Demisia

Jul 29, 2011 by

Demisia

Ar fi fost o zi perfectă, cu ploaie măruntă şi deasă, bătută de vânturi, cu străzi pustii şi maşini rulând încet şi mut pe şosele, cu geamuri închise şi nu mai mult de 20 de grade afară, cu şosete groase şi o lungă dupamiază de tolăneală în vârful patului, cu laptopul în braţe, butonând în linişte la ale mele zeci de restanţe ce mă trag de mâneci, acompaniată poate doar de un post clasic de radio rulând în surdină… Îmi imaginam fetele dormind un lung somn de după-amiază, devenite brusc meteo-sensibile şi, deci, empatice cu dorinţa mea de leneveală… apoi jucându-se feeric, aşa ca în felicitările de Crăciun, în jurul sacoşei cu jucării de tot soiul, vesele şi  autonome…

Dar Universul  a avut astăzi alte planuri cu mine, “dăruindu-le” măzărichilor una din acele zile,  de căpiat adultul însoţitor… Nervii mei, deşi e abia după-amiază, sunt acordaţi ca pentru o simfonie nebună-nebună, braţele mi s-au lungit până la glezne după ore întregi de strâns în braţe, suzetele – pe care în ultimele săptămâni le-am mai folosit numai la somn – au fost un continuu prilej de plâns şi jale, iar fetele mi-au părut azi mai imposibile ca niciodată.

Poate pentru că s-au smiorcăit amândouă deodată, poate pentru că în ultimele săptămâni  memoria mea afectivă s-a grăbit să şteargă amprentele zilelor negre ale ultimelor luni… sau poate chiar a fost azi o zi mai solicitantă ca cele de până acum… dar toate trucurile mele de a salva situaţia s-au epuizat deja, toate ideile de a le distrage pe fete şi de a le antrena în ceva “normal” au eşuat şi toată răbdarea mea s-a dus pe apa Sâmbetei, deşi e abia vineri…

În braţe, jos, sus, acolo, nu! dincolo!, pe scaun, în patuţ, iar sus, iar jos, ba nu! în braţe!, şi eu! şi eu!, apoi iar jos, iar în braţe, iar sus pe pat, pentru ca după două secunde să se dea cu furie jos şi să înceapă să plângă amândouă că vor înapoi sus… Mânuţe întinse încontinuu, către absolut fiecare obiect la vedere din casă, pe care l-au dorit cu disperare şi urlete… şi l-au primit, doar ca să tacă! Dar ce să vezi, după 2-3 secunde fiecare obiect a aterizat pe jos, aruncat cu furie şi cu ţipete şi mai înverşunate! Le-aş fi dat şi sufletul, numai să tacă! Bătăi otomane în uşa băii şi urlete bune de auzit pe 10 etaje, doar pentru că am îndrăznit să fug la wc pentru 1 minut… Tăvăliri pe jos şi lovit cu capetele de gresie şi de mobile, lacrimi de crocodil, muci şi urlete până la răguşeală doar pentru că amândouă voiau în braţe, deodată, fix pe aceeaşi mână, fix cu aceeaşi suzetă, fix cu aceeaşi jucărie în mână… Plâns neconsolat până la vomitat, doar pentru că… numai Dumnezeu ştie de ce!

Şi din nou… şi din nou… şi de la capăt, de fiecare dată când reuşeam să le liniştesc pentru 2-3 minute…

Vreau să cred că s-au trezit de dimineaţă indispuse, apoi s-a întâmplat să se antreneze reciproc în această stare, agitându-se una pe cealaltă până nimic nu le-a mai putut linişti.

Acum zac scâncind amândouă în pătuţuri, complet epuizate, încercând să adoarmă cu mine alături, complet neputincioasă şi cu armele demult predate… Şi, pentru că nu pot pleca în lume, n-am curajul să mă arunc pe geam, nu-mi vine să dau o sticlă de băutură pe gât ca alcoolicii, n-am ţigări să mă reapuc de fumat, nu mai am nimic dulce în cămară şi nici forţă să plâng în pumni până mă descarc, scriu… scriu… scriu… cuvinte goale.

Ar fi fost o zi perfectă… dacă nu s-ar fi transformat în ziua unor memorabile tristeţi.

Related Posts

Share This

19 Comments

  1. OanaT

    Draga mea,
    vestea buna este ca toate trec si ca dupa o zi ca aceasta vor veni altele mai vesele si mai frumoase..

    • Carla

      Of, de parcă nu aş şti… sărăcuţele, acum dorm şi încă suspină în somn, de ore întregi… 🙁

  2. Incerc sa te consolez: sunteti in pragul sosirii caninilor. La noi a fost foarte fericita aparitia caninilor de sus, fara lacrimi, fara nervozitate, dar acum, cand cei de jos sunt gata sa-si arate coltii, Natalia mea recupereaza agitatia si pentru prima serie. Sa-ti zic rabdare si tutun? Nu, rabdare si ciocolata. 🙂

    • Carla

      Mai bine de două ori răbdare, că de ciocolată tocmai mă lăsasem cu câteva zile în urmă…

      Nu ştiu dacăd e vină sunt caninii, noi cu dinţişorii sutnem în urmă rău, fetele au câte 7 dinţişori, jumătate din ei abia pocniţi de una-două săptămâni… Iar Sofiei i-a ieşit şi un colţ de măseluţă, însă le controlez zilnic şi azi niciuna nu avea nimic inflamat. Plus că nici Calgelul n-a avut niciun efect; de obicei, dacă de vină sunt dinţişorii, fetele se liniştesc imediat ce le ung cu gel.

