Scrisoare deschisă către Conducerea Spialului de Pediatrie din Sibiu

Jan 31, 2012 by

Scrisoare deschisă către Conducerea Spialului de Pediatrie din Sibiu

Scrisoare deschisă către Conducerea Spialului de Pediatrie din Sibiu,

Suntem un grup de mame din Sibiu, unite din dorința de a împărtăși din experiența de mamă, dar și pentru a ajuta la buna dezvltare a copiilor noștri în comunitatea sibiană. Problema cu care s-au confruntat multe mame și ale căror mărturisiri sunt cu adevarat cutremuratoare, este legată de interzicerea internării mamelor alături de copii.

« Copiii ce erau internați fără mame erau lăsați să plângă până oboseau și adormeau sarmanii, le punea sticla spijinită pe pernuță și dacă cumva se mișcau și cădea sticla, era ghinionul lor, trebuiau să aștepte urmatoarea masa ». (L.A. – mămică ce cu greu a obținut o rezervă și a povestit despre copiii internați fără mame)

« De două ori a fost internat până acum copilul meu și de două ori a stat singur, prima data am fost lăsată să îl văd, într-una din zile, la geam și el a plâns de mi-a sfâșiat inima. Am fost deprimată, vulnerabilă și seara era cel mai rău, fiind bântuită de întrebări precum ce face, dacă este bine îngrijit, dacă este acoperit noaptea când se dezvelește, dacă i-a fost adusă apă când i-a fost sete și mâncare, dacă a fost schimbat la timp, daca i-a ținut cineva companie măcar pentru câteva clipe și mai ales, ce a înțeles el că s-a întâmplat atunci, faptul că nu a vazut pe nimeni cunoscut, asta m-a demoralizat cel mai tare. Nu vreau să-mi mai amintesc episodul acesta, dar ori de cate ori răcește sau îl văd că se îmbolnăvește, stau cu teama să nu fie nevoie de internare ». (A.A. – mămică ce n-a putut fi alături de copilul ei).

Despre cum percepe un copil lipsa mamei, atunci cand are cea mai mare nevoie de ea și ce înseamnă pentru un copil mic o astfel de experiență în spital, ne-a explicat Oana Vasiu, psiholog clinician: “Pentru un bebeluş, mama reprezintă legătura cu lumea, ea este motivul pentru care el trăieşte, prezenţa ei oferindu-i iubire, siguranţă, calm, iar această relaţie îi dă posibilitatea de a se dezvolta fizic, intelectual şi emoţional. Astfel, atunci când ea dispare, bebeluşii se simt abandonaţi într-o lume fără sens şi fără iubire. Sentimentele de abandon astfel formate pot duce la apariţia anxietăţii de separare. Anxietatea de separare apare atunci când un bebeluş sau un copil mic este despărţit de mama sa pentru o perioadă mai lungă de timp, de la câteva zile şi până la câteva săptămâni. Printre manifestările anxietăţii de separare, de diverse intensităţi, sunt: plânsul frecvent, apatia, dezinteresul pentru joacă, teama, retragerea şi/sau agresivitatea manifestate în relaţionare, tulburări de somn, tulburări alimentare, tulburări digestive, alte somatizări cardiace sau respiratorii etc. Mediul spitalicesc în care nu este permisă prezenţa mamei alături de bebeluşul sau copilul internat, mai ales într-o perioadă dificilă din viaţa micuţilor cum este cea de boală, în care se adaugă şi o sumă de intervenţii invazive pentru micuţii pacienţi (injecţii, perfuzii, medicamente administrate forţat), în care nimic din jurul lor nu este familiar, cald, calm, iubitor sau securizant, devine mediul propice pentru formarea sentimentelor de abandon, a anxietăţii de separare sau chiar a unor traume emoţionale de durată ce pot cauza involuţii în dezvoltarea psihică şi emoţională a micuţilor şi o deteriorare a calităţii vieţii. “

Conform articolului 33 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, “Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.” Plecând de la acest articol, dorim să vă supunem atenției faptul că din cercetarile nostre, în niciun spital de pediatrie din România nu le este interzis mamelor să se interneze cu micuții lor.

