, şi-au lăsat copiii pe mâna unor asistente care s-au îngrijit de ei atât cât au putut. Mă bucur sincer că există excepţii de la această tristă regulă! Dar nu e suficient atâta vreme cât norma dictează regula, atâta vreme cât sute de copii şi mame au trăit asemenea traume, iar conducerea Spitalului de Pediatrie Sibiu menţine în vigoare asemenea reguli odioase.

Ştiu, există şi mame care cred că medicul este acea persoană care îţi face bine copilul bolnav, iar spitalul este acel loc cu multe paturi unde trebuie să stai până te vindeci, fără să faci mofturi şi fără să critici condiţiile în care eşti spitalizat. “Că doar aşa e peste tot!”… Mamelor din această categorie le sugerez să facă un exerciţiu de voinţă şi să respecte opiniile noastre, “mofturile” celor nemulţumite sau revoltate de această situaţie, precum şi să se abţină de la comentarii defăimătoare (care vor fi implicit şterse), din respect şi consideraţie faşă de cele care au trecut prin situaţiile descrise anterior şi ale căror copii au suferit traume reale în urma acestor “experienţe” de viaţă.

Iar acum reversul. Spitalul de pediatrie din Sibiu este, de fapt, o unitate medicală modernă, aliniată standardelor în vigoare, cu servicii de înaltă calitate şi care pune la dispoziţia pacienţilor nu mai puţin de 8 (!!!) rezerve “de lux”, date în folosinţă anul trecut. Cel puţin aşa ar trebui să credem, citind ceea ce este scris în  Adevărul din 24.07.2011, ediţia locală:

Singurul spital de copii din oraş a dat în folosinţă de curând rezerve de lux în care mamele pot sta internate împreună cu copiii lor. Contra unei sume care variază în funcţie de gradul de confort, mămicile şi micuţii lor au parte de condiţii de cazare dintre cele mai bune.

Cele opt rezerve au fost date în folosinţă de curând, fiind amenajate cu bani din veniturile proprii ale unităţii sanitare.

„Am avut tot mai multe cerinţe din partea mamelor, şi am încercat să creem condiţii de cazare cât mai aproape de cele din familie”, explică Alexandru Mihuţ, managerul Spitalului Clinic de Pediatrie. Două dintre rezerve au paturi pentru mamă şi copil, baie proprie, televizor şi frigider iar celelalte 6 au condiţii similare, dar baie comună.

Reţineţi, deci: două rezerve, destinate unui oraş cu peste 170.000 locuitori, fostă Capitală Culturală Europeană.
Totuşi, să ne facem o idee despre cum arată, în realitate, aceste “rezerve de lux”, atât de vânate de mame:

Sa nu va spun ce rezerva!!! O camaruta de 2 pe 2, cu un perete ce dadea la strada unde aveam un geam (pe care NU aveam voie sa il deschidem) si 3 pereti de sticla”…

sau:

“Am fost ca intr-o hala, splituita in mai multe locsoare, de niste cadre de fier si sticla, cu “mobilier” din fier…daca astea sunt rezervele…atunci e grav:((((((nu exista intimitate, nu exista liniste (vesnic se auzeau tipetele si urletelor copilasilor abandonati acolo si tot ce se discuta in acea hala care arata mai rau decat la inchisoare) nu exista posibilitatea sa iti incalzesti un ceai (ca e vb de mame ce alapteaza in pricipal…) ce tv? eu am impresia ca am fost in alt spital…si a costat vreo 19lei/noapte…fara chitanta…ptr o noi a fost o experienta “de neuitat”… […] dr. care ne-a internat nu a aparut deloc… a muncit un rezident in numele ei.. iar ceilalti medici… sorry , dar parca erau injectati cu pesimism si aroganta… eu nu am vazut vreo mamica ce sa nu planga…”

Se întâmplă şi la case mai mari. Şi mai mici. Şi în alte oraşe… în urma demersurilor făcute de mamele din Sibiu şi a Scrisorii deschise către Conducerea Spitalului de pediatrie Sibiu au apărut şi mărturii ale unor mame din alte judeţe, care susţin aceeaşi idee a interzicerii internării alături de copii. De altfel, la Spitalul de boli infecţioase Sibiu situaţia este aceeaşi, motivată de necesitatea păstrării carantinei permanente în incinta spitalului. Iată sfatul unei mame către o alta, care tocmai îşi internase fetiţa de numai câteva luni, singură, în spital:

“Poti sa o vezi la geam daca dai peste o asistenta de treaba. […] Sa faci tot posibilul sa ti-o dea la telefon, sa iti auda vocea si sa-i spui ca nu ai abandonat-o si ca o iei acasa cand se face bine. Fetita prietenei mele, avea vreo 4 ani cred cand a fost internata, si cu prima ocazie cand a fost mama ei internata, a zis: acum stai si tu singura in spital, asa cum mai lasat pe mine. Asistentele iti pot zice ca e mai bine sa nu vorbesti cu ea, ca ii faci si mai mult rau.

Şi, dacă mai era nevoie de o confirmare, aceste lucruri se întâmplă dintotdeauna în Sibiu. În urma lor rămân amintirile, şocul abandonului în spital, anxietatea de separare cu toate complicaţiile ei, regresul în dezvoltarea psihosomatică a copilului şi alte “nimicuri”, desconsiderate total de cadrele medicale din Spitalul de Pediatrie Sibiu.

Asta e de când mă știu eu, si eu am fost internata acolo singura când eram la gradinita. Cred ca a fost cele mai traumatizante momente ptr mine de le țin mine si acum!!! iar cu aratatul la geam de fiecare data când se întâmpla asta țin minte ca urlam cat mă tineau plamanii sa mă ia mama de acolo!!

Alte comentarii sunt de prisos. Sau nu?!

58 Comments

  1. cumtremurator…. mi sa- zbarlit pielea pe mine si mi s-a pus un nod in gat… crunt!

    • Carla

      Şi eu cred la fel… să ne ferească Dumnezeu de nevoia de ajunge aici, la spital, vreodată…

      Plus că nu există nicio alternativă privată, către care să te îndrepţi, în caz de nevoie…

  2. ai cumva un nr de telefon al mamei?

    • Carla

      Am vorbit acum cu mămica, este dispusă să vorbească, îţi trimit pe FB datele ei pe privat.

