Indoor

Dec 13, 2011 by

Indoor

Pentru că Sibiului îi lipsesc cu desăvârşire parcurile de cartier sau măcar câte un spaţiu de joacă, rătăcit oriunde, în zonă… şi pentru că nici în sălbăticie, la zoo, nu mai eşti în siguranţă these days… şi pentru că am rămas, de curând, în formaţie de trei… şi pentru că ori e vânt, ori e ploaie, ori e frig tăios… stăm prea mult în casă.

Dar  nu-i chip să ne plictisim.

Dimineţile poartă, invariabil, amprenta unsuroasă a soldăţeilor de pâine cu unt. Ca şi variaţiune pe aceeaşi temă, biscuiţii cu unt sfârşesc în aceleaşi locuri bine tăinuite… tocurile natur ale uşilor, porţelanurile din dulapuri, cizmele frumos aliniate la usă, mai un colţ de televizor, mai o eşarfă de mătase… toate sunt purtătoare de mici amprente ale degeţelelor lor durdulii, niciodată cuminţi, niciodată curate. 😀

Ne jucăm apoi. Şi câtă bucurie în descoperirea a noi şi noi obiecte interzise, în explorarea unor teritorii vânate cu răbdare şi tenacitate săptămâni la rând… acum, scăpate de sub ochiul vigilent a lui buni-Emi, nimic nu mai e de neatins. La propriu.

Amestecam, chiar astăzi, într-un spanac cu pretenţii, atentă să nu-i provoc arsuri dorsale. Când s-a făcut, brusc, linişte. Orice mamă ştie că liniştea e mai periculoasă decât orice zgomot de veselă spartă. Nu trecuseră mai mult de 2-3 minute până să le surprind pe fete făcându-mi ordine, într-o linişte – cum spuneam – deplină, într-o cutie de carton. O credeam bine dosită… cutia. Şi le credeam pe fete mai puţin înverşunate în a ajunge până la ea. Şi astfel, toate garanţiile aparatelor noastre electrice şi electrocasnice acumulate în ultimii 4 ani,  frumos aranjate pe căprării, au sfârşit într-o nouă ordine. Mondială. Măzăricească. În faţa căreia m-am supus, consternată. Căci aşa e când ai copii. 😀

Zilele trecute, buni-Emi a postit în faţa unui castronel cu cartofi prăjiţi. Ca doi căţeluşi proaspăt dezvăţaţi de lapte, fetele au venit în bucătărie, adulmecând curioase – cu năsucurile în vânt – mirosul străin, dar atât de “poftitor”, al cartofilor minune… Ah, şi câtă încântare să le descopere gustul, în acordul nostru tacit, dar îngăduitor cu aceste mici excepţii, gustoase bucurii ale vieţii… Pentru fericirea lor, pentru pofta cu care ne-au cerut toată seara mai? mai? altu’? mai? altu’?, astfel încât am mai prăjit o tigaie plină ca să săturăm pofta tuturor, vom mai “păcătui” în acest fel, fără ninio strângere de inimă. Farmecul acestor momente este de neegalat.

Şi apoi vin după-amiezile… cu somnuri scurte, dar atât de dulci, furate de sub pături moi şi groase… îmbrăţişările, pisicelile, alinturile nesfârşite, cărţile de poveşti – pe care n-au răbdare niciodată să le asculte, dar pe care le cer mereu, pentru a le admira…

Şi nesfârşitele discuţii cu Tom. Talking Tom! Cel care le-a devenit cel mai bun prieten, cel pe care îl cer de 10 ori pe zi, la culcare, la trezire, la masă, în mijlocul reprizelor de joacă… Tom? Tom? Miau-miau? Tom? Nani Tom? şi nu se opresc din avalanşa de întregări până nu-l trezim pe Tom, dragul lor companion. Dialogurile cu Tom sunt hilare. Fetele încearcă să smulgă de la el reacţii, răspunsuri la chuiturile şi chiţăiturile lor, dar tot ce primesc în schimb e un ecou simpatic al propriilor sunete… şi se enervează, insistă, îl ceartă, îl pocnesc cu supărare în cap… Talking Tom e asul din mânecă, e salvatorul celor mai tensionate situaţii şi ajutorul meu de nădejde la somul de prânz… thanks god for smartphones!

Zilele acestea scriem de zor felicitări de Crăciun şi asta ne ocupă tot timpul. Nu-i uşor deloc să scrii, când nu ştii nici măcar să mâzgăleşti! 😉

Atmosfera de sărbători se simte în aer, chiar dacă nu reuşesc să găsesc niciunde decoraţiunile de Crăciun… Departe de agitaţia magazinelor, de cumpărăturile isterice pe care obişnuiam să le facem în alţi ani, ne trăim serile în miros de cozonac şi portocale, ne uităm la filme, stăm de vorbă până târziu în noapte, ne bucurăm săptămânal de vizitele unor prieteni de departe, facem planuri familiste pentru noul an… Ne dorim sănătate, linişte, prosperitate. Copii fericiţi. Dragoş îşi doreşte mai mult timp cu noi… eu îmi doresc o dietă minune. Iar fetele nu vor decât să le lăsăm de capul lor, fără însă a lipsi nicio clipă de lângă ele. Şi partea cea mai frumoasă este că, şi dacă Moşul n-are timp pentru toate dorinţele noastre, stă în puterea noastră să le împlinim cu totul, în fiecare zi!

Related Posts

Share This

6 Comments

  1. Ramo

    Doamne, niciodata nu o sa inteleg de unde atata energie imediat dupa trezire…asa face si Andrei, sare/topaie, chitaie…eu dupa un somn de amiaza (drept ca unul la 2-3 luni) is ca si calcata de tren…..

    • Carla

      Dacă şi noi am avea atâta energie câtă au copiii, am muta munţii din loc! Şi pentru mine e inexplicabil!… 😀

  2. Cris

    stai linistita draga mea si eu ii mai dau cartofi prajiti in zile de greva totala la orice mancare. asta e, macar stiu ca mananca ceva. daca stiu macar ca sunt facuti in casa , nu am constiinta chiar incarcata. sunt niste dragalase micutele, am si eu o sora geamana si imi imaginez viata ta ca cea a mamei mele.
    Sarbatori fericite!

    • Carla

      🙂 Nu mă plâng de nimic!

      Cartofii prăjiţi nu-s chiar sănătate curată, de aceea eu prefer să le fac cartofi la cuptor, cu puţin ulei pe ei, rozmarin şi sare… Mi se par mult mai “curaţi” ca şi cei prăjiţi direct în ulei. Dar nici nu le voi interzice vreodată să mănânce ceva, dacă le e chiar poftă. 🙂

  3. ella

    e normal ca primul lucru ce-l fac e sa “faca curatenie” in jucarii., doar nu or vrea ele sa stea acolo frumos pe rafturi cand pot sta aranjate intr-un anumit pattern prin incapere.
    Sunt asa de dulci fetele.
    Ai dreptate referitor la parcurile din Sibiu, sunt zone multe fara aceste zone, din pacate orasul meu natal nu este kids frendly :).

    Sarbatori frumoase!

    • Carla

      Din păcate ai dreptate, oraşul nu e deloc kids friendly şi pentru noi e o mare problemă. Noroc că avem curte şi vom improviza un loc de joacă aici. Vedem la primăvară ce şi cum…

      Sărbători fericite şi tie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.