Lăsaţi copiii să mănânce singuri

Aug 10, 2011 by


Warning: file_exists(): open_basedir restriction in effect. File(/var/www/clients/client2/web5/web/wp-content/uploads/et_temp/DSC06013-103092_218x218.jpg) is not within the allowed path(s): (/home:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php:/tmp:/var/cpanel/php/sessions/ea-php74:/usr/local/lsws) in /home/jocurbanro/public_html/wp-content/themes/Magnificent/epanel/custom_functions.php on line 1020
Lăsaţi copiii să mănânce singuri

Cu riscul de a mă transforma într-o enervantă promotoare a auto-alimentaţiei la copii, m-am angajat ca de câte ori am ocazia să insist asupra importanţei de a lăsa copiii, încă de mici-mici-mici, să încerce să mănânce singuri… Câte mame nu se plâng că, la vârsta gădiniţei, copiii lor  nu ştiu/nu vor să facă singuri nimic şi n-au nicio curiozitate să înveţe? Şi câte mame nu suferă că trebuie să paseze alimentele copiilor lor până la vârste când alţi copii îşi pregătesc singuri micul dejun?

Ei bine, lucrurile se pot aranja mult mai repede şi mult mai uşor decât credeaţi. Ceea ce eu repet aici nu e nicio mare filozofie, sunt lucurui pe care oricine le ştie… zic doar să le faceţi împreună cu copiii voştri, fără teamă sau reţineri cum că încă n-ar fi pregătiţi pentru aşa ceva… Şi să le faceţi cât mai repede, nu pentru a scăpa de grija hrănirii copilului – cum am fost eu acuzată că fac, ci pentru a-i da acestuia şansa să se dezvolte armonios şi în acord cu vârsta sa.

Astăzi revin cu încă o serie de fragmente pe acestă temă, din cartea Dr. Spock – Îngrijirea sugarului şi a copilului. De ce vă tot bat la cap cu acestă carte? Din două motive: pentru că este una dintre cărţile cele mai bine vândute din lume (cea mai bună, după unele clasamente) de creştere a copilului , dar mai ales pentru că e scrisă în aşa fel încât să priceapă chiar şi Geta care-şi leagă copilul cu sfoară de pat şi-l satură cu iahnie de fasole şi cola, dacă ar binevoi să o citească… 🙂

Obişnuirea bebeluşului să se hrănească singur


Practica precoce. Vârsta la care bebeluşii încep să se hrănească singuri depinde în mare parte de atitudinea adulţilor. Unii copii se hrănesc bine cu linguriţa încă înainte de vârsta de 1 an. La o altă extremă sunt copiii părinţilor excesiv de protectori, care sunt gata să jure că prichindeii lor de 2 ani nu se pot hrăni singuri. Depinde dacă le daţi sau nu şansa să înveţe. Majoritatea bebeluşilor dovedesc că au ambiţia de a reuşi să manevreze linguriţa până la 9 sau 12 luni, iar dacă au ocazia să exerseze, mulţi dintre ei se pot descurca destul de bine fără niciun ajutor atunci când ajung la vârsta de 15 luni. Bebeluşii se pregătesc într-un fel pentru mâncatul cu linguriţa încă de la vârsta de 6 luni, când îşi ţin singuri felia de pâine şi mănâncă cu degetele anumite alimente. În jurul vârstei de 9 luni, când primesc alimente sub forma unor bucăţele mici, ei doresc să ia fiecare bucăţică cu mâna şi să o bage în gură. Bebeluşii cărora nu li s-a permis niciodată să se hrănească singuri cu degetele ar putea să înceapă să se hrănească singuri cu linguriţa ceva mai târziu decât de obicei.

Un bebeluş politicos în vârstă de 10-15 luni ar putea pur şi simplu să dorească să-şi odihnească mâna pe mâna mamei sau tatălui său în timp ce este hrănit. Însă majoritatea bebeluşilor, atunci când simt nevoia, încearcă să ia linguriţa din mâna părintelui. Să nu consideraţi că acest gest este o dorinţă a copilului de a se juca; daţi-i linguriţa şi după aceea luaţi-vă alta. Bebeluşul va descoperi în curând că a se hrăni singur este mult mai complicat decât obţinerea linguriţei. Ar putea să treacă săptămâni înainte ca el să înveţe cum să ia mâncarea cu linguriţa şi alte câteva săptămâni înainte de a învăţa să nu o răsucească (pierzând astfel mâncarea din ea) în timp ce o duce de la farfurie la gură.

