+16 luni

Jul 29, 2011 by

Suntem departe de tot ceea ce înseamnă internet, blog, facebook sau alte bazaconii de socializat online…

Timişoara mi s-a arătat mai murdară, mai mojică şi mai urâtă ca niciodată, tocmai acum când ne-am focalizat cu totul să ne pregătim cuibuşorul propriu, căsuţa noastră, doar a noastră… unde visăm să ajungem Acasă cât mai curând… Ce deziluzie!

Fetele cresc, ca două floricele frumos udate cu apă proaspătă şi multă iubire, mângăiate pe petale şi dezmierdate cu cele mai calde cuvinte! Căci altfel nu-mi explic din ce trăiesc micile teroriste… din apă şi fotosinteză, că altceva greu mai trece de buzele lor!

Ultimele zile au însemnat un vârtej ameţitor de vise, culori, texturi, forme şi dimensiuni, proiecţii mentale şi apoi grafice a ce şi cum ne dorim… Căsuţa noastră prinde un contur delicat, pe care încă nu îndrăznesc să-l ating, de frică să nu-l sparg ca pe un balon de săpun şi apoi s-o luăm iar de la capăt…

Timp în care măzărichile mele au ieşit complet din decor. 🙁 Buni le-a ţinut loc de mamă şi de tată în aceste zile, altfel noi am fost prezenţi doar la trezire şi la culcare, câteva minute, în vizorul lor.

E pentru o cauză nobilă! spune tati, cuprins de remuşcări. Eu îi ţin isonul… uimitor cât de acut devine dorul de ele, chiar şi după o zi petrecută fără prezenţa lor.

Dar acum lucrurile s-au liniştit. Tati e departe :(, 300 de km ne despart de el, de a le face fetelor baie împreună seara, de a le culca lângă noi, antrenându-ne în lungi reprize de gâdileală şi râs… Tati a pierdut deja câteva chestii minunate, întâmplate parcă de ieri pe azi.

Cum face ceasul? “Ti-ta! Ti-ta!!! răspunde Sofia plină de încântare, arătând invariabil spre ceasul de pe perete, prezent în fiecare încăpere din casa părinţilor mei. “Ta-ti! Ta-ti!!!” o îngână şi Nati… ei pare să-i fie mult mai la îndemână asocierea în această ordine a silabelor, căreia în prezent îi alocă 3 sensuri complet diferite, în funcţie de context: tata, ceasul şi… tai-tai!

“Ham-ham!” a devenit cea mai folosită interjecţie în afara casei, fiecare căţel întâlnit pe stradă, în plimbările noastre, fiind un prilej de bucurie şi de vorbit pe limba lui… “Ham-ham!” face căţelul (de talie mică), cuţu (talie medie şi mare) şi câinele (“câinele” reprezentând generic acei reprezentanţi maidanezi ai speciei care ne privesc cu ochi sticloşi şi colţi fioroşi pe la colţuri de stradă, dându-mi frisoane reci pe şira spinării… de câini ne ferim şi învăţăm să stăm departe, iar cu căţeii învăţăm să ne jucăm frumos); prin urmare am deschis şi noi, în sfârşit, seria onomatopeelor! 🙂

Şi mult mai recentul Mmmmmmmiiiiiiiiiau-mmmmmmmmmiiiiiiiiiiiiiiiau!”, şuierat prelung şi pe un ton atât de subţire, încât înregistrat şi redat la un volum mai mare ar sparge toate paharele de cristal din vitrina mamei! Obiectul descrierii? Blu, motanul alor mei, duşmanul de clasă al măzărichilor şi al tuturor copiilor în general, devenit astfel un obicet al dorinţei cu atât mai aprig râvnit de palmele măzărichilor!

Totuşi, vedeta incontestabilă a lunii este – fără nicio concurenţă… ta-da!…

Nati, haide să ne încălţăm… Niuuuuuuu! Niuuuuuuu!!!!!

