Duminica la Mall

Jan 13, 2012 by

Duminica la Mall

Mie îmi place la Mall.  Chiar îmi place!

Îmi plac plimbările prin magazinele cu muzică de club – pentru că beatul  îmi aminteşte de tinereţile mele insomniace, îmi place să vânez reduceri de sezon în magazinele de “firmă” – pentru că altfel mi-ar fi mult mai greu să le cumpăr fetelor, la dublu, hăinuţe frumoase, îmi place să mănânc junk-food după o sesiune de shopping, îmi place la cinema – şi cât de tare mi-aş dori să ajung mai des!, îmi place să mă odihnesc la o cafea, uneori la Starbucks, alteori în plină aglomeraţie – studiind oamenii care se perindă pe lângă noi (o găselniţă a noastră de când ne ştim, plăcere vinovată de ocazie :D), îmi plac oamenii aranjaţi şi frumos îmbrăcaţi… În fine.

Sibiul nu are Mall, aşa cum au Timişoara sau Clujul. 🙁

Avem, totuşi, o “Promenadă”. Un spaţiu comercial cu câteva magazine, trei cafenele, un restaurant chinezesc şi o pizzerie, un spaţiu de joacă pentru copii şi hypermarketuri în imediata vecinătate. Probabil se oferă doar atât pentru că locuitorii Sibiului au prea multe de făcut afară, la aer curat, de jur-împrejurul oraşului, fără a mai fi tentaţi să-şi piardă timpul în acest fel. Sau, fiind un oraş mai micuţ, nu e nevoie de un Mall mai mare…

Suntem cunsumerişti, deci. 🙂

Iar duminica aceasta ne-am refugiat, încă de la ora prânzului, în Mall. Să facem de toate.

O mică paranteză: în timpul vacanţei la Timişoara, vizitând noi tot felul de cunoştinţe, le-am tot explicat fetelor că mergem la copii, să ne jucăm… Astefel că, după una-două ieşiri de acest fel, măzărichile au devenit mari amatoare de plecat la copii. Sau, cum spun ele de sute de ori pe zi: Copii, copii, copii, tai-tai copii!!! (cu accent pe “o”, as in “copii xerox” 🙂 ). În fiecare zi avem aceeaşi poveste: dimineaţa, când coborâm să pregătim laptele, fetele fug la uşă, îşi pun repede căciuli şi fulare la gât, se lipesc de uşa de la intrare şi încep să ţipe: Copii! Copii!

Cum aici, în Sibiu, nu avem copii pe care să-i vizităm toată ziua, am decis să învingem orice bau-bau legat de spaţiile de joacă indoor şi să încercăm o ieşire cu fetele, într-un astfel de loc.

După un junk-prânz chinezesc servit în patru cu mare încântare şi o scurtă siestă prin magazinele cu reduceri, am intrat la joacă… fetele s-au simţit minunat, s-au jucat încontinuu, nu ştiau către ce să-şi mai îndrepte atenţia… Fiind destul de devreme, nu era nici foarte aglomerat, aşa că micuţele au putut să încerce, în voie, fiecare jucărie de acolo, fără să fie date la o pare (prea des) de copiii mai măricei.

Ansamblul cu tobogan mare, cu labirintul de parcurs printre plase şi obstacole, le-a pus în oarecare dificultate dar, după câteva încercări, n-au mai avut nicio problemă în a intrape o parte şi ieşi prin cealaltă, înotând într-o mare de bine colorate… Restul jucăriilor au fost numai bune de încercat şi folosit fără probleme!

Am avut oareşcare temeri vis-a-vis de momentul plecării acasă şi rezistenţa pe care o vom întâmpină însă, după o lungă negociere şi câteva “încă o dată şi gata, punem cizmuliţele şi mergem acasă, la Scumpa, să ne jucăm şi cu ea!” am reuşit să le îmbrăcăm fără mari probleme şi să plecăm de acolo fără plânsete sau proteste, cum am văzut că se întâmplă cu alţi copii. Fetele au fost atât de impresionate de ceea ce li s-a întâmplat, încât toată seara numai despre copii, copii! mi-au povestit, au adormit ciripind pe limba lor tot despre copii, iar noaptea s-au trezit nu o dată ţipând copii! tai-tai!... semn că au visat acelaşi lucru.