De asemenea articolul 90 din legea sus-menționată prevede că “Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor.” Cum bebelușii și copii mici nu pot colabora cu personalul medical și cum în spital multe din tratamentele folosite sunt injectabile, perfuzabile, ajutorul pe care îl poate oferi mama este unul extrem de important. Cu atât mai mult cu cât marea problemă a spitalelor din Romania este lipsa personalului medical – asistente, infirmiere, problemă pe care o are și Spitalul de Pediatrie din Sibiu: “Chiar dacă spitalul funcţionează bine, lipsa personalului medical este cea mai gravă dintre probleme. Sunt medici care să asigure actul medical, însă atunci când vine vorba despre asistente şi infirmiere, situaţia este gravă. Pe lângă blocarea posturilor, în clipa în care un loc se scoate la concurs se ocupă cu mare greu, după două-trei încercări. După incidentul de la Giuleşti, asisten¬tele se tem să mai lucreze în sistem sau preferă mediul privat ori străinătatea unde salariile sunt mari.” (Alexandru Mihut, manager Spitalul de Pediatri Sibiu, Tribuna, 19 ianuarie, 2012)

Noi am demarat la sfârșitul anului o petiție, care circulă pe internet și este semnată de peste 700 de mămici,

Petiţie: Lăsaţi mamele să se interneze în spital alături de copiii lor!

și vom face cunoscută această problemă pe toate canalele media, pentru că nu susținem această regulă a Spitalului de Pediatrie din Sibiu.

O alta problemă ridicată de mamici a fost taxa de spitalizare, discriminatorie pentru copiii ale căror mămici nu au o stare financiară bună, în condițiile în care, conform legii protectiei copilului “(1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
(2) Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat.” Din discuțiile nostre cu mamicile din alte orase, la celelalte spitale nu se percepe nicio taxa.
Ne bucurăm să știm că Spitalul de Pediatrie din Sibiu are dotari performante și o echipă de medici extraordinari, dar laptele și dragostea de mamă nu se înlocuiesc și împeună putem să evităm ca experiența din spital să devină o traumă atât pentru mamă, cât mai ales pentru copil.

În încheiere dorim să salutam inițiativa Maternității din Sibiu de a asigura mamei posibilitatea de a sta înca din primele clipe alături de copilul ei, intrând în programul “Spital prieten cu copilul” și am dori ca acest demers să fie continuat și în Spitalul de Pediatrie pentru a susține dezvoltarea fizică și psihică armonioasa a copilului.
Anul trecut, noi, mămicile din Sibiu am donat hăinuțe și jucării pentru Spitalul de Pediatrie și dorim să sprijinim în continuare, dar vrem ca niciunui copil internat în Spitalul de Pediatrie Sibiu, să nu-i mai fie încălcate drepturile fundamentale, prin separarea traumatizantă de mamă!

Atașăm acestei scrisori petiția cu semnăturile și comentariile mamelor din Sibiu, dar si din tară, comentarii ce privesc atât internarea copiilor fără mame, taxa discriminatorie, cât si atitudinea rece a personalului din spital, tratarea mamelor cu indiferență și lipsa de informație în legătură cu tratamentul indicat copiilor.

Cu deosebită considerație,
Mamele din Sibiu.

(Sursa foto.)

22 Comments

  1. am semnat, e incredibil ca inca se mai intampla astfel de lucruri!

    • Carla

      Acum lucrez la un alt material, cu marturii personale, despre acesta situatie… E inimaginabil acest regim, într-un oraş cum e Sibiul!

