Un gândăcel şi un şobolănel alb-violet
Sau ce ţi se poate întâmpla la Pizzeria Poli.
Pizzeria Poli, un “bastion” de pizza bună pentru timişoreni. Eram mare fană şi abia aşteptasem o ocazie să mă înfrupt, din nou, dintr-o pizza cum numai ei ştiu să facă!
Şi astfel iată-mă sorbind tacticoasă dintr-un pahar de vin roşu, la ceas de noapte, fericită să împart cu soţul meu câteva clipe de relaxare, în doi. În trei, dacă numărăm şi şobolanul hotărât să ne ţină companie la piciorul mesei. După ce Dragoş l-a alungat de trei ori iar eu am trecut în câteva minute prin toate angoasele vieţii mele, chelnerul ne-a liniştit plin de empatie:
– Nah, şi eu ce să-i fac?!
Ne-am grăbit să plecăm de acolo, după ce aşteptând nota de plată ne-am trezit şi cu un imens gândac de bucătărie, cocoţat lângă noi… Dragoş l-a prăvălit pe podeaua terasei şi a încercat să-l zdrobească, plin de scârbă, cu piciorul… N-a reuşit de tot, dar probabil chelneriţa i-a finalizat “lucrarea”, după ce a trecut de câteva ori, nepăsătoare, peste el.
Şi nu, nu era un gândac de natură, de vară. Dar nah, ce să-i faci?!
_______________
Edit:
Am reclamat aceste probleme şi pe un portal cu pizzerii timişorene, pentru că cei în cauză nu au site-ul lor propriu. Deşi au trecut zile bune de atunci, comentariul meu nu a apărut nici până în ziua de azi:
Related Posts
Tags
Share This
Doamneeeeeeee!!! eu am fobie de sobolani, cred ca nu mai stateam 1 secunda pe acolo …ati avut mult curaj. Eu am patit-o tot in Timisoara, cand am fost studenta, la un bar undeva in complexul studentes, am zarit un soricel mic mic mic , bieninteles ca am facut ca toti dracii si la fel m-a tratat si pe mie ospatarita : nu au ce sa-i faca …vine din depozit!”. Am mai stat pret de 30 min cu picioarele pe sus si cu ochii pe dupa canapele sa vad daca nu cumva “monstrul” vine sa ma salute.
Iti recomand un site administrat de fosti colegi de facultate in care recomanda sau nu, locuri unde se seveste mancare din Timisoara si nu numai. Cred ca patania voastra ar fi un bun comentariu la articolul despre Pizzeria Poli. http://foodcrew.ro/2010/08/pizza-poli-se-bate-la-retrogradare/ .
Mersi, Bianca… voi scrie şi acolo.
Cât despre şobolani şi insecte, am o fobie îngrozitoare!!! Efectiv nu mă mai pot controla când dau nas în nas cu aşa ceva!
Acolo, pe terasă, iniţial mi-am înghiţit oroarea, încercând să fiu rezonabilă şi să înţeleg că poate chiar fusese un caz izolat, şobolanul apărând din împrejurimi… Mi-am urcat picioarele sus, pe scaunul opus, încercând să mă calmez. Însă n-am mai putut mânca, mi-era greaţă. Iar când a apărut din nou, după numai 2 minute… apoi imediat încă o dată, încercând să între de pe terasă în pizzerie… ne-am dat seama că aşa ceva probabil e uzual acolo.
eu nu as mai fi asteptat nota. am o frica de rozatoare de numa…
Noi am încercat să fim fair-play şi să achităm comanda din care abia gustasem. Cel mai rău mi-a părut după vinul lăsat pe masă… abia aşteptasem aşa un moment de relaxare, după săptămâni întregi dediccate exclusiv fetelor…
Ei, coincidenţă sau nu, şi Dragoş şi eu am fost a doua zi deranjaţi la burtă.
Hi,hi….poate ca pizzeria ar trebui sa-si schimbe numele in ,,Pizzeria Ratatouille,,!
🙂 N-ar fi rău, chiar i s-ar potrivi şi poate ar putea face din chestia asta un fel de atracţie turistică… locul unde poţi da papa la şobolănei, în timp ce mănânci şi tu…
Viata mea….eu cred ca as fi fugit de acolo in secunda numarul 2.
Asta am vrut şi eu, dar m-a temperat Dragoş. Şi pentru ce?! 🙁
Nu-mi rămâne decât să avertizez pe toată lumea de ceea ce se poate întâmpla la Poli… poate scutesc pe alţii de aşa o experienţă.