  3. eu nu inteleg cum au putut mamicile/parintii sa fie de acord cu asta! sincer, nu zic ca e vina lor, dar chiar nu exista alta solutie?? si mai grav, “asa e de cand lumea”, prin urmare, nu s-a sesizat mai nimeni de o gramada de vreme… sunt socata inca de ieri, de cand am aflat :(.

    • Carla

      Luminiţa, nu e deloc greu, atunci când copilul îţi este cu adevărat grav bolnav şi ţi se pune în cârcă vina de a-i face şi mai mare rău refuzând internarea…

      Majoritatea mamelor acceptă, împotriva voinţei lor, din teama de a nu se agrava starea copiilor.

      Şi nu, uite cum aşa o situaţie a fost acceptată, cu anii ca fiind “normalitatea”, până când câteva mame au decis să facă ceva, să mediatizeze situaţia şi să lanseze petiţia în discuţie…

      Eu nu am alt amestec în afara faptului că am decis să susţin, cu informaţii, acest demers. Mă priveşte direct, până la urmă, ca mamă domicialiată în Sibiu. Nu vreau să aştept să mi se întâmple ceva personal, pentru a lua atitudine…

      • Carla, Sunati la Protectia Copilului, sunati la Crucea Rosie, la Salvati Copiii. Nu se poate sa lasati lucrurile asa.

        • Carla

          Ada, se fac demersuri pe toate căile posibile, însă astăzi a apărut o nouă problemă, pe care cred că nimeni nu o prevăzuse… refuzul mamelor de a da declaraţii oficiale despre ceea ce s-a întâmplat cu copiii lor în spital.

          Culmea, după toate aceste eforturi de mediatizare, de trimitere a Scrisorii deschise către tot soiul de direcţii şi organisme, se cer declaraţii particulare, pe baza cărăra să se poată face investigaţii, iar mamele refuză să colaboreze.

          Am încercat întreaga zi să lămuresc aceste probleme pe grupul unde s-a format acest val de protest şi nu am reuşit să direcţionez decât o mână de mame către presă.

          Sper ca cele implicate activ în redactarea Scrisorii şi a petiţiei să nu se descurajeze şi să continue lupta. Căci, din punctul meu de vedere, greul abia acum va începe.

  4. Andreea Teodorescu

    Nu pot sa cred ca exista atata cruzime (ce sa mai zic lipsa de empatie) in cazul unor oameni care sunt acolo sa aiba grija de sanatatea unor micuti. Dupa cum spunea si Luminita, cum de e posibil ca situatia asta sa fie cunoscuta si sa se perpetueze de atata vreme intr-un oras asa de minunat si deschis ca Sibiul? Eu sunt din Bucuresti, dar daca va pot sprijini cu ceva initiativa, sa-mi spuneti. Sper ca lucrurile sa se schimbe cat mai curand.

    • Carla

      Aceleaşi întrebări mi le pun şi eu…

      M-am mutat în Sibiu cu mare bucurie, convinsă fiind că voi locui într-un oraş european, cu servicii decente şi oameni deschişi la minte… Acum nu fac decât să mă rog să nu mi se îmbolnăvească fetiţele de nimic, pentru că nu aş accepta niciodată să le internez fără mine şi ar trebui să ajung în alt oraş…

      Poţi sprijini demersurile mamelor din Sibiu popularizând Scrisoarea deschisă şi Petiţia în rândul altor mame… Mulţumim pentru susţinere!

  5. Mihaela

    Imi pare rau sa aud asa ceva si voi fi si eu atenta la ce semnez. Nu imi imaginez cu am fi sa imi las fetita singura in spital. Eu tin minte ca asa am patit prin 84 cand m-au internat ai mei pe mine la un spital din Bucuresti, am adormit in brate la mama si m-am trezit singura in spital, noaptea, avand nevoie la toaleta. Nu era nimeni. Am avut noroc ca era internata cu noi o domnisoara educatoare care ne ajutat cu mancarea, ne-a cantat, ne-a spus povesti. A plecat si ea noaptea ca nu se mai putea externa din cauza noastra. O asistenta ma ridica ziua la un geam de unde imi faceau ai mei cu mana de pe trotoarul celalalt. Imi trimiteau pachete cu haine si mancare care ajungeau desfacute…Credeam ca asa ceva nu mai e posibil. Cat despre spitalul din Sibiu, in 2003 am fost internata pentru o saptamana acolo, doctorul ireprosabil insa spitalul era in carantina, inchis, nu primeam nici o vizita si m-am dus pana la toaleta (vis a vis de camera mea) si mi s-a furat geanta cu toti banii mei si actele mele. Spitalul in carantina, fara vizite dar venisera, intrau, tot felul de comercianti (cu ziare, papuci, etc): cel cu ziare se presupune ca mi-a luat geanta. Acesti comercianti dubiosi stiau se pare, cum sa patrunda (in timp ce toate rudele stateau pe un hol unde un portar le tot spunea ca nu au voie sa intre), prin ce cotloane sau ce bani sa dea, aveau intelegeri cu portarul sau ei stiu cu cine si cum. Am anuntat politia desi am fost rugata de tot personalul spitalului sa nu fac asta, ca si lor le-au disparut diverse genti si obiecte si niciodata nu au anuntat politia. Politia nu a rezolvat cazul nici astazi, m-au rugat sa semnez sa inchida dosarul. Nu am semnat.

    • Carla

      Incredibil câte istorisiri ies la iveală, odată cu acest demers!

      Mihaela, îţi mulţumesc pentru intervenţie, pe mine mă şochează tot mai tare fiecare poveste de acest fel… E bine să audă cât mai multă lume despre aceste probleme, de tot felul, care există în Spitalul de pediatrie din Sibiu. Numai aşa există şansa de a se schimba ceva, la presiunea publică venită din toate direcţiile!

  6. Manu

    Inca o data, zic, inspaimantator!
    Nu aveti ONG-uri active acolo care “sa puna umarul”??
    Trebuie gasite metode pentru a schimba starea lucrurilor! Inclusiv rugaciunea va poate ajuta foarte mult, daca e facuta de mai multe persoane, “cu dedicatie” pentru aceasta problema. Vorbesc foarte serios, unele persoane care probabil sunt in conducerea spitalului si au un cuvant de spus in situatia existenta, vor pleca pur si simplu de acolo, viata lor poate lua o turnura neasteptata, nu-i asa?? Trebuie doar SA-TI DORESTI ca ei sa plece de acolo, sa vina altii mai deschisi la cap si sa modifice niste reguli absurde. E cea mai pacifista solutie: dispareti din viata noastra!!!