Ei bine, de atunci nu mai aud decât copii! toată ziua. Nati plânge după copii de câte ori îşi aminteşte, însemnând de minim 2-3 ori pe zi… Le promit mereu că mergem în câteva zile şi le explic pe larg toată logistica acestor drumuri la mall, invocând nevoia de a fi şi tati cu noi, să ne jucăm împreună… Iar tati nu e disponibil pentru noi decât duminica. Mi-e greu singură cu ele şi n-aş vrea să le obişnuiesc să mergem prea des, ca şi cum nu am mai avea alte activiţăţi de făcut, în aer liber. Însă le-a plăcut atât de tare, încât merită să le ofer această bucurie din nou şi din nou, cât ţine vremea rece…

Şi, pentru că fetele n-au mai avut nicicum răbdare, miercuri am fost acolo din nou. Succes total!

MishMail este numele acestui loc de joaca, despre care – pe siteul propriu – se spune aşa: “un loc de joacă uimitor cu labirint pe 2 nivele, cu tobogane, saltea gonflabilă, piscine cu bile, jucării uşoare şi multe altele!”

Mie nu mi s-a părut deloc uimitor :), însă pentru un copil de 2 ani are un farmec aparte, mai ales la primele vizite…

Ca şi plusuri, aş menţiona accesul copiilor începând de la vârsta de 1,5 ani, însoţiţi de un adult, ceea ce mă bucură pentru că recent citisem că în Bucureşti copiilor sub 3 ani nu le este permis accesul în asemenea spaţii de joacă. Apoi am remarcat multitudinea de jucării, diferite, de la ansamblul-labirint şi până la lego şi creioane colorate, astfel încât e greu pentru copii să se plictisească, chiar dacă sunt lăsaţi acolo un timp mai îndelungat. Nu în ultimul rând, mi-a plăcut că temperatura ambientală este menţinută undeva la 21-22 grade, pentru a nu fi nevoit să dezbraci copilul în tricou…

Ca şi minusuri, am remarcat că plăcile de cauciuc de pe jos sunt destul de murdare, şosetele noastre fiind negre după o oră de joacă, iar în partea din spate, în zona unde probabil se mănâncă la petrecerile pentru copii, mizeria (urme de mâncare, pete uscate) este cu atât mai evidentă. În difuzoare rulează ceva post de radio mizerabil cu flaşnete (gen Zu, 21 etc.), în locul căruia ar putea  foarte bine să se audă cântece pentru copii, Itsy-Bitsy sau poveşti… Personalului “amabil, experimentat şi instruit ” nu i-aş da mai mult de nota 7 (chiar aşa, oare se oferă bacşiş acestor angajate, pentru a avea grijă mai mare de un anumit copil?), domnişoara de la recepţie mi-a părut destul de supărată pe viaţă, iar cea care supraveghea copiii li se adresa cu un ton puţin cam autoritar (se poate asculta în primul clip). Am observat că avea tendinţa de a-i antrena pe copii în cât mai multe jocuri de masă (desenat, colorat, lego, maşinuţe), respectiv jocuri cu mingea sau v-aţi ascunselea, în locul mult-doritelor alergături prin labirint (deşi poate intenţia este bună, protejându-i de a se obosi în exces şi de a transpira prea tare, riscând apoi să se îmbolnăvească… eu, totuşi, fire materialistă, aş vrea să plătesc pentru ca fetele mele se joace cât mai activ şi să profite de tobogane şi bile, în loc să coloreze sau să facă lego). Jucăriile, mai ales cele mici, păreau destul de vechi şi stricate – dar poate e doar din cauză că se disturg foarte repede în mâinile atâtor copii. Cele mari, la rândul lor, sunt destul de uzate, pe alocuri crăpate sau scorojite şi nu foarte curate, însă e suportabil… iar copiii nu par să fie deloc deranjaţi. 🙂

La intrare sunt nelipsite standurile de răcoritoare, dulciuri, jucării şi plasticuri de tot soiul… dar înţeleg că afacerea e afacere şi ţine de părinte dacă îi cumpără sau nu copilului ceva de acolo. Eu deocamdată nu am probleme de acest fel. 🙂

Una peste alta, cred că vom ajunge frecvent în asemenea spaţii de joacă până trece sezonul rece, mai ales că măzărichile sunt atât de încântate de joaca acolo şi nu-şi doresc nimic altceva întreaga zi… Am evitat orele de vârf şi aglomeraţia, fiindu-mi teamă pentru siguranţa fetelor între prea mulţi copii mai mari, care aleargă fără simţul de a-i ocoli sau proteja pe cei micuţi. Zilele viitoare încercăm şi alte locaţii, deşi am înţeles că aceasta e cea mai “prietenoasă” cu copiii mici. Aveţi alte recomandări pentru noi?