( © Dr. Spock, Îngrijirea sugarului şi a copilului, Ed. All)

Făcutul mizeriei. Atunci când bebeluşii se plictisesc de încercările de a mânca şi în loc de aceasta încep să amestece sau să arunce mâncarea, este momentul să luaţi mâncarea de la masă, lăsând poate câteva bucăţele de pâine sau carne cu care acesta să experimenteze. Chiar şi atunci când ei încearcă foarte serios să se hrănească singuri corect, bebeluşii fac multă mizerie din greşeală. Cu această situaţie va trebui să vă împăcaţi. Dacă vă faceţi griji datorită covorului, puneţi o folie de plastic sub scaunul copilului. Lingurile ceva mai late şi puţin mai adânci, însă scurte şi curbate, sunt cele mai bune. Puteşi să folosiţi şi o lingură obişnuită.


Renunţarea la control. Când copilul dumneavoastră de 1 an se poate hrăni singur, lăsaţi-l să preia complet controlul. Nu este suficient să lăsaţi copilul să ia linguriţa si să aibă posibilitatea să o folosească; trebuie să-i oferiţi treptat din ce în ce mai multe motive pentru a o folosi. La început încearcă deoarece doreşte să facă lucrurile singur. Însă după ce observă cât de complicat este, ar putea să renunţe la această activitate când continuaţi imediat să îi daţi de mâncare. Atunci când începe să fie capabil să pună lingura în gură ar trebui să îl lăsaţi singur timp de câteva minute la începutul mesei (când îi este cel mai foame), numai el şi cu mâncarea. În această situaţie foamea îl va face să treacă la acţiune. Cu cât reuşeşte mai bine să se hrănească singur, cu atât mai mult timp trebuie lăsat singur să facă acest lucru.

Când copilul poate să mănânce toată mâncarea din farfurie în 10 minute, este momentul să îl lăsaţi singur. Acesta este momentul când majoritatea părinţilor greşesc. Ei spun “Acum poate să mănânce singur cereale şi fructe, însă tot trebuie să îi dau de mâncare legume şi cartofi”. Această atitudine este riscantă. Când copilul se poate descurca singur cu un aliment, atunci are suficientă îndemânare pentru a se descurca şi cu laptele. Dacă începeţi să-i daţi de mâncare alimentele faţă de care nu manifestă interesul de a le mânca singur, veţi crea o diferenţă din ce în ce mai mare între alimentele pe care le doreşte şi alimentele pe care dumneavoastră doriţi ca el să le mănânce. Pe termen lung acest lucru va conduce la scăderea apetitului său faţă de alimentele pe care le preferaţi dumneavoastră. Însă dacă îi oferiţi o dietă echilibrată alcătuită din alimentele pe care el le preferă şi îl lăsaţi să se hrănească singur în întregime, sunt şanse mari ca alimentaţia lui să fie echilibrată în ansamblu chiar dacă ar putea să nu mănânce anumite alimente din când în când.

( © Dr. Spock, Îngrijirea sugarului şi a copilului, Ed. All)

Nu vă faceţi griji în privinţa manierelor la masă. Copiii mici vor să mănânce mult mai expert, cu îndemânare, de unii singuri. Ei vor să treacă de la degete la lingură şi de la lingură la furculiţă, imediat ce simt că pot face faţă provocării, aşa cum vor să încerce toate celelalte lucruri dificile pe care le văd la alţii făcându-le.

[…] Am făcut mare caz în legătură cu lăsatul copiilor să se hrănească singuri între 12 şi 15 luni, pentru că aceasta este vârsta la care vor să încerce acest lucru. Presupunem că un părinte nu-şi lasă copilul să mănânce singur la acestă vârstă şi apoi, la 21 de luni, îi spune: “Ursuleţule, este timpul să mănânci singur”. Atunci copilul este îndreptăţit să răspundă “Oh, nu. Este obiceiul şi privilegiul meu de a fi hrănit”.La acestă fază avansată, încercarea de a mânui lingura nu mai are niciun farmec. De fapt, simţul copilului de a face ceea ce trebuie se opune acestui lucru şi părinţii au pierdut o ocazie de aur.

