Poezia cu Nicuşor, pisica, laptele şi oala spartă
Warning: file_exists(): open_basedir restriction in effect. File(/var/www/clients/client2/web5/web/wp-content/uploads/et_temp/Eu-si-scumpa-113095_218x218.jpg) is not within the allowed path(s): (/home:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php:/tmp:/var/cpanel/php/sessions/ea-php74:/usr/local/lsws) in /home/jocurbanro/public_html/wp-content/themes/Magnificent/epanel/custom_functions.php on line 1020
Nu ştiu dacă are alt nume şi cui aparţine. Eu am învăţat-o cândva demult, când eram atât de mică, încât mi-e imposibil să-mi amintesc când şi unde am auzit-o prima oară. Dar, de când mă ştiu, am tot spus-o altor copii şi toţi au ascultat-o cu atenţie şi încântare… Şi, oricâţi ani au trecut, n-am uitat niciun cuvânt din ea!
Cred că am învăţat-o de la mama-mare, una din bunicile mele… De fapt, cred că m-am născut cu ea în minte; face parte din ADN-ul meu! 🙂 Ah, şi cât am mai visat la ziua când o voi putea pune coppilor mei!!!
Acum, cu măzărichile, am succes maxim la culcare… poezioara e suficient de lungă încât să le adoarmă de plictiseală, tot ascultându-mă vorbind… 😀
Poezia cu Nicuşor
Într-o zi de dimineaţă
mama a plecat la piaţă.
Şi i-a spus lui Nicuşor:
“Dragul mamii puişor,
eu mă duc. Tu… fii cuminte!
Ce ţi-oi spune, ţine minte!
Am lăsat ascuns în tindă,
pe dulap, lângă oglindă,
lapte dulce-ntr-o ulcea
să mănânci când ţi-o plăcea.
Dar te uită! Şi-ngrijeşte!
Să nu vină fără veste
pisicuţa mirosind…
că atunci rămâi flămând!
Dară mama cum porneşte
Nicuşor aşa gândeşte:
Las’ să vie! Nu mi-e frică!
O-nvăţ eu minte pe pisică!
Hoaţă mică şi şireată…
stai că iau mătura-ndată!
Şi la pândă Nicuşor
s-a ascuns după cuptor…
Când o vede pe pisică
că se urcă la ulcică,
atunci Nicu… pleosc!!!…
Deodată,
sare-n ţăndări oala toată!
Şi oglinda s-a ştirbit,
şi pisica a fugit.
Cât e casa… numai lapte!
Şi cioburi împrăştiate!
Nicuşor, prostuţ băiat!
Pentru ce n-ai ascultat?!
Tu flămând, şi oala spartă…
şi pedeapsa te aşteaptă!
Related Posts
Tags
Share This
Superb! Eu nu o mai tineam minte de cand eram mica, dar mama a invatat-o pe Oana la varsta potrivita (acu’vreo 18 ani), asa ca am reinvatat-o si eu pentru urmatoarele doua!!
Manu, cred că e moldovenească, după urechea mea… sau mă înşel? Să fie doar vraiul vechi, de la ţară…?
de la bunicul meu o stiam si eu si provine de undeva de prin Suceava. Pe ici pe colo putin diferita, un singur loc unde nu rimeaza este:
in loc de: “O-nvăţ eu minte pe pisică!” stiam “O-nvăţ eu pe pisică!”
multumesc pentru completare la ceea ce-mi lipsea. O stiam doar prin viu grai, niciodata n-am vazut-o scrisa.
Eu sunt din Chisinau si bunelul meu care are acum 93 de ani imi spunea aceasta poezie. Asa ca da, e moldoveneasca poezia.
🙂 eu nu o stiam dar nici n-am prea avut mamaite care sa ma invete.
Incerc sa fac un efort sa o invat, apoi testez pe copii, cred ca o sa le placa, chiar daca vor trebui explicate cateva cuvinte.
What’s with the boobies? (presupun ca te asteptai la intrebare 🙂 )
Andreea, nu ştiu cât e de grea de încăţat, dar eu mă simt în stare să uit mai degrabă “Tatăl Nostru” decât versuriel astea… aşa de bine le am fixate în minte… 🙂
Poza e singura pe care am găsit-o, cu pisica mea… că doar e o poezie despre pisică şi ulcică. 😀 E din vremurile mele mai bune. 🙂
Faina … pisica 😀
🙂
Eu , pensionar de peste 70 de ani, o stiu de la bunica paterna nascuta in 1881! Deci poezia are ceva vechime
Si eu o stiu de cand eram foarte mic (am 70 de ani) de la mama mea.
Faina poezia, faina pisica, cel mai faina esti tu insa, parol!
Si vremurile cele mai bune is acum, si o sa fii asa faina din nou, o sa vezi!
Elena, niciodată încurajările nu sunt de prisos… mersi! 🙂
Buna ..da poezia e superba si eu cand eram copil mama imi recita aceasta poezie ….sunt ceva ani de cand o stiu ..felicitari pentru ca a fost data sa fie citita si de alte persoane ….multumim…
Multumesc!Este varianta corecta,caci am mai gasit pe site-ul http://www.copilul.ro/poezii/Nicusor-si-pisicuta-1244.html-j cam gresita
Este o poezie ,care îmi aduce aminte de copilăria mea. Am învățat-o de la bunica mea care e născută în Basarabia , i-ar ea la rîndul ei a învățat-o la școală în a.1937. Tare mult a așteptat sărmană reunirea cu Patria mamă și vorbea cu nostalgie de timpurile celea ,
O poezie foarte frumoasa!
