Colindul de Crăciun

Dec 7, 2011 by

Nu obişnuiesc să particip la concursuri, pentru că nu am timp şi, în egală măsură, n-am fost niciodată norocoasă atunci când norocul mi l-a măsurat o aplicaţie random. Însă, de-a lungul vremii, au fost produse puse la bătaie, care mi-au făcut cu ochiul şi pentru care am muncit cât am putut , sperând să căştig aşa – cât ai zice random – un vas de gătit pe care nu găsisem niciunde în comerţ să mi-l procur…

Acum îmi încerc norocul, din nou. Pe Reţete ca la mama, blogul culinar al aceleiaşi Laura Laurenţiu care m-a făcut în vară să gătesc în sistem maraton, am descoperit o oferă de nerefuzat: un set de oale la schimb pentru promovarea unui frumos obicei de Crăciun din zona în care locuiesc.

Iar eu, când mă gândesc la Crăciun, nu mă pot gândi la nimic altceva în afara nopţii albe a colindelor. În seara de ajun, an de an, ne adunăm generaţii întregi de rude: părinţi, fraţi, unchi, mătuşi, verişori, nepoţi… şi, în alai nesfârşit, colindăm pe la casele tuturor, de la unii la ceilalţi, până târziu dimineaţa… Este ceva unic, nu aparţine zonei în care locuiesc, ci familiei din care fac parte, obicei pentru care ni s-a dus vestea în cele patru zări… Şi n-aş da această noapte, în care ne adunăm laolaltă oameni ce nu ne-am văzut întregul an, pentru nicio altă petrecere “tinerească”, pentru nicio vacanţă la zăpadă, pentru nimic!

În unii ani suntem 20-30 de persoane, în alţi ani – mai fructuoşi – am numărat şi 40 de voci… Însă, pe măsură ce anii trec şi noi – cei mici – acum mari fiind ne ducem spre cele patru zări, părinţii noştri rămân în picioare pentru a păstra această tradiţie vie, în aşteptarea reîntoarcerii noastre acasă. Şi, tot pe măsură ce anii trec, în unele case cântăm la urechea bătrânilor noştri bolnavi, însă mereu uşile lor se vor deschide pentru colindul nostru, atât cât ei vor mai fi. La alte uşi nu mai batem, căci nu mai e nimeni acolo, dar oriunde ajungem cântăm despre naşterea lui Isus, despre speranţă… şi cântăm cu veselie, cu voie bună, cu plăcerea de a fi împreună, toţi, pentru o noapte lungă şi plină de lumină!

Aş fi vrut să am timp pentru a povesti mai mult despre Crăciunurile noastre… însă e trecut de miezul nopţii şi am în braţe două fetiţe cu febră, ce plâng în somn şi se agaţă de mine cu rândul, cerşind alinare şi Calgel. 🙁

Cu aceste imagini însoţite de scurta mea povestioară particip la concursul “Sarbatori in oale noi” , oferit de una din bucătăriile mele preferate: Reţete ca la mama.  Să-mi fie cu noroc!

Related Posts

Share This

4 Comments

  1. bafta multa, foarte frumos scris !

    • Carla

      Să fie, mulţumesc! Deşi e mai mult vorba de şansă, de întâmplare. 🙂
      Oricum, ştiu că nu-s eu făcută să câştig atât de uşor bani nemunciţi. 🙂

  2. monica

    Ar trebui sa castige cine a scris cel mai frumos sau cel mai emotionant sau cel mai “de suflet” mesaj si atunci sigur ai castiga, mie cel putin mi s-au umezit ochii.
    Succes Carla!

    • Carla

      Monica, mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase… chiar îmi pare rău că am scris atât de “pe fugă” despre unul dintre cele mai speciale momente ale anului, din familia mea. Merita să o fac în mult mai mutle cuvinte şi imagini, însă nu am reuşit. Mi-am promis să mă revanşez cât de curând, pentru că oricum suntem în temă… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.