    • Manu, dar exista mai mult decat rugaciune! Exista reclamatii, exista petitii, exista politicieni, politie! E Sibiu, pentru numele lui Dumnezeu. Oamenii aia nu trebuie sa plece de acolo, daca e adevarat ce citim aici, ei trebuie sa plateasca.

      • Carla

        Speranţele mamelor sibience stau acum în oricine va avea o reacţie pozitivă la protestul lor… fie că e Dumnezeu, conducerea spitalului, Protecţia Copilului sau vreun politician dornic de a face dreptate…

  7. Trebuie dati in judecata. Sunt sigura ca daca s-ar strange toate mamele astea păţite, ar putea plati un avocat bun sa ceara daune in instanta pentru trauma. Macar niste citatii de le-ar veni animalelor alea de doctori si tot cred ca le-ar da de gandit. Nu e niciun avocat pe aici sa ne spuna daca legal e voie sa internezi un copilas asa de mic singur, inr-un spital?

    • Carla

      Grupul mamelor iniţiatoare ale petiţiei au consultat deja un jurist. Din câte am înţeles se încearcă, în primul rând, o soluţionare diplomată şi diplomatică a situaţiei, făcându-se aceste demersuri publice.

      Dacă nu se va obţine niciun rezultat pozitiv cred că se va recurge şi la alte modalităţi de presiune…

      Nu ştiu exact care e planul pe termen lung, eu – din fericire pentru copiii mei – nu am fost implicată direct în niciun incident de acest fel, însă susţin demersul acestor mame din principiu… şi pentru că mă tem pentru sănătatea fetiţelor mele, pentru ziua când aş avea nevoie şi eu de servicii medicale pentru ele. Nu aş putea aceepta să fim tratate în acest fel inuman.

      • ceska777

        Dar Protectia Copilului (care e si el privat de niste drepturi) a fost sesizata? Cunosc modul de lucru al Spitalului de Pediatrie? Sau ei nu se sesizeaza cand organe ale statului abuzeaza copii?
        Cel mai grav mi se pare ca multa lume da din cap, e de acord ca e inacceptabil dar nu face nimic. E crud sa zici asta dar macar preventiv ar trebui sa se implice si mame care inca nu au avut parte de o asemenea experienta. Sunt curioasa daca se ajunge la vreun rezultat pozitiv?! Ne vei tine la curent? Eu locuiesc la 1300km de tara si nu prea stiu ce pot face, singura idee era sa sun eu la Protectia Copilului Sibiu…

        • Carla

          Sigur că voi publica şi continuare acestui demers… astăzi a avut loc o întâlnire oficială între grupul mamelor protestatare şi conducerea spitalului… AM înţeles că a fost un dialog civilizat, aştept detalii de la participante, pentru a putea rezuma…

          Protecţia Copilului a fost informată odată cu celelalte instituţii, însă nu au dat niciun răspuns oficial…

  8. as vrea sa vorbesc si eu cu o mamica. imi poti da un nr de telefon, te rog?

  9. vai d mine… si eu care am fost internata cu strumful de doi anisori si un pic de vreo patru ori pana acum…lasata sa ma internez cu el sipana si asa comportamentul celor de la pediatrie Bistrita mi s-a parut de multe ori inexplicabila, terminandu-se cu urlete, scandal, plans etc….insa ce citesc ma face sa ma gandesc cum Doamne iarta-ma exista asa ceva? Asociatia mame pt mame-ana Maita stiu de ecest caz? revoltator….nu stiu cum medicii si asistentele alea pot dormi noaptea stiind ca au chinuit asa sufletele si parintii deopotriva…nu va spune la o branula cat plange un copilas, daramite cand il tin cate 10-20 de minute sa ii caute vena pe motiv ca “asa-s copiii mici’ si cate si mai cate….incredibi…ma tot minunez si nu imi pot explica de ce si cum de se poate intampla asa ceva…..trebuie facut ceva.

    • Carla

      Laura, tocmai citeam acum o nouă mărturie, a unei mame proaspăt externate, al cărei băieţel a fost înţepat de 26 de ori (!!!), pentru a i se pune o branulă…

      Am impresia că e un coşmar din care, în loc să ne trezim, ne afundăm tot mai tare…

      Se fac acum demersuri pentru a înainta cazul tuturor organismelor care pot ajuta cu ceva… Exista un grup activ de mame, iniţiatoare ale petiţiei şi ale Scrisorii deschise, care transmit materialele pe toate canalele identificate.

  10. Unde gasesc numele desteptilor si umanilor alora de lucreaza la spitalul din Sibiu, sectia / sectiile cu pricina? Sa le dau o sansa – aia de-a fi “omagiati” public.

    Ce ma socheaza si mai mult e lipsa de reactie a parintilor. Si refuzul de a da declaratii. Nu reusesc sa inteleg.

    In rest, zau daca nu-mi vine ca data viitoare cand mai calc prin Sibiu sa-mi iau mutra de Chuck Norris si ma duc in vizita la spitalul cu pricina…

    • Carla

      Cred că au un panou cu merite deosebite undeva, pe site-ul spitalului. Deşi, dacă e să fim obiectivi, nu cred că “omagierea” publică a lui X sau Y ar rezolva mai mult decât să umple de bucurie pipotele adversarilor lor…

      Buba e a sistemului, la nivel micro a conducerii spitalului – indiferent în mâinile cui ar fi puterea, iar la nivel macro e vina ministerului, indiferent în mâinile cui sunt banii.

      Sau, mai pe româneşte, o fi vina naturii…

      • Inteleg ca pot exista situatii in care dotarile institutiei X sau Y sa lase de dorit.

        Dar se pot macar initia campanii de strangere de fonduri. A zis, public, vreodata, vreunul din posesorii acelor capete luminate “alooo, uite in ce situatie inumana suntem, din motive materiale, ajutati-ne, macar un copil in plus sa poata sta insotit de mama lui?” Ca, daca ar exista acest precedent, as fi mai ingaduitoare in aprecieri.

        Impardonabila mi se pare eternizarea situatiei si ridicarea ei la rang de normalitate. Indolenta e motivul pentru care i-as expune public.

        • Carla

          Cică a zis, a zis… da’ n-a auzit nimeni.