Sofi, deschide guriţa, gustă numai o înghiţitură… Nuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Nati, hai să punem papuceii, să mergem afară… Niuuuuuuu!!!

Sofia,  facem nani?… Nu! Nuuuuuuu!

Nati, Sofi, hai să ne jucăm cu mingea!… Niuuuuuuu! Nuuuuuuuuuu! Niuuuuu!!!

16 luni?!… Fetiţele care l-au luat pe “Nu!” în braţe…

În sfârşit, atunci când vor… sau mai vor ceva, măzărichile au învăţat să ceară… Ma?… Ma?…Ma(i)” înseamnă atât “mai vreau!”, cât şi “vreau şi eu!”, atunci când au de făcut o solicitare de orice fel. Tonul este mereu cu semn de întrebare, ceea ce face ca – de cele mai multe ori – străinii să nu înţeleagă nimic din doleanţele fetelor, spre necazul lor…

Despre micile, dar aprigele bătălii dintre ele, despre felul în care Natalia s-a “deşteptat” brusc şi, instinctual, a început s-o pocnească ritmic pe Sofia (cu palmele sau cu orice prinde în mână), de câte ori o necăjeşte cu ceva, despre certuri pentru jucării şi dulci împăcări cu pupici şi dragă-dragă, despre prima muşcătură pe mâna Sofiei – cu 6 dinţişori perfect imprimaţi în piele, într-un cuvânt despre Natalia cea războinică… voi povesti pe larg, în curând. Cu probe! 😀

Când se alintă, sau atunci când vrea să mă alinte pe mine, Natalia vine la mine, se lipeşte cu obrazul de piciorul meu, mă priveşte galeş printre gene şi-mi spune: “Mma-mmi…“. Mă topesc.  În restul timpului sunt pur şi simplu “mama”. 😀 Nici n-am nevoie de altceva, mai mult!…

Related Posts

Share This

4 Comments

  1. Lavinia

    ce frumos ! bravo mazarichi- sa fiti vesele, sanatoase si voioase toata viata! sunt multe lucruri similare intre ele si buburuzele mele:):) Mami voiam sa te intreb ce parere ai despre vacconuri? nu stiu daca ai scris si am omis eu dar eram curioasa sa stiu parerea ta . Eu am o mare dilema legata de acestea
    Va pupam
    Lavinia &co

    • Carla

      Mulţumim, sănătate şi veselie multă şi buburuzelor tale!

      Cât despre vaccinuri, n-am scris despre ele nimic pentru că nu am o părere obiectiv formulată… Am mers pe mâna pediatrei, am mai citit câte ceva şi, deşi mi-aş fi dorit să nu le facem, obligativitatea pentru grădiniţă şi şcoală a fost oricum factorul decisiv.

      Apoi am făcut şi ROR-ul, fără să ştiu… Pe acesta sincer n-am vrut să-l fac, dar a fost o neînţelegere stupidă între mine şi pediatră şi m-am trezit cu fetele vaccinate. 🙁 Nu-mi rămâne decât să sper că nu le-am făcut niciun rău.

  2. Important este ca Mazarichile au fost bine ingrijite si ca nu au suferit de dorul vostru. 😉
    Casuta voastra deja prinde contur de “acasa” asa ca va doresc din toata inima sa terminati cat mai repede lucrarile la cuibusorul vostru. 😉
    Citind postarea aceasta m-a apucat un dor nebun de Maria… Nu-mi vine sa cred ca am pierdut 18 zile din dezvoltarea ei… M-ai topit si pe mine cu povestile despre Mazarichi…

    • Carla

      N-am vrut să te întristez… Vei merge curând acasă şi veţi recupera timpul pierdut, iar bucuria vă va fi cu atât mai mare avându-l şi pe micul Vladimir lângă voi! Maria e o scumpă, sunt sigură că abia va aştepta să-ţi arate tot ce a făcut şi a învăţat în aceste zile fără tine…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.