( © Dr. Spock, Îngrijirea sugarului şi a copilului, Ed. All)


Încercaţi, deci, cu încredere în copiii voştri, cu răbdare şi entuziasm… E vară, masa poate fi luată numai în pampers – fără riscul de a murdări hăinuţele; vasele, scaunul de masă şi podeaua se spală în câteva minute sau, şi mai uşor, puteţi face încercări direct afară, pe iarbă, în parc…

Nu va fi uşor. Cel puţin nu atât de uşor cum transpare din citatele anterioare… Pentru noi au trecut luni întregi de zile şi măzărichile tot nu s-au obişnuit să ţină linguriţele corect. Însă ambiţia lor e nemăsurată, încearcă mereu să facă totul singure şi nu se lasă ajutate decât atunci când şi-au pierdut cu totul răbdarea de a încerca… Şi sunt convinsă însă că, până la finele anului, cu atâta exerciţiu, vom face progrese notabile la capitolul “maniere la masă”! 😀

Deocamdată folosim intens metoda demult învăţată de a ajuta cu mânuţele, atunci când lingurile nu dau randament… Iar eu m-am învăţat să port mereu două linguriţe în poşetă, căci nu se ştie niciodată când avem ceva bun de degustat!

Related Posts

Tags

Share This

18 Comments

  1. Andreea
    August 11, 2011

    Deci draga mea, m-ai ambitionat! Trebuie sa functioneze si la noi…incet dar sigur:)) Sa stii ca ieri am lasat-o sa isi ia singura cu lingurita, bine, lua invers, dar a fost tare incantata. Doar ca nu are rabdare..face chestia asta de 3-4 ori dupa care se lasa pagubasa si incepe sa arunce cu mancarea pe jos.

    Reply
    • Carla
      August 11, 2011

      E foarte normal aşa… vor trece săptămâni, luni întregi până să apară progrese, însă pentru cei mici e o bucurie să încerce, iar pentru noi e un moment excelent să îi lăsăm.

      Ale mele şi acum ţin linguriţa invers, deşi fac asta deja de câteva luni bune! Dar le tot ajut, le tot întorc linguriţa în mână, le arăt din nou şi din nou şi din nou şi din nou… şi sigur la un moment dat se va produce un declic şi vor învăţa ce au de făcut de pe o zi pe alta!

      Abia aştept să aud cum se va descurca Maria! 😛

      Reply
  2. Mamiţuni
    August 11, 2011

    Aveti linguri strambe? (din acelea cu maner indoit)
    Invata mult mai usor cu ele.
    Pe urma, cand sunt gata sa treaca la tacamurile drepte. si le iau singuri.

    Reply
    • Carla
      August 11, 2011

      Mersi de sugestie, nu mă gândisem!

      Iniţial s-au chinuit să mănânce cu linguriţele de bebe, cele de plastic… dar nu aveau niciun spor cu ele, odată pentru că erau prea uşoare, apoi pentru că aveau coada prea lungă şi ţineau chiar de capatul ei, astfel încât de cele mai multe ori nici măcar nu mai nimereau guriţa… 🙂

      Aşa că le-am dat linguriţe de inox, din cele mici, de cafea. Cu ele par să se descurce mult mai bine… dar o să le îndoi mânerul, dacă spui că ajută.

      Am înţeles bine, e vorba de mânerul îndoit ca un “S”?

      Reply
  3. g.cojocaru
    August 11, 2011

    ce frumos mananca ele. 🙂 Rasfatata mea e tot in stadiul de joaca atunci cand e vorba de folosit tacamuri, dar cu mana se hraneste singura fara sa necesite pic de ajutor. E smechera tare si s-a obisnuit sa fie hranita asa ca nu face nici cel mai mic efort sa foloseasca tacamuri sau sa isi tina biberonul…

    Reply
    • Carla
      August 12, 2011

      Păi tocmai de această “şmechereală” e vorba… acum râdem, ne distrăm, ajutăm copiii cu chestiile pe care nu vor să le facă singuri, dar uneori se întâmplă să se permanentizeze această stare de fapt şi să fie mult mai greu mai târziu să-i învăţăm să se descurce singuri…

      Asta la modul general.

