Despre cum fiecare lucru îşi găseşte locul lui

Dec 19, 2011 by

Despre cum fiecare lucru îşi găseşte locul lui

Se ştie despre copiii mici că au nevoie de o rutină fixă a vieţii, că se simt bine atunci când lucrurile sunt predictibile în programul lor, când obiectele îşi păstrează locul şi ei învaţă că se pot simţi în siguranţă cu ceea ce li se întâmplă zilnic.

Nati a fost mereu un exemplu perfect pentru toată această teorie. Mereu au neliniştit-o schimbările de program, mutările periodice au făcut-o să nu doarmă nopţi la rând, chiar dacă am fost cu ea, acolo, iar lucrurile din casă trebuie să le găsească întotdeauna în acelaşi loc.

Eu însă am insistat să existe şi puţină diversitate în viaţa noastră. Astfel că am folosit mereu la întâmplare locurile din cărucior, pătuţurile, scaunele de masă, scaunele de maşină, suzetele, căniţele de apă, hăinuţele sau orice altceva.

Mai puţin văniţa, în care Nati refuză să se aşeze altfel decât în partea dreaptă. Şi ne distrăm seară de seară încercând să o păcălim, pe nesimţite, să ia locul surioarei sale, care se mută dintr-o parte în cealaltă după cum o împinge Nati cu piciorul. Ca să verificăm această regulă, am pus-o pe Sofia prima în apă, de mai multe ori. Am aşezat-o în dreapta, i-am dat jucării, i-am făcut de lucru, apoi am adus-o pe Nati şi i-am distras atenţia cu jucăriile în cauză, încercând s-o aşezăm pe locul liber rămas, în stânga. A sărit ca arsă, revendicându-şi locul ei, autoritară, călărind-o pe Sofia până când aceasta şi-a schimbat locul. Alteori i-am făcut baie singură… şi tot numai în partea dreaptă s-a aşezat. Iar alteori am surprins-o pe Sofia făcându-i loc, respectuoasă, şi invitând-o politicos să se aşeze pe locul ei, imediat ce le-am aşezat în văniţă. De regulă însă, când le băgăm în apă, Nati se răsuceşte şi în două secunde e partea ei, iar Sofiei nu-i rămâne decât să se reorienteze…

Iar într-una din dimineţile trecute mi-am pus o cafea în cana verde pe care o foloseşte mereu buni-Emi, când vine la noi… Nati m-a văzut, s-a uitat fix la mine preţ de câteva secunde, s-a încruntat, apoi a început să ţipe: Emi! Emi! Emi! Nu-nu!!! Emi! M-am făcut că nu o înţeleg şi am sorbit, din nou, din ceaşca verde. M-a atenţionat încă o dată:  Nuuu!!! Emi!!! Ata Emi! Altu? Altu? apoi a început să plângă, nervoasă, certându-mă pe limba ei măzăricească şi trăgându-mă de haine, încercând să se urce cumva pe mine şi să-mi ia ceşcuţa. Mi-am luat o altă ceaşcă, am turnat cafeaua în ea, moment în care a tăcut brusc, fericită, mi-a zâmbit larg şi, cu ochii încă în lacrimi, mi-a spus: Aia Emi… Alta mama!

Related Posts

Share This

4 Comments

  1. Manu

    Probabil este o melancolica puternica, caz in care se va intelege foarte bine cu Dragos. Din cate tin eu minte, si el este destul de meticulos si atent la detalii… Dar daca nu-i si Sofi la fel, o sa fie cel mai bine sa aiba camere diferite, pentru ca Nati o sa innebuneasca pur si simplu cand cineva o sa-i umble prin lucruri si o sa i le deranjeze.
    Pentru orice parinte studios, cititi “Personalitate Plus” a lui Florence Littauer, mai ales editia “Ghid pentru parinti”. Este foarte valoroasa, aproape de nelipsit din casa familiilor care-si doresc copii cu personalitate, dar “modelati” frumos. Si, mai tarziu, lasati-i si pe ei s-o citeasca.

    • Carla

      Manu, îţi aminteşti bine… 😛 Dragoş e foarte meticulos şi tipicar. Norocul meu că şi eu sunt la fel, aşa că am toate şansele să mă înţeleg şi eu bine cu Nati! Iar pe Sofi… o ajutăm noi să fie ordonată. 🙂

      Mulţumesc de recomandare, am să caut cartea, abia aştept!

  2. szqwer

    Vai ce bine este cu 2 copii, cum se simt de bine impreuna, jucandu-se si amuzandu-se!Cat despre felul in care Nati se manifesta, asa este si piciul meu, vrea sa fie la punct toate lucrurile lui, sa nu i se schimbe cana, lingura, baveta, patul, locul din pat in care doarme, etc.Cred ca tine fix de copil, ca si de viitorii adulti.Nici mie nu-mi plac schimbarile si nici nu ma bucur cand imi umbla cineva cu lucrurile, deci cuiva seamana si ei,nu?

    • Carla

      De acord la partea cu semănatul… Şi eu şi Dragoş suntem “statornici”, niciodată amatori de schimbări bruşte, de adrenalină inutilă, de haos şi neprevăzut… Nati seamănă cu noi, da. Sperăm că şi Sofi… 🙂

      Cât despre bucuria de a avea doi copii într-o casă… Nu am alte cuvinte, mai grăitoare decât clipul inserat. Sunt minunate împreună!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.