Rawakening

Aug 7, 2011 by Carla

Warning: file_exists(): open_basedir restriction in effect. File(/var/www/clients/client2/web5/web/wp-content/uploads/et_temp/vegetarian-21755_218x218.jpg) is not within the allowed path(s): (/home:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php:/tmp:/var/cpanel/php/sessions/ea-php74:/usr/local/lsws) in /home/jocurbanro/public_html/wp-content/themes/Magnificent/epanel/custom_functions.php on line 1020

Una din regulile de aur atunci când îţi schimbi stilul de alimentaţie – devenind minoritar între semenii tăi carnivori, este să nu vorbeşti niciodată neîntrebat despre alegerile tale.

Ei bine, eu voi încălca acestă regulă, pentru a scrie câteva cuvinte despre schimbările din viaţa mea.

Aparent, sunt tot cea de acum o lună şi ceva de zile… la fel de rotundă, la fel de greoaie în mişcări, la fel de pofticioasă la orice preparat culinar îmi iese în cale… Însă, în spatele acestei imagini dizgraţioase se ascund câteva schimbări fundamentale ale stilului meu de viaţă, de care mă bucur enorm şi simt că mă ajută real să găsesc drumul unei alimentaţii sănătoase, pe termen lung… drumul spre mine însămi, aşa cum îmi place să-i spun.

Cu aproape 2 luni în urmă mă înscriam în programul Raw.slim al Andreei Lăzărescu, alături de mai mult de 100 de doamne şi domnişoare, cu vârste între 17 şi 72 de ani şi greutăţi cuprinse între 43 şi 127 kg! 😀 Minunat, nu?

Porneam pe acest drum cu certitudinea că, de data aceasta, voi face lucrurile altfel, motivată atât de dorinţa de a scăpa de multele kg în plus, cât mai ales de spaima că ele se vor reîntoarce rapid pe trupul meu, dacă nu reuşesc să slăbesc “cu cap”. Mi-am însuşit cu titlu de semnătură personală ceea ce am citit nu o dată pe siturile dedicare alimentaţiei sănătoase: orice dietă care nu se transformă într-un stil permanent de viaţă este sortită eşecului. Motiv pentru care, de data acesta, am pornit la drum cu aşteptări mai realiste de la mine, cu mai puţină încrâncenare, hotărâta să nu mai port un permanent război cu corpul şi cu mintea mea, cenzurându-mi orice poftă şi trăind într-o continuă frustrare. Mi-am propus să încerc să respect cât mai multe dintre sarcinile zilnice ale Andreei, cu rezerva ca atunci când doresc sau poftesc la ceva, să-mi ofer acea plăcere culinară fără a mă învinovăţi şi fără a  abandona cu totul programul, motivându-mi că “oricum am gafat şi s-a dus naibii tot efortul meu!“, sau şi mai uzualul “mă reapuc de luni!“. Pentru că nu e aşa… şi pentru că, pregătindu-mă să fac schimbări majore în alimentaţia mea pe termen lung, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să mă simt prizoniera unor reguli de fier, care să nu-mi permită niciun fel de abateri – la urma urmei cât se poate de omeneşti. Un al doilea dicton care mă însoţeşte în periplurile mele zilnice îi aparţine lui Bear Grylls, repetat de nenumărate ori în ale sale “Tehnici esenţiale de supravieţuire” şi care-mi este lipit de suflet: Transformă întotdeauna ceea ce poate deveni un mare eşec într-o sumă de mici succese personale! 😛 Aşa totul devine mai uşor, mai accesibil puterilor mele…

La urma urmei, micile abateri nu sunt decât praguri, scurte opriri probabil necesare în timpul unei călătorii atât de anevoioase ca şi cea pe care eu tocmai am pornit. Ceea ce se întâmplă între ele, micile mele succese din fiecare zi, schimbările în bine devenite încet-încet rutină zilnică, iată ceea ce trebuie să conteze cu adevărat şi să mă motiveze să merg înainte, cu paşi mărunţi.

Ceea ce Andreea ne-a propus în primele 3 săptămâni a fost un “stagiu pregătitor” pentru trecerea spre hrană vie, o etapă de conştientizare a propriilor obiceiuri alimentare, a reflecţiei asupra motivelor pentru care mâncăm ceea ce mâncăm, a alimentelor preferate, a (re)dobândirii controlului în timpul mesei… o etapă de îmblânzire a mâncatului compulsiv – principala cauză a obezităţii majorităţii dintre noi, cele înscrise în program… şi, nu în ultimul rând, a fost o perioadă a introspecţiei, a mobilizării, a motivaţionalului, din care fiecare dintre noi a ieşit învingătoare, în felul său.

Andreea, după cum singură a spus, ne-a pus undiţele în mâini şi ne-a trimis la pescuit, în loc să ne dea direct peştele… şi de atunci stăm cu toţii pe lac şi ne bucurăm de fiecare “captură”. 🙂

Am învăţat, în primul rând, să beau apă. Eu, cea care nu simţea sete niciodată, care nu înghiţea niciun pahar de apă săptămâni la rând, care trăia fără picătură de lichid luni întregi de vară… eu, aceasta, beau acum – fără eforturi – minimum 2 litri de apă / zi. Şi mă simt extraordinar! După numai câteva zile tenul mi-a devenit mai neted, mai sănătos, mai hidratat… iar senzaţia de foame s-a diminuat considerabil, la fel ca şi cantitatea de mâncare de la fiecare masă. Fără să schimb nimic în alimentaţia propriu-zisă, am pierdut câteva kg chiar din primele 3 săptămâni.

