Jurnal de casă nouă (II)
După peripeţiile cu demisia Meşterului Manole şi abandonul lucrărilor în plină splendoare a nimicului, am aşteptat ca tatăl meu să găsească înlocuitor(i) pentru cel care ne trădase mişeleşte…
În a doua săptămână nu s-a întâmplat nimic.
În a treia săptămână nu s-a întâmplat nimic.
În a patra săptămână nu s-a întâmplat nimic. 😀
Tata a găsit, în final, pe cineva interesat de lucrare. A bătut palma şi a rămas stabilit ca lucrările să reînceapă de luni.
Şi au reînceput, slavă Domnului!
… cu o pauză. 😀
Meşterii au venit, erau 3 la număr, tata îi aştepta la apartament cu o mulţime de materiale cumpărate. Au venit deci, au dat bună-ziua şi, ca-n bancul cu “Am venit să vă spun să nu contaţi pe mine!” s-au scuzat că mai au de lucru în altă parte şi că vor reveni. În 2-3 zile.
După 3 zile, încă în aşteptate, tata mi-a trimis următorul raport de stare:
Lucrările au început, până la urmă, vineri… Azi vor continua, iar în câteva zile aşteptăm primele rezultate parţiale, odată cu îndreptarea pereţilor şi finisarea lor. Să ne fie într-un ceas bun! 😀
Ce tata super simpatic ai!
SA-ti traiasca:)
Mersi frumos! Da, mereu face glume de genul ăsta! 😀
Ce tata super ai!!!! :)))
😀 Mulţumesc!
Sa fie intr-un ceas bun si sa citim numai postari despre progresele noii echipe de mesteri!
Aşa sper şi eu… deşi suntem înarmaţi cu mult umor pentru orice ar putea urma! 😀