          Spitalul are o organizaţie non-profit afiliată (de fapt înfiinţată de spital), un GONG am înţeles că se numeşte (pentru a rula fonduri altfel decât prin contabilitatea spitalului), care asociaţie se ocupă tocmai cu strângerea de fonduri pentru spital.

          Problema e că ar trebui să se adune cât de-un spital nou, că ei tot pe-a lor cu lipsa de spaţiu şi clădirea improprie o ţin… 🙁

          Apropos de normalitazea situaţiei, ai urmărit cumva declaraţia primarului nostru cel atât de aclamat? Tupeul cu care a făcut o mie de mame mincinoase în faţă, afirmând că spitalul din Sibiu asigură copiilor condiţii excepţionale şi că ar trebui să ne bucurăm pentru ce avem, în loc să protestăm?! 🙁

          • Nu, n-am prins declaratia. Dar pare exceptional de tampita.
            Vezi, de-asta cer eu expunere publica.
            Daca luni in sir o sa-i opreasca lumea pe strada sa le bata obrazul, sistematic, mormanul ala de tupeu asezonat cu mitocanie o sa cedeze.
            Varianta corecta pentru musiu primar, era sa corecteze situatia cerand donatii. Nu l-a dus capul.

            • Scuzati virgula intre subiect si predicat, mi-au luat-o degetele pe dinainte!

            • Carla

              Este, categoric, excepţională… la categoria ei. Ar merita o mare zmeură din aia americană. Dacă am fi în America… dar nu suntem.

              Nu-l văd pe Dom’ Primar cerând pomană cât o fi el primar… doar e neamţ şi nemţii-s mândri, harnici şi corecţi (!). Mai simplu a fost să-şi bage picioarele în ea de problemă muierească… dacă ai fi în Sibiu ai avea o imagine de ansamblu mult mai bună despre cât de NOT-child friendly e acest oraş. 🙁
              Chiar mă pun să scriu şi despre asta, că de mai bine de 3 luni tot amân.

  11. Ella

    super realizat articolul!!m-am regasit total…
    Doamne ajuta sa se schimbe situatia in bine!!!!!

  12. Dramy

    Carla,eu sunt si medic insa inainte de toate sunt mamica.Ai vorbit in alte dati despre partile negative ale sistemului medical romanesc si desi nu le neg,nu intotdeauna am fost de acord cu tine…DAR acum sunt.Nu poti desparti un copil de mama sa sub nici o forma la varste atat de mici,e traumatizant pentru el,e crud si inuman si sincer,din toata inima nu inteleg cum pot functiona astfel…in Timisoara chiar si pe vremea cand eram eu bebe,adica acum 30 de ani,am gost internata la 6 luni si mama a stat cu mine,dormind pe scaun,ca vai de ea,chinuindu-se insa langa mine…Am lucrat cateva luni bune la spitalul de pediatrie Bega din Tm( si din pacate nu sunt de acord cu parerile tale nedrepte despre acest spital in care chiar lucreaza cativa medici buni profesionisti si sufletesti,insa asta e alta poveste…) si va spun drept ca atunci cand se face internarea unui copil se intreaba mama daca doreste sau nu internarea alaturi de copil(sau dupa caz,tata,bunica,cine se ocupa de ingrijirea copilasului) si doar daca mama nu vrea(si nu am constatat sa fie astfel de cazuri,doar cei din centrele de plasament sunt singurei sarmanii:(((,copilul e internat fara apartinator.Sigur ca din pacate nu toate saloanele au ajuns sa fie renovate,din lipsa de fonduri si sunt inca saloane in care bebe doarme inca in patut si mama pe scaun ca acum 30 de ani si nu e ok,dar sunt totusi putine astfel de situatii si pana la 12 ani,cred,toti copiii,chiar si cei cu diagnostice ce tin de suspiciuni ale unor afectiuni infectioase,au alaturi mamele…Asa ca e regretabil si condamnabil ca in Sibiu,exista astfel de situatii si totusi nu ma mir…anul trecut am nascut intr-o maternitate de stat din Tm,o fetita perfect sanatoasa care insa a avut 2 kg jumatate doar si a fost dusa un etaj mai sus la prematuri,desi nu era nevoie,iar mie mi s-a spus sec ca nu imi voi vedea copilul decat cand ma voi pune pe picioare(eram la terapie intensiva) si voi putea urca singura la ea,ca asa e la noi,se tine cont de legatura mama-copil in primele zile dupa nastere…(((:,deci sunt si eu patita si a fost cel mai urat si greu lucru peste care a trebuit sa trec in povestea nasterii fetitei mele…Acum despre celalalt aspect,nu vreau sa apar pe nimeni,nu am motive,dar nu toti medicii si toate asistentele sunt insensibili si nepasatori,haideti sa nu generalizam…eu inteleg tocmai fiindca sunt si mama,ca nu e usor sa iti vezi copilul ,,chinuit,,intepat sau supus unor alte manevre medicale dureroase,ca e frustrant si iti vine sa il iei de gat pe cel care iti face copilul sa sufere,dar tot obiectiv trebuie sa recunoasteti ca sunt si situatii in care trebuie facute aceste lucruri si copilul plange,urla,da din picioare etc,iar recoltarea unui simplu exudat faringian sau a unei eprubete cu sange devine in ochii unei mame,o scena de chin la care e supus copilul.Nimeni n-a spus ca e simplu,dar e meseria noastra si sincer nu cred ca dr din acest spital din Sibiu sunt niste insensibili,iar asistentele niste neprofesioniste ce chinuie copiii…DAR intr-adevar acolo exista si se tolereaza o situatie urata ce trebuie rezolvata in alt fel,pentru ca toti acei micutii sa aiba alaturi,mai ales cand sunt bolnavi si trec prin tot felul de proceduri medicale,persoanele dragi langa ei…Dramy

    • Carla

      Dramy, în primul rând îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat la naşterea fetiţei tale… :(( Bine că a trecut cu bine şi că aţi fost amândouă sănătoase!

      În al doiela rând să ştii că eu nu contest cu nimic opinia altor persoane din interiorul sistemului medical, sau din afară… am tot spus că ştiu că fiecare persoană percepe altfel felul în care este tratat, fiecare are alte aşteptări, plus că (încă) există atâţia medici extraordinari în România, iar un tratament bine făcut şterge cu buretele orice alte nemulţumiri delate de spitalizare, condiţii, asistente medicale etc.

