Iar măzarichile fac bine, mulţumim de întrebare!

Nov 16, 2011 by

Îmi tot propun, într-un lait-motiv nesfârşit (care se va întâmpla curând, totuşi), să mă mut în iatacul meu cu problemele mele de om mare şi să las spaţiul acesta, pe care l-am creat “în joacă”, să aparţină posesoarelor sale de drept: măzărichile.

Pentru că viaţa măzărichilor e mult mai plină decât a mea, trăirile lor sunt mult mai frumoase, activităţile lor mult mai interesante şi universul lor e mult mai curat, mai pur, neîntinat de ridicolul oamenilor mari!

Nu cred că există în viaţa mea om, sau manual, de unde să pot învăţa mai multe decât de la fetiţele mele. Este de-ajuns să le privesc, să le observ, pentru a găsi răspunsuri dintre cele mai simple la întrebări dintre cele mai chinuitoare… Să luăm, de pildă, incapacitatea mea de adaptare în locuri noi. Ca să mă simt “acasă” am nevoie ca spaţiul în care locuiesc să fie într-una nume fel, am nevoie de săptămâni întregi de organizare şi instalare, am nevoie de luni de zile să mă adaptez, am nevoie de obiecte familiare, de mirosuri cunoscute, de rutina mea zilnică… şi tot mi-e greu să-mi găsesc liniştea, să fiu împăcată cu viaţa mea.

Însă fetele… pentru ele e de-ajuns să fie cu noi, oriunde ne-am duce. E de-ajuns să fiu lângă ele seara, la culcare… să-mi audă vocea, să-mi simtă mirosul, să le ţin de mânuţă şi să le povestesc cât de bine ne va fi în acest nou loc. Pentru ele e suficient ca dimineaţa să le iau în braţe, să ne jucăm în patul mare, să ne îmbrăţişăm, să ne luptăm… pentru ca apoi să fugă fericite la joacă, oricum ar arăta locul în care suntem. N-au nevoie de lux, de covoare pufoase, de decoraţiuni fistichii, de o lumină ambientală anume… Copiii nu au nevoie decât de noi, cei pe care-i cunosc şi-i iubesc, să le fim aproape. Şi sunt fericiţi.

E o lecţie pe care încerc din răsputeri să mi-o însuşesc, de la venirea lor pe lume… E ceea ce mă face, de fapt, să mă simt bine oriunde am fi, câtă vreme suntem împreună. E motoraşul care mă împinge spre dimineţi vesele, zile active şi seri relaxate, oricum ar arăta casa în care locuim.

Acum, cu atât mai mult, ne simţim bine cu toţii! Măzărichile au un spaţiu generos de joacă, cu trepte pe care pot urca şi coborî în voie, cu canapele şi fotolii în jurul cărora se pot alerga, cu draperii lungi, în spatele cărora se ascund fericite, pentru a se juca una cu cealaltă “de-a v-aţi ascunselea” sau “cucu-bau”, cu camere multe pe care le pot expoata în voie, căutând (şi găsind mereu!) obiecte interzise, uitate neglijent la îndemâna lor, spre marea lor bucurie… Avem o curticică unde ne putem juca fotbal sau alte jocuri cu mingea, unde putem desena cu cretă şi putem alerga, fără altă grijă în afara celei de a nu călca în vreun caca de căţel. 🙂 Căci avem şi căţel, mic şi energic, spre spaima şi nemulţumirea mâţei noastre, care refuză să mai iasă din casă, de când a dat nas în nas cu el!

Una peste alta, măzărichile sunt fericite. M-am bucurat enorm să le văd acomodându-se imediat în noua casă, explorându-i fiecare colţişor, tropăind vesele pe holuri, târându-se pe scări – în sus şi-n jos – cu o viteză ce-mi pune probleme reale de urmărire… 🙂

Related Posts

Share This

10 Comments

  1. dulci foc!! 🙂 cu asa minunatii de fetite, viata voastra nu are cum sa fie altfel decat minunata! 🙂

    • Carla

      🙂 Cred că orice copil face ca viaţa celor din jur să fie minunată, pur şi simplu…

  2. 🙂
    m-a “prins” ca ma uitam la Mazarici….:

    http://www.youtube.com/watch?v=rfyrW2GRug8

    p.s. nu stiu ce am facut de s-a pierdut sonorul in a doua jumatate

  3. szqwer

    sunt superbeeeee, Sofi imi aduce aminte de Pusic cand era de varsta ei, of, Doamne ,ce dor mi-a fost acum, uitandu-ma la ele, de timpul acela…Iar Nati cea blanda si mai tacuta, asculta ce spune Sofi si da din falcute la suzeta cu spor.Sunt 2 minunatii, le pup tare-tare!

    • Carla

      🙂 Mulţumim, se pare că personalitatea lor rămâne conturată în acest fel: Sofia e mai înfigăreaţă, mai vorbăreaţă… iar Nati e mai timidă, mai rezervată.

      Oricum, am un filmuleţ identic şi cu Nati enumerându-mi toate animalele şi membrii familiei. 🙂

  4. bravo, ma bucur ca sunteti bine cu totii!

  5. Mona Hrincescu Lașac

    Doamne, cat is de faine, ca imi dau lacrimile… va pup cu drag pe toti! 🙂

    • Carla

      Vă pupăm şi noi şi aşteptăm cu burie să lărgim clanul noii generaţii! 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.