Într-un fel, a venit toamna…
O toamnă încă mult prea caldă, aproape caniculară, cu trotuare fierbinţi şi aer greu, de oraş.
Dar, când ne adăpostim în umbra şi liniştea Parcului Botanic (şi o facem zilnic), toamna ne face cu mâna… ne aşterne covor de frunze la picioare, ne încânta cu triluri călătoare de rămas-bun, ne mângâie cu raze blânde, ne strecoară castane în buzunare, foşneşte discert la fiecare adiere de vânt, aduce miros de ploaie, de pământ rece, de foc…
Seara adormin, încă, ascultând greierii prin fereastra larg deschisă. Însă noaptea mă trezesc zgribulită sub cearşaf şi aşez mereu, peste fete, câte o păturică subţire… doar aşa, pentru că e septembrie şi ştiu eu că trebuie să vină toamna!
E frumos… e de trăit şi de respirat din nou.
Related Posts
Tags
Share This
ce frumos ai scris… ca de fiecare data, de altfel. 😉 Toamna linistita va doresc!
Şi vouă la fel, toamnă însorită şi caldă!
ce frumos arata aproape-toamna in pozele voastre!
Secretul e s-o vezi frumoasă! 😛 Şi atunci găseşti farmec chiar şi în cele mai mohorâte şi reci zile…
La multi ani cu mult drag Sofiei. Sa fie sanatoasa si sa creasca frumos ca si pana acum.
Mulţumim frumos! Sănătate şi ţie… şi mamei tale minunate…
foarte frumos, da, e o toamna calda!
Să sperăm că va ţine aşa până în decembrie! 😀
doamne cand vine ziua asta si la noi
Va veni ea, la momentul potrivit… până atunci bucură-te de fiecare zi de sarcină, căci linişte şi somn ca acum nu vei mai avea ani buni! 🙂