      Sper ca mâine să fie din nou veselie şi iubire între noi.

  3. Lavinia

    daca te consoleaza cu ceva – nu esti singura …:)

  4. Lavinia

    dar toate trec si curnd vei uita si vor ramane mai pregnant amintirile zileleor frumoase- mai tii minte urletele de la colici?:)eu pariam ca nu voi uita si totusi s-au estompat in memorie- te pup si multa putere

    • Carla

      Lavinia, mulţumesc… şi ţie putere şi răbdare multă! 😛

  5. Of!! As vrea sa pot face ceva … orice numai sa nu va mai stiu asa… dar imi dau seama ca nu pot… Stiu ca aceste momente vor trece si vor deveni niste amintiri vagi pe care se va sterne curand praful, dar acum la cald te darama. Forta, Carla!! Forta iti doresc!! Sa fii puternica in continuare, sa le duci pe toate! Nu mai e mult pana se tremina greul… curand fetele vor inceapa sa inteleaga mai multe si iti va fi mai usor sa comunici cu ele… plus ca nu mai aveti mult si scapati si de eruptiile dentare… greu mai e inca putin… Fruntea sus, sa reusiti sa treceti peste toate!!!
    Te imbratisez cu drag!

    • Carla

      Săru’mâna… tocmai tu mă îmbărbătezi, în loc să fiu eu acolo, să-ţi dedic poeme eroice…:D

      Ştiu că trece, doar am trăit zile ca acestea deja de atâtea ori, dar tot nu pot să mă conserv şi să prind seara întreagă la cap! 😀

  6. A fost ceva in aer… prea am auzit multa lume povestind chestii asemanatoare!
    O fi de la vreme…
    In rest, subscriu. Zilele de felul asta nu-s deloc usoare si te aduc in pragul zgariatului de var de pe pereti. Mai ales cand solicitarile sunt la dublu!

    Cantecele, poate? Mingiute saltarete? Urechi de iepure asezate pe cap la mami? Lanterne? Moristi de vant? Beculete colorate? Bagat cu nasul in frigider? (nu glumesc, am facut-o si pe asta. culmea e c-a functionat!) Baloane? Iesit un pic la aer? (pe balcon, pe holul blocului?)
    Eneori merg, alteori nu fac decat sa sporeasca dezastrul.

    • Carla

      Am încercat baloane, spălat cu apă la liber, tumbe, cântece, grimase, gâdilături, prosteli de tot soiul, toate jocurile şi jucăriile, TV pe orice canal, oricat!!!!… Venind de la mine, asta a fost apogeul disperarii, sa stii! 😀

      A trecut şi ziua de azi, până la urmă… Acum e noapte, încă plouă în rafale, stau de mai bine de 3 ore şi ascult cu încântare ploaia, ascult respiraţia ritmică a fetelor dormind şi suspinele lor în răstimpuri, îmi ascult gândurile şi mă remontez pentru o nouă zi… nu mă las eu doborâtă din atâta lucru, m-am călit doar, în atâtea luni!

      Mulţumesc pentru sugestii, le voi pune în aplicare… Cât despre fete, nu ştiu ce a fost cu ele. Dacă s-ar fi întâmplat imediat după zilele în care am lipsit de lângă ele, aş fi ştiut imedit ce le supără, ce le sperie şi de ce mă vor atât de tare şi atât de aproape de ele. Aşa însă, după atâtea zile, nu cred că separarea de mine a avut vreun amestecîn tot acest circ.

      Poate prea multă tensiune acumulată în ultimele zile, cu mutatul din nou la Timişoara, cu lipsa noastră, cu ieşiri între mulţi străini, cu agitaţie şi nesomn… Iar azi pur şi simplu buba s-a spart… Or fi, totuşi, meteo-sensibile?! 🙂

  7. alina

    Of, nu am retete minune. Dar iti transmit niste imbratisari calde si urari de zile mai bune, mult mai bune.

  8. Draga mea, stiu ca nu te consoleaza dar si la noi a fost la fel..de fapt totul a pornit cu o noapte inainte:(. Partea buna, este ca eu ieri am avut 3 ore de liniste…pentru ca ea a dormit…a recuperat.
    Stiu ca tie iti este de 2ori mai greu si sa nu uiti ca TE ADMIR, desi…stiu ca nu de asta ai tu nevoie.

    • Carla

      Deci chiar a fost ceva în aer… de atâţia copii au luat-o razna deodată!:)

      Trec toate…

  9. Offf, uneori postarile tale de acest gen imi adc aminte de niste clipe pe care nu le-as mai vrea nicicand.Dar trec repede si vin perioade minunate, asta ca o incurajare pe langa imbratisarile stranse pe care vi le trimit.

    • Carla

      Mulţumim frumos! Cu atâtea gânduri bune în jurul nostru, azi deja ne-a mers mult mai bine!

  10. Manu

    Stii cat de mult te iubim pentru curajul tau si stii ca rasplata ta va fi maaare! Te pupam si suntem alaturi de tine in fiecare zi care iti macina nervii; ma gandeam daca o alta prezenta ar ajuta: ti-ar prinde bine doi copii mai mari alaturi sa le “fure” din cand in cand pe Sofi si Nati cu diverse giumbuslucuri?

    • Carla

      Mă simt deja răsplătită din plin!Mulţumesc pentru gândurile bune… Vă pupăm şi noi!

      Iar domnişorele sunt binevenite imediat ce ne întoarcem la Cluj! Le aşteptăm cu drag… şi pe voi asemenea! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.