Dicţie
– Mama, caca.
– Faci caca, Sofi?
– Îîî-îîî, îmi răspunde, negând convinsă din cap. Nu caca. Mama caca?
– Mama nu face caca. Sofi face caca? o întreb din nou, pentru că o văd foarte concentrată la ceva…
– Caca! Mama caca!
– Bine. Şi mama face caca.
– Nati caca?
– Da! Şi Nati face caca!
– I tata caca?
– Da… şi tata face caca!
– Iiii Emi? Emi caca?
– Da. Şi Emi face caca.
– Miau caca?
– Da… şi pisica face caca…
– Ham caca?
– Şi cuţu face caca…
– Becu caca?
– Nu… becul nu face caca!
– Becu caca! îmi repetă, dezamăgită.
–Nu, Sofi, becul nu face caca… şi nici nu papă… şi nici nu vrea apă… becul face doar nani sau luminează…
– Becu caca. I cacu caca?
– Da… şi calul face caca…
– Altu cacu caca? mă întreabă, arătându-mi spre celălalt călut-balansoar.
– Da, Sofi, şi celălalt cal face caca.
– Brum-brum caca?
– Nu… maşina nu face caca…
– Becu caca? mă întreabă din nou, plină de speranţă, amintindu-şi că tocmai am dezamăgit-o cu răspunsul meu anterior.
– Nu, Sofi. Ţi-am spus, becul nu face caca. Şi nici maşina. Doar oamenii, aminalele şi păsările fac caca.
– Iie caca?
– Da… şi bunicul Ilie face caca…
– Pati caca?
– Da… şi Patri face caca… îi răspund, plictisită deja.
– Mu caca?
…
– Be caca?
…
– Mac-mac caca?
…
…
…
După o vreme, lungă, în care nu am reuşit să schimb subiectul şi nici să îi distrag atenţia cu altceva…
– Mama!… Cacaaaa… îmi arată, trăgându-se de pantaloni.
Dacă aş fi stat mai aproape de ea, aş fi ştiut după miros. Aşa, a trebuit să aştept să ajungă ea să-mi spună…
Related Posts
Tags
Share This
:)) Cred ca e dementiala viata voastra! Va pup!
Nici voi nu scăpaţi de aşa ceva! 😛
cunoastem, avem din plin.
si la nani, la fel ii iau pe toti la rand si intreaba daca fac nani! 🙂
Aaaa, da! Şi noi la fel! 🙂 Luăm pe rând familia, apoi toate animalele cunoscute, apoi obiectele din casă, apoi iar familia… până la somn tot repetăm cine face nani… 😀
:):) ce haios!!!!La noi Alessia este mai vorbareata – Mariuca e lebaduta- spune cateva cuvinte- in rest mamaieee toata ziua.
Va pupam
Nici ele nu vorbesc prea multe, dar ştiu să se facă foarte bine înţelese… 🙂
Ce dulce e:))
Mulţumim! Pupici!
si mai vorbeai de frumusete…ia uite ce minunatie ai tu aici si o mai ai si la patrat, asa da binecuvantare!
Aşa e… chiar nu ştiu ce altă binecuvântare mai mare aş fi putut primi!
Buna! Sunt si eu mămică a 2 gemene de 19 luni super-active si istete, dar încă n-au început sa vorbească. Vorbesc pe limba lor si comunica cu mine mai mult prin semne. As vrea sa stiu, mazarichile când au început sa vorbească? Multumesc!
Adina, nici măzărichile mele încă nu vorbesc, în sensul real… Vocabularul lor se rezumă la asocieri de două cuvinte, maxim trei, în genere aceleaşi, cu care însă se fac foarte bine înţelese.
Eu nu-mi fac niciun fel de griji… le aud uneori pronunţând câte un cuvânt nou, pe care apoi refuză să-l mai folosească, tocmai pentru că se înţeleg între ele pe limba lor, iar mie îmi comunică ce vor fără a fi necesare prea multe discuţii… Dar ştiu sigur că va veni curând şi o explozie în vocabularul lor, pe care o aştept cu zâmbetul pe buze.
Pe lângă cuvintele de bază, fetele mele folosesc des (şi corect) ponumele “eu” şi “tu”, apoi “a(s)ta” şi “altul/alta”, cu “mai” cer supliment de orice, arătându-mi ceea ce doresc… Cam aşa vorbim noi. Culmea că ştiu să exprime idei foarte complicate ajutându-se doar de aceste câteva cuvinte… 🙂
Ştiu că există mulţi copii care deja au un limbaj consistent la această vârstă, dar la fel de bine cunosc şi copii care nici la 3 anişori nu ştiu să se exprime cât o fac măzărichile mele. Deci nu are rost să facem comparaţii, nu e târziu nicicând pentru progrese şi nici nu ne grăbim prea tare într-acolo… 😛
Multă sănătate fetiţelor tale şi te mai aştept pe blogul nostru!