10 Comments

  1. 🙂 ce frumos se joaca ele! 🙂 Aveti noroc ca nu exista limita de varsta la locurile de joaca de la voi. Aici la un astfle de loc limita ar fi de 3 ani si numai cu milogeala reusesti sa “bagi copilu’ inauntru”.
    Inteleg ca ati depasit problema iesitului din casa la zapada… Ma bucur sincer.

    • Carla

      De la tine pornisem cu bucuria că aici nu sunt probleme legate de vârstă…

      Noroc, vorba ta, că statura Mariei permite mici excepţii! 🙂 Haideţi la Sibiu pentru o repriză de joaăc în deplină legalitate…

  2. Bianca Igarelu

    Si noi avem in oras ( petrosani) un loc de joaca …( nu la fel de impresionant, dar destul de mare si destul de ofertant! Vic nu se mai da plecat de la pii..:) ( nici aici nu e limita de varsta daca sunt insotiti, pana la 1 an nu plateam nimic ( mai mergeam cu nepotica) . Nu mergem des, pentru ca trebuie sa mergem dimineata sa plecam de acolo pe la 12:30 si vic nu e asa matinal ,problema e ca vin copiii de la gradinita si de cele mai multe ori raciti..( de 2 ori am “cules” cel putin o mica raceala) . Fetele de aici se ocupa de copii, iar una e chiar pe placul lui vic,motiv pt care mie imi arata sa stau jos si el o ia de mana pe doamna si pleaca cu ea la jucarii:), sau la un moment dat erau 2 fetite si stateau jos pe saltele si se uitau la ecranul lcd, cum o alta desena in Paint, el s-a pus langa ele si in momentul in care am vrut sa ma asez si eu cu ei, s-a ridicat si m-a impins spre o canapea razad apoi smechereste de langa ele:) ( parca mi-ar fi zis: hai tu mami, nu vezi ca sunt cu fetele, ma faci de rusine:). Cu ocazia asta mi=am amintit ca n-am mai fost de anul trecut:) si ar trebui sa dam o fuga:)

    • nici nu stii ce dor imi e sa ma sui in masina si sa las Bucurestiul in urma. … dar in perioada asta are Sorin examene…. asa ca visam la februarie…. 🙁

      • Carla

        Te rog nu ne ocoli, dacă ajungeţi până aici! Succes la examene lui Sorin!

    • Carla

      Bianca, mi-e teamă şi mie de răceli luate de la alţi copii… Am auzit copii tuşind urât, deşi la intrare e un anunţ în care se precizează că nu sunt primiţi la joacă copiii bolnavi. TOtuşi, nu stă nimeni să-i controleze. Să nu fie altceva mai rău ca răceala, zic! 🙂

      Vic e băiat mare deja, ce îl tot “mămiceşti” atâta! Eu cu forţa le pup şi le smotocesc pe fete! 😀

  3. Andreea Preda

    Noi am fost de cateva ori La Pitici, pe Bd-ul Victoriei vis-a-vis de Bazinul Olimpia.
    http://www.lapitici.ro/

    • Carla

      Bianca, mulţumesc de recomandare. Am văzut locul, de afară, când am fost la Billa, la cumpărături… dar eram pe fugă şi nu am intrat să văd cum e. Mi-a spus cineva că e extrem de cald înauntru şi copiii trebuie dezbrăcaţi la mânecă scurtă. E adevărat?

  4. Bianca

    Carla, aveti locul de joaca “Kimmo” chiar vis-a vis de voi, in Turnisor (deasupra Alpha Bank). Nu am fost, dar fetele zic ca e foarte fain!

    • Carla

      Bianca, am fost la Kimmo să văd cum e, dar e mereu închis… poate din lipsă de clienţi? Au un nr. de telefon afişat la uşă, pentru informaţii şi programări, dar nu mi-a răspuns nimeni. Nu ştiu ce e cu ei, pentru mine ar fi perfect, fiind aşa aproape…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.