Cind eram mica tata imi recita aceasta poezie,apoi si la copiii mei,si chiar si nepotilor mei,adica la stranepoti.
Cu parere de rau tata nu mai este in viata,dar aceasta poezie o recitam cu placere!!!
buna si eu am auzito de la bunica care avea 4 clase si stia sa citeasca si sa scrie si sa socotesca mai bine ca astea cu 12 clase pe timpul ei se invata doar iarna cand nu aveau de treburi la campa cu dascalul din sat pe cartile biserciesti si abecedarul lui ION CREANGA
Eu sunt ardeleanca,o stiu de la mama mea,am invata-to acum 5o dre ani 🙂
E ineresanta, si acum o repet cu Emma.
Si pe mine m-a imvatat tati aceasta poeziepe care o recit de mos Niculae doar ca e usor him at un vers… <> multumesc totusi pentru postare
Am 70 de ani , poezia am invatat-o in copilarie de la bunica mea nascuta in secolul XIX . Deci e o poezie cu vechime !
Si eu o stiu de pe vremea cand aveam 3 ani. Cand ma intorceam cu bunica din vizita de la STRAbunica, trebuia sa urcam un deal. Si ceream in brațe. Iar bunica, intotdeauna imi zicea: hai sa spunem pe Nicusor si apoi te iau in brate. 😉 V.ati prins? Pana terminam poezia de spus se termina dealul. Asta pana am facut vreo 7-8 ani si am inceput sa ma prind. Nu mi.a mai fost greu nici sa urc dealul… ba dincontra. Ca sa n.o mai spun ocoleam singura pe un deal si mai inalt zicand: da-o dracu mamaie ca e lunga rau. Si zburdam pe dealul cel mai inalt in timp ce bunica mea cu greu inainta pe dealul pe care odata ceream in brate. Acum bunica are 86 ani iar eu 41. Ii povestesc toate astea fiicei mele care se amuza teribil si se distrează la auzul poeziei pe care n.am uitat.o inca.
Sigur nu. Eu sunt Olteanca get beget. Si o stiu de mititica. Iar acum am 41 🙁
Am invatat aceasta poezie in anul 1966 de la ciobanita satului Vaidacuta pe cand aveam 6 ani. Acum am 60 si inca o stiu.
Poezia asta mi-au starnit amintirile.. o stiu de cand eram copil:)
Chiar dacă e veche postarea țin neapărat să scriu și eu ceva 😉
Eu am 39 si i-o recit fiului meu de 1.5 ani în fiecare seara. Eram curioasa dacă o mai știe cineva și oare cine o fi scris-o…și asa am ajuns aici.
Eu o știu de la bunica care la fel ca mine s-a născut și a crescut în județul Cluj. Nu știu de unde o știa ea, dar uite ca sunt vreo 35 de ani de când o tot recit. Am recitat-o tuturor haha
Varianta bunicii mele e puțin, puțin diferită.
NICUȘOR ȘI PISICUȚA
Într-o zi de dimineaţă
A plecat mama la piaţă.
Şi i-a spus lui Nicuşor:
“Dragul mamii puişor,
eu mă duc. Tu… fii cuminte!
Ce ţi-oi spune, ţine minte!
Am lăsat ascuns în tindă,
pe dulap, lângă oglindă,
lapte dulce-ntr-o ulcea
să mănânci de ţi-o plăcea.
Dar te uită! Şi grijeşte!
Să nu vină fără veste
pisicuţa mirosind…
că rămâi atunci flămând!
Însă mama cum porneşte
Nicuşor aşa gândeşte:
Las’ să intre! Nu mi-e frică!
C-am s-o-nvăț eu pe pisică!
Şi la pândă Nicuşor
s-a ascuns după cuptor…
Când o vede pe pisică
că se urcă la ulcică,
atunci Nicu… pleosc!!!…
Deodată,
sare-n ţăndări oala toată!
Şi oglinda s-a ştirbit,
şi pisica a fugit.
Toată casa… numai lapte!
Şi cioburi împrăştiate!
Nicuşor, prostuţ băiat!
Pentru ce n-ai ascultat?!
Tu flămând, şi oala spartă…
şi pedeapsa te aşteaptă!
Eu sunt din Arad și o știu de la bunica, tot ea îmi mai spunea o poezie tare frumoasa: Gică vine de la școală/ Adunând țărână-n poală / Dă în câini să-i întărâte și spune vorbe urâte/ Radu vine drept pe drum/ Nu vorbește nicidecum/ Iar acasă când ajunge/ Bună ziua, tată! zice/ Mâna mamei o sărută/ Și la treburi îi ajută.
Mai sunt doua versuri dupa c-am s-o-nvat eu pe pisica. Suna asa: botu-n lapte cind a pune, am sa-i trag vre-o doua bune. Mai departe e totul cum ai scris. Poezia o stiu de la bunicul meu, mi-a tot spus-o toata copilaria. A plecat bunicul, dar ii tin minte si versurile poeziei si intonatia cu care mi-o spunea.
Eu sunt din Republica Moldova si țin minte ca pe la 3 ani mama îmi spunea poezia asta
Și eu sunt fin Republica Moldova și o cunosc de la bunelul meu…și copiii mei o cunosc acum tot de la bunei. E super poezia