  2. ella

    Am trecut si eu prin aceasta experienta cu fetita cea mare. A fost internata si nu m-a lasat sa stau cu ea, avea 3 ani. Acum are 12 si inca isi aduce aminte cum a fost tratata de anumite doamne de acolo, cum a fost mintita de mine ca maine vin si o iau desi stiam ca nu pot sa o iau acasa. Dupa acea experienta a inceput sa faca pipi in pat noaptea, apoi incet incet facea si ziua. Aceasta problema a disparut incet incet pana la varsta de 10 ani. Am vazut diferiti doctori care ne-au spus acelasi lucru, ca problema cu udatul patului vine de la o trauma psihica, deoarece analizele au iesit bune, nimic medical. Era dureros sa nu te lase sa-ti vezi copilul direct ci sa-l saluti de la geam si sa vorbesti la telefon.
    Nu mi-as mai lasa copii internati fara mine.

    • Carla

      Ella, îţi mulţumesc pentru mărturie… Nu face decât să confirme gravitatea unor astfel de practici şi inconştienţa medicilor care refuza accesul mamei lângă copiii lor…

      Îmi pare rău pentru ce vi s-a întâmplat şi vă doresc să nu mai fie nevoie niciodată să treceţi prin aşa ceva!

      • ella

        mult succes voua acolo, noi am parasit de aproape 7 ani sistemul si tara. Sper sa se schimbe ceva in rigiditatea acelui sistem si sa se inteleaga ca copii au nevoie de famile cand sunt bolnavi nu de sentimentul de abandon familiar. (Asta a fost spaima cea mai mare a fetitei mele).

        • Carla

          E spaima cea mai mare a tuturor copiilor, de fapt… pentru că orice tratament medical, oricât de invaziv, e mult mai uşor de suportat cu mama alături, cu mângâierile ei, cu liniştea pe care o aduce copilului, atunci când îi poate fi alături!

  3. o sa facem si noi subiectul, acum, la ora 11

  4. Am preluat textul tau in ziarul copiilor, sper sa fie cu folos.

  5. Andreea

    Oameni buni, dar de judecata, de protectia copilului, de Ministerul Sanatatii nu a auzit nimeni?! Este traumatizarea copiilor cu acordul parintilor ce se intampla acolo!!! Este revoltator sa il lasi acolo. Il iei in brate (pe copilul bolnav) te urci intr-un tren/o masina si te duci la alt spital, te duci la presa etc. oriunde dar nu il lasi acolo!! Nu se poate asa ceva. O sa se intample acelasi lucru cata vreme nu se boicoteaza spitalul in masa. Nu vorbesc de problemele ff grave care necesita internare de urgenta dar tind sa cred ca se interneaza si cazuri mai normale. Nu raman semne vizibile/fizice dar ce se intampla cu acei copii ii afecteaza o viata. Nu, nu e gluma! Copii au o perceptie ffffff diferita asupra realitatii iar ceea ce inteleg ei din asta este absolut dramatic pentru ei: “mie mi se intampla ceva rau iar mami si tati sunt de acord / nu au puterea sa ma apere”… in contextul in care mami si tati sunt apararea suprema in ochii unui copil.

    • Carla

      Andreea, eu îţi dau dreptate… aş face la fel, la nevoie!

      Însă în Sibiu nu există alternativă privată pentru Pediatrie, iar pentru a ajunge în alt judeţ nu e la îndemâna multor mame, atât din motive financiare, cât şi din lipsa ajutorului de acasă, ulterior. Nu ştiu, multor mame le e frică… de medici, de a nu face copilului un şi mai mare rău… reacţiile sunt triste, chiar şi acum, după mediatizare.