      Eu am povestit despre experienţele mele, sunt conştientă că sutn subiectivă şi că percepţia mea nu trebuie să coinicdă cu a altora (inclusiv în Centrul de prematuri Cluj există o mulţime de paciente foarte mulţumite de servicii, acolo unde eu am avut mai multe probleme).

      Ştiu să că un copil bolnav este sensibil, că procedurile medicale sunt dureroase, neplăcute, traumatizante pentru copii chiar şi cu mama alături.

      Ştim cu toţii, repet, şi că există medici excepţionali, peste care avem norocul să dăm uneori. Există asistente cu suflet de aur, cu “mână uşoară”, cu grijă pentru pacienţi… Of, şi cât de mult îţi uşurează suferinţa chiar şi cu un gest blând şi o vorbă caldă!

      Dar nu despre aceste lucruri se plâng mamele. Problemele apar din toate neregulile de procedură, din cazuri de 26 de înţepături pentru o branulă, din copii pălmuiţi pentru că nu au stat cuminţi la recoltarea analizelor, din mame internate puse să facă singure curăţenie în saloane pentru că vine televiziunea, din tratamente aplicate fără dreptul de a cere explicaţii, din refuzul de a trezi medicul de gardă atunci când ţi-e rău, din probleme de alimentaţie şi igienă…. Ce facem cu toate acestea?! 🙁

  13. Ada

    Vina e a parintilor, pentru ca le-au permis sa se poarte asa … exista si celalalt spital de pediatria (Luther), iar in caz de forta majora, copilul poate fi tratat acasa, sub indrumarea medicului. Faptul ca le acceptam mojicia, ne face partasi la aceasta situatie. As fi murit cu ei de gat, dar nu mi-as fi lasat copilul, jur! O mama poate sta pe un scaun, langa copilul sau, nu are nevoie de canapele de piele … eu inteleg ca nu sunt paturi, ca e aglomerat … dar cate un scaun langa fiecare patut, se poate pune. Pentru cele care vor sa stea acolo!
    Insa asta inseamna ca noi, mamicile, sa ii infruntam. Sa le vorbim clar si raspicat, nu sa ne umilim in fata lor si eventual sa le dam si ceva … “atentii”.
    Inca mai sper, ca Polisano se va extinde si pe latura aceasta, si va crea o clinica privata de pediatrie. Am sperat si la maternitate si iata ca se intampla! As vrea sa le vad atunci, pe distinsele asistente de la pediatrie, fara pachetele de cafea, parfumurile si pliculetele din halatel … ce mai fac ???? Pentru ca fara noi, ele mor … nemernicele !!!
    Ma alatur mamicilor si le sustin in acest demers, insa le rog, le implor … NU VA MAI UMILITI !!! Toti cei de acolo sunt platiti din banii dumneavoastra. Nu-i mai tratati ca pe niste zei, firesc ar fi sa fie invers !!!! Infruntati-i, fiti hotarate si veti avea de castigat!

    • Carla

      Ada, eu nu cunosc exact procedura, dar am înţeles de la alte mame că după consultul la Luther copiii sunt automat redirecţionaţi pentru internare la Pediatrie. Acolo se face doar un triaj între cei care au sau nu nevoie de externare…

      Până să apară o alternativă privată la aceste servicii (şi, chiar şi atunci, oare mamele care nu au 10-19 lei pentru internarea la “stat”, vor avea oare sute de lei pentru tarifele din sistemul privat?) trebuie să facem ceva pentru a primi un minim de condiţii necesar spitalizării copiilro şi mamelor lor.

      Eu personal îţi dau dreptate, e nevoie ca aceşti medici sau asistente de care ne plângem să fie înfruntaţi direct, e nevoie să ne apărăm drepturile, să ridicăm ochii din pământ şi să reacţionăm la relele tratamente… dar, pentru toate acestea, e nevoie ca mamele să-şi cunoască, în primul rând, drepturile!

  14. Cristina

    Ingrozitor!!!! Este incredibil!!! Oare acei medici/acele asistente nu sunt si ei parinti?!?!?

    • Carla

      Cristina… sunt părinţii copiilor lor. Nu ştii eterna scuză conform căreia salariile mici, mediul de lucru impropriu şi stresul sunt vinovate pentru această dezumanizare a lor?! 🙁

  15. Patricia

    E inadmisibil ce se întâmpla, iar explicatiile directorului spitalului cum ca nu sunt locuri e hilara! Adică, ai bani, stai, n-ai, pleci?!
    30 de copii beneficiază de respectarea drepturilor iar ceilalți nu? Iar comportamentul asistentelor, mai ales cu copiii mei doriți e jalnic, se AUD plansetele si dacă te plimbi pe strada…

    • Carla

      🙁 Eu am înţeles că situaţia e şi mai cruntă: pleci şi dacă ai bani, şi dacă nu, atâta vreme cât ţi se spune că nu sunt locuri disponibile.

      Iar 6 rezerve la un oraş cu 170.000 locuitori, plus tot atâţia din mediul rural şi din localităţile limitrofe… E aberant!

      La fel de aberant e şi răspunsul oficial: nu avem spaţiu.

      … Păi şi?! Gata, dacă acolo nu e spaţiu, nu se mai face nimic?! Nu se caută nicio soluţie, nu se încearcă nicio schimbare, niciun proiect european pentru atragere de fonduri?!…

  16. Patricia

    “copiii neinsotiti”, scuze

  17. elena

    buna ziua mamici, am citit comentariile voastre si urmaresc cu interes ce se intampla cu acest protest, care sper din tot sufletul sa se rezolve cu bine. am 2 copilasi si sper din toata inima sa nu ajung sa trec prin asemenea traume spitalicesti. am mai auzit si eu diverse discutii despre cum se trateaza copii in spitalul de pediatrie din sb dar nu mi a venit sa cred pana nu au aparut tot mai multe povesti relatate de mamicii… e groaznic mie mi se face pielea de gaina pe mana doar cand citesc, nici nu vreau sa ma gandesc ca se poate intampla asa ceva si cu copii mei, cred ca as agata si asistentele si dr “in cuïer” sa mi vb urat sau sa nu mi dea explicatie la tratamentul dat copilului, etc. MAMICI care ati trecut printr o astfel de experienta urata TREBUIE SA VORBITI pentru a se putea face ceva, nu trebuie sa va fie FRICA de nimeni si nimic cand e vb de copii vostrii!!!!!! eu una nu as avea nici o problema sa vb ca doar nu se intampla nimic nu va taie nimeni capul din contra POATE O SA VA STIE DE FRICA respectivul personal. Va multumesc

    • Carla

      Elena, din păcate situaţia este cât se poate de reală şi uite cum apar tot mai multe voci care confirmă, la modul personal, experienţe de acest fel, în Sibiu şi nu numai…

      Ar fi bine dacă toate mamele ar avea puterea de a lua atitudine, de a înfrunta personalul medical atunci când sunt rău tratate, însă nu oricine are acest “curaj”… şi uite, unora le lispeşte chiar şi curajul de a povesti ce li s-a întâmplat.