Apoi liniştea, împăcarea cu mine… monentele de relax, de sun-gazing ocazional, plimbările cu capul golit de gânduri, retrospectiva zilei făcută înainte de culcare, conştientizarea scopului pentru care fac toate aceste lucruri, calmul şi meditaţia… lucruri aparent mărunte, care au devenit parte integrantă a programului meu zilnic, făcând din mine un om mai bun. O simt, o văd, îmi place… sunt altfel şi mi-e mult mai bine ca acum câteva săptămâni!

Nu mai cred de multă vreme în coincidenţe, în întâmplări fără noimă… şi, de accea, ştiu că nu degeaba tocmai în acestă perioadă mi-au căzut sub ochi o serie de documentare despre ce şi cum mâncăm, despre efectele nocive ale cărnii asupra organismului, despre cruzimea oamenilor faţă de animale… s-a întâmplat astfel, fără să-mi propun atât de brusc, să nu mai pot mânca deloc carne. Mi-este, pur şi simplu, greaţă de ea. Factorul psihologic a lucrat în primul rând… şi tot el ar putea să mă facă, în numai câteva zile, să înfulec o halcă de carne cu poftă maximă. De aceea nu mi-am propus să ocolesc carnea cu totul, ci doar să mă ducur cât mai mult de această perioadă în care am redevenit prietena fructelor, legumelor şi zarzavaturilor.

Am schimbat micul dejun lipido-glucidic al ultimului an cu 3 pahare de apă băute pe stomacul gol şi apoi o porţie generoasă de fructe, din care organismul meu asimilează – astfel – maximum de vitamine şi minerale. Prânzul rămâne la cheremul poftelor zilei – uneori rezumându-mă la o salată gustoasă, alteori încheind cu un desert generos, savurat cu plăcere şi fără remuşcări… dupamiaza şi seara completez cu cât mai mult “crud”, profitând de sezonul legumelor şi zarzavaturilor autohtone şi experimentând tot felul de reţete de salate cu seminţe, nuci şi alte nebunii.

Ce n-am reuşit încă să fac? Să mănânc mai încet, mai cu tihnă, lăsând stomacului timp să-mi transmită când s-a săturat…  să mănânc cu mai puţină lăcomie, porţii mai mici, lăsând restul pentru mai târziu… Acestea sunt, de altfel, targeturile mele pentru luna ce va urma, alături de introducerea în meniu a sucurilor verzi – pe care momentan mi-e pur şi simplu lene să mi le prepar zilnic.

Nu voi fi niciodată în totalitate raw. Nu-mi doresc acest lucru, nu simt nevoia să cad în această extremă cu totul, nu sunt suficient  informată asupra proprietăţilor ingredientelor ce se folosesc în bucătăria raw. Dar! Atâta vreme cât mă hidratez corespunzător, consum zilnic fructe şi legume crude, evit carnea, mezelurile, sucurile din comerţ, aditivii şi E-urile, produsele de panificaţie şi dulciurile cu ambalaj strălucitor, e un pas enorm înainte şi nici nu-mi pot dori mai mult de la felul în care mă alimentez.

A slăbi a devenit un obiectiv secundar, pentru care mi-am alocat o mare doză de răbdare şi o perioadă lungă de timp, primând sănătatea mea, a familiei mele, obiceiurile culinare pe care le transmit măzărichilor, stilul nostru de viaţă – pe care îl doresc cât mai sănătos, atât fizic cât şi mental.  Mă simt bine cu mine, chiar dacă încă port aceleaşi haine XXL, chiar dacă suspin în faţa garderobei pe care nu o pot purta, chiar dacă încă n-au apărut schimbări vizibile în aspectul meu exterior.

Andreea ne-a spus – şi mi-a plăcut teribil viziunea pe care mesajul ei mi-a transmis-o:

Nu-ţi propune niciodată să excluzi chestii din viaţa ta, căci nu faci altceva decât să le aduci mai aproape şi mai puternice. Doar adaugă, cu iubire, răbdare şi conştiinciozitate lucruri noi, în viaţa ta.
Atunci nu va mai fi nevoie să te laşi de dependenţe, căci se vor lăsa ele de tine.

Asta fac eu acum. Adaug, încet-încet, obiceiuri sănătoase în viaţa mea. Aştept ca ele să devină o rutină, să devină parte integrantă din ceea ce fac fără a gândi, pentru ca apoi – ajungând la un “prea-plin” de obişnuinţe, cele nocive să dispară de la sine din viaţa mea, lăsând loc liber noilor obiceiuri de care mă bucur atât de mult.

Related Posts

• 
  Warning: file_exists(): open_basedir restriction in effect. File(/var/www/clients/client2/web5/web/wp-content/uploads/et_temp/DSC04109-25526_40x40.jpg) is not within the allowed path(s): (/home:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php:/tmp:/var/cpanel/php/sessions/ea-php74:/usr/local/lsws) in /home/jocurbanro/public_html/wp-content/themes/Magnificent/epanel/custom_functions.php on line 1020
  Apropos

  Posted on Jun 28, 2011

• Decalogul creşterii măzărichilor – bilanţ

  Posted on Apr 15, 2011

• Premiere în meniul măzărichilor

  Posted on Feb 5, 2011

Tags

• alimentatie sanatoasa
• carne
• cura de slabire
• dieta
• hidratare
• raw
• stil de viata
• vegetarian

Share This