  6. Manu

    Draga Carla noi va sustinem, chiar daca suntem mai departe si nu am avea nevoie de serviciile medicale ale spitalului pomenit, asa ceva este revoltator. Tatal meu ar putea sa povesteasca despre un episod asemanator de cand eu eram copil de aproximativ doi ani si am fost internata la sectia de pediatrie a spitalului de boli infectioase din Iasi, fara a-i fi permis si mamei mele sa se interneze impreuna cu mine. Dupa aproximativ 10 zile de tratament, la momentul externarii, tatal meu a avut un soc: eram foarte slabita, nu mancam, nu mai vorbeam. S-au speriat amandoi foarte tare si s-au intors la spital sa intrebe ce mi-au facut cei de acolo. Nu puteau intelege ce fel de tratament mi-au aplicat de aratam cu totul diferit. Dupa discutii aprinse si amenintari, medicii au recunoscut ca nu aveau asistente dispuse sa stea si sa hraneasca copiii asa cum ar face o mama, ca am fost tinuta pe intuneric chiar daca plangeam, etc. Iti poti da bine seama ca eu nu tin minte toate lucrurile astea, mi le-a povestit TATAL meu care a suferit enorm din cauza mustrarilor de constiinta ca m-a lasat acolo. Tot ce pot spune este ca am avut o frica inimaginabila de injectii TOATA viata mea de atunci, ani de zile am lesinat dupa fiecare injectie pe care a trebuit sa o fac, chiar daca a fost un simplu D2 sau calciu (si,ca sa sustin cele afirmate, pot spune ca la varsta de douzeci de ani, dupa o operatie pe care am facut-o, am scapat de aceasta fobie ingrozitoare; mai mult, acum am trei copii mari de 20 de ani, respectiv 13 ani, si niciuna dintre ele nu are problema aceasta). Parerea mea este ca trebuie folosite toate mijloacele posibile pentru incetarea practicilor abuzive, mai ales in domeniul sanatatii.
    Sa auzim de bine!!!

    • Carla

      Manu, nu am ştiut că ţi s-au întâmplat toate aceste lucruri… Îmi pare rău. 🙁

      Eu sper din suflet ca acest demers să trezească din amorţire un angrenaj al sistemului şi să se îmtâmple ceva, orice, după tot acest tam-tam…

      Eu sunt dispusă să investesc timp şi energie în acest demers, dar nu sunt eu rotiţa principală… eu nu pot decât să le ajut pe cele cu adevărat implicate în acesată problemă…

  7. Salut!
    Imi pare rau sa te descopar tocmai datorita unui asemenea subiect consternant, am preluat(semnat) si am dat mai departe la toti cunoscutii, daca pot face ceva mai mult de atat te rog sa spui.
    Salutari de la Valcea!

    • Carla

      Andreea, bine ai venit… şi mie îmi pare rău să leg cunoştinţe noi în asemenea circumstanţe, însă am speranţa că lucrurile acestea se vor îndrepta şi că vei putea găsi şi texte mai fericite pe blogul nostru… 😉

  8. Lavinia

    Buna! Nu pot sa cred ca exista atata nepasare si indolenta din partea unor oameni a caror meserie presupune a ajuta oamenii si mai ales copii ! Am trecut si eu printr-un episod hororr la doar doua saptamani dupa nastere cand una dintre fetite a avut un episod diareic cu sange. Am fost refuzati de un spital privat pe motiv de varsta prea mica a pacientului si am ajuns la Grigore Alexandrescu unde , dupa ce au chinuit-o incercand sa-i faca tuseu rectal (unui bebelus de 2 sapt)ne-au internat nevand locuri – Alessia a sta intr-un incubator dezafectat iar eu mi-am petrecut noaptea pe un scaun intr-un salon cu alte mamici cu copii. Multumesc lui Dumnezeu copilul nu a avut nimic, a doua zi am plecat pe semnatura mea acasa – asta dupa ce m-am plans ca , operata de cezariana dupa sracina gemelara, cu febra laptelui instalata nu pot totusi sa stau pe un scaun- mi s-a replicat ca este mai important copilul decat comforul meu.
    Am relatat cele de mai sus pentru ca pentru mine a fost destul de traumatizant , nu imi imaginez cum ar fi sa fiu nevoita sa imi las copii singuri – mi se pare inuman- si pentru mama si pentru ei.
    Inca sper ca societatea asta sa-si revina – si sa ne putem creste copii intr-o lume mai buna!
    Va pupam,
    Lavinia si buburuzele