      Sperăm să reuşim o cât de mică schimbare, odată cu acest protesc public…

  18. ceska777

    Carla, pai am inteles ca mamicile au consultat un avocat sau jurist? Protectia Copilului nu poate colabora cu mamele care au facut Scrisoarea deschisa? Acolo lucreaza si juristi. Trebuie sa fie vreo organizatie care sa le sprijine.
    Multa lume condamna mamele. E usor sa le acuzi ca si-au lasat copilul. Ele au putut fi santajate emotional cu starea copilului lor: in spital unde chipurile ii va fi mai bine e tratat sau il iei acasa si vezi ce faci cu el bolnav. Sunt cazuri unde un cabinet privat sau chiar o clinica privata nu mai poate ajuta si e nevoie de spitalizare. Noi, celelalte mame care nu am fost in locul lor, care avem azi copii sanatosi si atu-ul ca suntem din alte localitati unde Spitalul de Pediatrie are altfel de tratament si politica de internari putem sa le sprijinim, nu?
    Daca verisoara mea ar veni maine de la sat cu copilul bolnav sigur ar accepta sa il lase in spital daca un dr cretin baga frica in ea si ii induce vini nefondate legate de starea copilului ei. Pana la urma faci orice ca mama in speranta ca ii va fi copilului tau bine. Vorbim poate de mame nu la fel de informate, inspaimantate, descurajate fara suport si sustinere. Acolo ar trebui sa mearga cu ea de mana Protectia Copilului si sa o ajute sa fie langa botul de om bolnav care are nevoie de ea mai mult ca oricand, in spital.

    • Carla

      Da, mamele au fost ajutate de un jurist să redacteze petiţia şi scrisoarea deschisă… însă e nevoie de mai mult, odată ce a apărut răspunsul oficial al conducerii spitalului,c ar einvocă o mulţime de legi pentru a explica de ce nu se poate.

      Aceste legi trebuie atacate vehement cu alte pachete de legi, cu drepturile copilului şi ale pacienţilor… şi undeva acest conflict legislativ trebuie să găseasca un numitor comun…

      Au fost sesizate mai multe organizaţii, direcţii şi insituţii cu privire la solicitările din scrisoare, însă e greu de obţinut sprijin real. Până la urmă, Protecţia Copilului ar intra într-un conflict de interese cu Spitalul, fiind amândouă sub umbrela bugetară…

  19. Dramy

    Nu vreau sa contrazic pe nimeni si nici sa invinovatesc mamele,Doamne-fereste,insa o mamica,Ada,mai sus avea dreptate ibtr-un fel: mamele trebuie sa stie ca AU DREPTUL sa refuze internarea in conditiile in care nu isi pot insoti bebelusul,nu exista nici un medic din lume care sa te oblige,nici macar speriindu-te cu un diagnostic sa faci ceea ce nu doresti pt ca la urma-urmei,nu cred ca e singurul spital de pediatrie din Sibiu,nu?Asadar haideti sa nu mai acuzam doar partea cadrelor medicale si sa invatam mamele ca trebuie sa stie ce drepturi au ca pacienti,ca daca nu le convine un anumit dr sunt libere sa ceara o a 2-a si o a 3-a opinie,ca au dreptul sa ceara explicatii in termeni clari despre diagnosticul copilului lor si masurile ce se iau.Stiu ca e greu,ca traim in Romania,ca multi dr sau asistente nu au atitudinea care trebuie,fiindca la Medicina te invata cum sa vindeci,nu si cum sa fi in relatia cu pacientul si depinde de fiecare din noi cum credem de cuviinta sa o facem si sa fim oameni.Am facut garzi la pediatrie,de aceea va spun ca nimeni nu te poate obliga sa internezi un copil fara acordul tau si chiar daca va e greu si va e teama,mergeti mai departe,cautati alt spital,alt medic daca trebuie,nu trebuie sa va simtiti nici intimidate,nici vinovate,e dreptul vostru sa luptati pentru ingrijiri medicale de calitate acordate copilului pe care il aveti…Pe de alta parte,haideti sa mai generalizam,sa ne respectam reciproc,sa fim solidare …Dr.amy

    • Carla

      Dramy, din pacate e singurul spital… şi atunci problema se rezumă la a avea curaj sau nu să refuzi internarea, gandindu-te la ce e mai bine pentru copil… Nu vorbim aici de o simplă febră sau o enterocolită, ci de cazuri când copilului îi este foarte rău şi neinternarea lui poate fi un risc real pentru sănătatea sau chiar viaţa sa… Şi atunci nu e de mirare că mamele cedează presiunii, alegând să lase copilul singur, pentru a fi tratat…

      Alternativa o reprezintă drumul spre o altă localitate, Cluj sau Braşov sau chiar Bucureşti, asta însemnând minim două ore cu maşina, apoi şederea într-un oraş trăin, unde nu ai pe nimeni, nu ai lucrurile de care ai nevoie de acasă etc. E complicat.

      Eu aşa aş face, dar îmi dau seama că multe alte mame nu au posibilitatea de a alege o alternativă… Şi optează, forţate de împrejurări,pentru răul cel mai mic.

      Care o fi acel rău cel mai mic… e subiectiv, până la urmă.

  20. Și în București sunt situații asemănătoare. Sunt gata să dau mărturie și să semnez orice va pune capăt acestor obiceiuri bestiale. Și îmi aduc și prietenii să facă același lucru. Este mai mult decât inadmisibil.
    La asemnea fapte se adaugă și incopentența, nesimțirea și aroganța cadrelor medicale.
    Susțin orice demers în acest sens!