      În particular, ştiind cât de precoce şi ambiţioasă e Maria, n-am nicio grijă că nu va începe şi ea să mănânce şi să bea singură, când i se va părea interesant. Faptul că mănâncă fără probleme cu mânuţele e cea mai grăitoare dovadă că poate… dar nu vrea mai mult! 😛

      Reply
  4. Andreea
    August 12, 2011

    Astazi a avut prima incercare:)) Imi pare rau ca nu am poze…i-am lasat un iaurt la degustat si a fost foarte incantata. Iti dai seama ca m-am ambitionat si mai tare

    Reply
  5. kapi
    August 12, 2011

    cat sunt de dulci cum papa !!!!Si noi mancam uneori singuri,uneori ii hranesc eu,dupa cheful lor. La fiecare masa au propriul castronel si cate 2 lingurite (uneori si furculita, dupa meniu ) :una de inox, de oameni mari,normala si una de plastic, de copii dar de capacitate mai mare decat cea de inox. Este optiunealor pe care o folosesc, uneori pun manca reacu o lingurita in cealalta si apoi in gura.
    Dar uite ca nu m-a dus niciodata capul sa am cu mine in permanenta 2 lingurite… De maine se vor adauga la rucsac!!!

    Reply
    • Carla
      August 12, 2011

      🙂 Şi eu am pierdut câteva bune ocazii de mâncat pe afară până m-am învăţat să pun într-o punguţă două linguriţe şi să le las în poşetă permanent. Dacă mâncăm cu ele, când ajungem acasă le spăl, le şterg şi le pun imediat înapoi în geantă… aşa n-am cum să le uit la următoarea ieşire.

      Le voi da şi eu forculiţe fetelor, până acum nu ne-am folosit decât de linguriţe dar s-ar putea să le fie chiar mai uşor dacă pot “împunge” mâncarea, în loc să se chinuie să n-o răstoarne din linguriţe. 🙂

      Reply
  6. Alina
    August 12, 2011

    Buna!
    Daca copii doresc sa manance singuri daca ce murdaresc e bine sa-i lasam.
    Am si eu filmulet cu Ioana cu manca, era un pic m marisoara (avea un an si sapt luni, cam asa).
    Aici e filmueltul : http://www.youtube.com/watch?v=2mtwzPhEjbw , iar la 2 ani manca f bine. De pe la 2 ani a inceput sa manance singura, nu ne mai lasa sa-i dam (pana atunci ii m dadeam cu lingurita).
    Aici sunt pozele : https://picasaweb.google.com/109559307579801720202/IOANALa2ANI?authkey=Gv1sRgCNnIttDb34qEXA#5452551666351963554 .

    Reply
  7. Alina
    August 12, 2011

    P.S. Imi pare rau de filmulet ca nu are sunet. 🙁

    Reply
    • Carla
      August 17, 2011

      Nu am reuşit să văd nici pozele, nici filmuleţul… nu sunt accesibile linkurile.

      Dar ai dreptate: odată ce înţeleg ce au de făcut învaţă în scurt timp să o facă corect… indiferentcă e vorba de mâncare, oliţă, îmbracat/dezbrăcat etc…

      Reply
  8. Andreea
    August 8, 2012

    Buna, este f interesant articolul tau, am sa folosesc si eu sfaturile din cartea aceea. Fetita mea in varsta de un an si aproape sapte luni vrea sa manance numai singura!!! De cateva zile refuza categoric piureurile, sub orice forma, de fructe, sau toate mancarurile pasate si refuza si lingurita, de la mine. Am zis ca asta este semnul ca ar dori sa manance nepasat, cat de cat. Mentionez ca a fost f dificila cu mancatul pana acum, numai cu jucarii cand era mai mica, apoi la tv, etc… Acum, dupa cum am spus, doreste sa se hraneasca singura, in totalitate. Cand apropii eu lingurita de gurita ei o impinge si intoarce capul, face scandal mare. Ea incearca sa manance, dar trei sferturi cade pe ea, pe jos, nu stransul dupa ea este problema, ci faptul ca nu ajunge prea multa mancarica la ea in stomacel pt ca nu ma lasa pe mine sa ii mai bag in gura… Oare ce e de facut? V-ati confruntat cu asa ceva? Stiu ca se va kbisnui la un moment dat sa bage lingurita ca lumea in gura, dar pana atunci..? Salutari tuturor mamicilor de aici si sanatate micutilor vostri! Andreea si Sarah

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.