    • Carla

      Lavinia, din păcate mărturiile atâtor mame fac să devină o certitudien faptul că în ROmânia, în mai toate spitalele, se practică fără perdea aceste rele tratamente, indiferent dacă micuţii copii sunt sau nu însoţiţi de mamă… E strigător la cer şi, culmea, de câte ori apare vreun scandal de acest fel, medicii şi asistentele se disculpă cu atâta seninătate şi indolenţă, încât ai impresia că toate mamele din ţara asta sutn nebune şi nemulţumite exclusiv din cauza hormonilor, fără nicio legătură cu reliattea…

  9. Andreea

    Nu pot sa cred ca se intampla asta in spitalele din Romania! Este inuman sa lasi copilul internat fara mama, de care are cea mai mare nevoie, este ca aerul pe care il respira un copil pana la varsta maturizarii. Eu imi amintesc ca am fost operata de apendicita, aveam vreo 8 ani cred, dar mama a stat cu mine, cat am fost internata. Asa este, multe mamici nu au puterea financiara de a duce copiii la alt spital si prefera, de fapt sunt nevoite, spre binele micutilor, sa ii interneze in acest spital, doar ca acestia sa se faca bine. Cred ca la usa as sta, pe pres si n-as pleca de-acolo!!! Si cum adica, cu bani poti sa te internezi cu copilul, asa se gasesc locuri si rezerve? Mama lor de nemernici, ca altfel nu ii poti numi! Scuze pt limbaj, dar ma apuca nervii, ei nu au copii la randul lor, ei si-ar lAsa copiii in spital o noapte, doar una, fara sa stie ce fac, daca au mancat, dormit, pipi si cum se simt? Daca plang dupa mama sau daca pur si simplu nu vor o gura de apa peste noapte si nu are cine sa le aduca? Sa ii fereasca Dumnezeu, ca ce blesteme isi iau de la mamicile astea necajite…. Asadar, unde sa semnez, sau ce tb sa fac si cum facvsa repostez cumva articolul asta, ca tarevas vrea sa ajut intr-un fel sau altul… Cat pot… Salutari tuturor, numai bine si copilasi cat mai sanatosi!

  10. Andreea

    Am semnat, gata, am gasit si linkul, am sa incerc sa il dau mai departe, poate,… Cine stie,… Ajuta

    • Carla

      Îţi mulţumesc. Între timp s-a adunat un mare număr de semnături şi, datorită presiunii mamelor din Sibiu organizate într-o asociaţie, au început să se mişte lucrurile în spital… Doamne-fereşte să avem nevoie să ajungem acolo!

  11. Oana

    Buna!Am trait si eu prin aceasta trauma cu amandoi copii ai mei o fetita de 4 ani si un baietel de an si 6 luni,fiind nevoita sa-i internez pe amandoi la spitalul de boli infectioase sibiu avand episoade de diaree,deshidratare.Nu m-au lasat deloc sa stau cu ei decat vizitele scurte de cate 2 minute la geam.Prima data cand am vorbit cu fetita la geam mi-a facut o marturisire care m-a lasat cutremurata:”Mami l-au legat pe bebe(adica pe fratele ei,fiind in aceeasi camera)de manite si de picioruse”.Am vorbit imediat cu dr si mi-a zis ca era foarte agitat si a trebuit sa il lege.A doua zi fara nici un fel de discutii mi-am luat baietelul acasa si i-am continuat tratamentul..dar starea lui psihica fiind schimbata complet era foarte speriat facea crize de isterie din orice.Am trecut prin momente cumplite..Nu-i doresc nimanui sa treaca prin astfel de momente.Sper sa se schimbe in bine toate aceste reguli absurde care practic nenorocesc viata unui copil si sa nu desparta copilul de mama pentru nimic in lume.
    Salutari tuturor si sanatate la copilasi.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ziua petitiilor « Noi: copilaria, de la mic la mare - [...] multe detaii gasesti la Joc Urban, mai aproape putin de situatia cu pricina decat [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.