    • Carla

      Oana, îţi mulţumim pentru susţinere. Deocamdată nu sunt necesare mărturii în plus, conducerea spitalului a acceptat un dialog civilizat şi găsirea unor soluţii care să ducă la aplanarea conflictelor… aşteptăm rezultate!

  21. Mami de Piscotel

    Am citit si m-am ingrozit. M-a ingrozit in primul rand atitudinea de ”strut” adoptata de majoritatea mamelor ce au trecut prin asa ceva. Mai ales cand stiu bine ca daca nu iau atitudine oricand li se poate intampla din nou. Doamnelor, au fost copiii vostri acolo, singuri, fara voi … si in loc sa iesiti in fata, sa dati declaratii, sa aruncati cu pietre (da, aveti voie, ati fost mame despartite de copilul vostru bolnav!) alegeti sa plecati capul si sa spuneti cu resemnare ca asa a fost dintotdeauna … Tot respectul pentru cele care au acceptat sa vorbeasca si sa isi spuna lumii povestea!
    In al doilea rand voi contrazice un pic ce afirma o mamica-medic intr-unul din comentarii. Nu, durerea nu este DELOC necesara in cazul in care se recolteaza analize unui copil. Eu nu traiesc in Ro (slava Domnului) si va pot spune ca al meu copil cand i s-a luat sange prima (si ultima) data la 7 luni radea cu gura pana la urechi. De ce? Pentru ca inainte cu o jumatate de ora de procedura l-au dat pe manuta cu o alifie care a functionat ca un anestezic usor local si nu a simtit nimic. Deci se poate!

    • Carla

      Eşti norocoasă că nu mai trebuie să te confrunţi cu problemele din spitalele de stat din România… noi suntem foarte departe de civilizaţie şi progres, după cum se vede foarte bine!

      Ca şi o ironie, astăzi a avut loc o întâlnire între reprezentantele grupului de mame semnatare ale petiţiei şi conducerea spitaluluid e pediatrie. Printre altele s-a ridicat şi problema legării copiilor… pe care cei în cauză au ţinut s-o numească “FIXARE”, nu legare, confirmând că este o practică uzuală atunci când e nevoie de recoltat sânge de la copii, respectiv administrare de perfuzii sau tratament intravenos. Nici nu vreau să-mi imaginez aceste scene, eu le-aş crăpa capul să le facă aşa ceva fetiţelor mele!

  22. Si eu vin sa spun ca ceea ce am citit aici este ingrozitor, dar…vina,dupa parerea mea este numai si numai a mamelor.Fara sa imi dea in cap nimeni, nu numai la Sibiu te trateaza cu spatele anumite cadre medicale, nu numai in Sibiu, in Cluj sau in TM ti se vorbeste de sus, nu numai in provincie te dau afara din salile de mici interventii chirurgicale si nu numai acolo au majoritatea celor din spitale o atitudine total deplasata fata de pacienti, fie ei copii sau adulti.
    Noi am ajuns la spitalul G.Alexandrescu din capitala, anul trecut, cu-n copil cu-n cap spart destul de grav, sangerand foarte tare si eu speriata maxim si cu nervii extrem de incordati.Initial m-au dat afara invocand faptul ca e mediu steril, ba mai apoi vazand ca nu ies au invocat ca mi se face rau,etc.Am iesit pret de 2 minute, timp in care copilul a urlat de am crezut ca-l taie pe viu.In clipa aia, portarul a auzit probabil cea mai crunta injuratura din viata lui, la doctorita am tipat cat am putut si asistentei nu i-am spus decat “mucles”.In felul acesta agresiv mi-am putut tine de mana puiul care s-a linistit complet si a stat calm la cusut.
    Nu numai ca nu-s de acord cu atitudinea asta de cap plecat in fata medicilor ( nu-s cu nimic mai presus decat alti oameni care au invatat la fel de mult si sunt specialisti in alt domeniu ), consider ca asigurarea mea de sanatate pe care o platesc lunar catre acest stat de unde acele cadre medicale isi iau salariile imi da dreptul perfect sa stiu exact ce i se administreaza copilului meu si nu m-ar multumi un raspuns fie el si spus din varful buzelor “ce scrie in fisa”.Ce scrie in fisa sa le administreze copiilor lor de acasa si nu copilului meu.
    In afara atitudinii ostile venite din partea cadrelor medicale, mai nou ai de-a face si cu paznicii aia care au imprumutat acelasi comportament scarbos si infatutat, vorbind-ti si astia de sus de parca ti-ar fi net superiori.
    Am o prietena care a nascut la Elias, cand a intrat in travaliu sotul ei a dus-o intr-o goana la spital.Si acolo, desi asteptata de medicsa nasca, cu niste dureri atroce ce i se citeau pe chip, un paznic a tipat la ei sa ocoleasca intreg spitalul ca nu este intrarea pacientilor pe usa pe unde ei intrasera.I s-a explicat civilizat si calm ca nu poate ocoli un intreg spital o femeie care are dureri atroce si sta sa nasca.De parca nu ar fi auzit i-a luat si la impins sa-i dea afara.Atunci sotul prietenei l-a batut mar pe paznic, si-a dus sotia sa nasca si a coborat sa-si incaseze amenda de la politia chemata de batut.Dar a luat atitudine, paznicul a inteles ca nu era un moft si ca unei femei stand sa nasca nu-i poti tranti usa in nas si nici nu-i poti vorbi cu superioritate.
    Dar, repet, daca s-ar lua atitudine, daca oamenilor nu le-ar mai fi frica si nu ar mai tine capul plecat, lucrurile s-ar misca cu siguranta inspre bine.Si nu numai tu sa iei atitudine, nu numai eu sau alti cativa, ci toti.Sa ne cerem drepturile , sa stim ca fiind asigurati avem niste beneficii si mai ales atunci cand e vorba de copii sa fim fiare.
    Caci mie daca imi intepa de 2-3 ori asistenta copilul si nu-i nimerea vena, ii bagam acul pe gat si ceream sa fie adus medicul.Mie nu-mi chinuie nimeni copilul ca ele sunt incompetente.Si nu l-as fi lasat la spital.Punct.Plateam un medic sa vina acasa dar nu lasam copilul singur in spital, nu fara sa stiu eu ce si cum, in conditiile in care in tara asta au murit pe capete oameni datorita malpraxisului.
    Si ti-as putea spune inca multe alte povesti in care eu am reactionat extrem de urat si de virulent si mereu medicii au inchis gurile si m-au tratat asa cum se cuvenea.Si atunci cand m-au trimis sa astept pe hol desi mie imi era rau sa mor, m-am lungit pe pat si le-am spus sa faca ce doresc cu mien caci eu de acolo nu mai ies.Punct.Cu tupeu, cu aceeasi mina obraznica cu care ne trateaza ei, cu aceeasi nesimtire cu care asistentele ne trantesc in fata faza cu “salariu de 2 lei”, cu aceeasi ignoranta cu care ne sunt aruncate vorbe “de duh” in momente in care avem nevoie de sprijin de-o atitudine binevoitoare.Caci nu eu sau tu sau altii suntem de vina ca si-au ales acest domeniu ca si profesie, nu-i vine copilului meu ca asistenta e idioata si nu stie sa recolteze cum trebuie, nu-i vina nimanui ca salariile sunt cum sunt, conditiile grele si inumane uneori in spitale.Macar o vorba buna, un zambet si o alinare sa gasesti la cadrele medicale.
    Deci, daca vreti sa schimbati ceva la spitalul din Sibiu, schimbati intai atitudinea mamelor care pleaca capul, schimbati atitudinea celor ce merg la killerii aia si se supun orbeste tratamentelor lor, ridicati capul si cereti-va drepturile fara rusine.Platim pentru asistenta medicala, dam bani grei si a cere un comportament adecvat nu este un moft si nici o fita, este un lucru firesc si omenesc pe care cei ce-si spun medici il promit prin juramant la inceputul lor de drum.

    • Carla

      Ştiu. 🙁
      Însă pare mult mai greu să poţi schimba mentalitatea a mii de femei învăţate (cred că în codul genetic) să fie smerite, să se mulţumească cu orice, să se teamă de orice autoritate -fie ea poliţienească sau uniformă medicală. Sunt atâtea mame modeste, care nu au bani pentru tratamente private, care nu au un soţ care să le însoţească la spital şi să le protejeze de abuzurile portarilor, asistentelro şi medicilor… Sunt mame din mediul rural, care nu ştiu nimic din ceea ce se numeşte “drepturile pacienţilor”, care aduc o găină în plasă şi pupă mâna doctorului care le tratează copilul…

      Pare, totuşi, mai uşor să schimbi ceva în sistem. Pentru că, dacă nu se schimbă nimic legal, doar mamele cu tupeu şi cu mare curaj de a face scandal vor obţine câştig de cauză în asemenea situaţii… celelalte vor rămâne victime ale regulilor ce funcţionează acum, vor plânge în continuare la uşa spitalului, batjocurite de portari sau infirmiere,iar copiii lor vor rămâne tot singuri, în aceste spitale, fără niciun ajutor.

      E important să se rezolve problema internării malelor alături de copii, pentru ca apoi să se disece şi restul problemelor interne…

  23. szqwer

    Curaj, mult curaj de-a iesi in fata si a spune lucrurilor pe nume.Iar tie o imbratisae uriasa pentru umanitatea de-a te implica in povestea asta.Sper sa fie bine si sa auzim de un final fericit!

    • Carla

      Eu n-am niciun merit în toată povestea aceasta… am simţit doar că e de datoria mea să popularizez problema şi în rândula ltor mame, pentru a deschide cât mai mulţi ochi şi a face cât mai mutle voci să vorbească… Doar unindu-ne putem face ceva!

      • mara

        am citit despre noul caz de la Spitalul de Pediatrie din Sibiu! Trebuie schimbata aceasta situatie! Nu stiu cum, dar cred ca oamenii trebuie sa protesteze. Fara scandal nu vine presa. Nu ca presa ar rezolva ceva! Dar macar ar fi un inceput. TREBUIE FACUT CEVA!

  24. Claudia Popa

    Sunt internata cu al doilea baietel la acest spital si fata de acum 3 ani prea putine s-au schimbat.
    Sunt asistente efectiv fără suflet care lăsa copiii neschimbati cu orele, ii lăsa sa plânga pana obosesc, daca aceștia varsa nu ii schimba nici pe ei si nici asternuturile, nu-i muta nici macar din acea mizerie. Ii leagă pe motiv sa nu smulga firul perfuziei dar perfuzia se termina si nu-i mai dezleaga. Daca sunt mămici mai curajoase in salon ii dezleaga acestea, iar asistentele sunt atât de imprastiate si dezinteresate ca nici nu își dau seama. Unele uita sa de-a tratamentul copiilor, par ocupate dar cand te duci sa cauti una nu găsești picior de asistenta.
    Mamicile care nu au loc la rezerva dorm in salon cu copii pe niste sezloguri de grădina care nu ajung niciodată la orizontala, nici nu se pune problema de perna, patura sau haine de pat.

    Sunt si asistente inimoase, care iubesc copii si au vocatie, dar numărul lor este atât de mic ca nu reușesc sa facă diferența.
    Eu sunt aici alături de cel mic si sunt ingrozita.

    Mămici acesta este Spitalul de Pediatrie Sibiu – o adevarata vale a plângerii.
    Nu uitati toate aceste lucruri se plătesc si se fac cu bani de la buget, adică pe banii noștrii – părinți contribuabili.
    Dar ce părinte si-ar supune copilul unui astfel de tratament? Din moment ce exista di nu luam atitudine noi sibienii incuvintam aceste orori.

    Trebuie sa ne mobilizam si sa schimbam aceasta stare de lucruri, deosebit de nociva pentru copiii noștrii.
    Asa sa ne ajute Dumnezeu!

    • Simona

      As vrea sa stiu si eu daca in ultima perioada sa schimbat ceva in acest spital. Sunt o mamica care de 72 de ore nu doarme cu teroare la copilul iei am vrut azi sa scot copilul din spital si mi-au spus ca nu ar trebuii deoarece iei asteapta rezultatele analizelor si dupa aia vom putea sta de vorba. Cu chiu cu vai intr-un final m-au lasat sa vad copilul pentru 5 min chipurile ar fi facut-o pt mine este internat la dr Patru si nu stiu ce sa fac . Va rog daca a-ti putea sa ma ajutati.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Nu mă internați fără mama! | Disciplină de mamă - […] rămân însă la stadiul unor povești, deși sunt niște povești unitare, cum puteți citi și aici, pot fi acuzată…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.