Hævnen | In a Better World

Jun 9, 2011 by

Hævnen | In a Better World

Nu puteam lăsa TIFF-ul să treacă pe lângă noi, fără a gusta măcar o boabă din acest festin cinematografic, ce adună laolaltă filme extraordinare din toate ţările europene… aşa că aseară, profitând de somnul lin al fetelor, am decis să dăm o fugă târzie la cinematograf.

Deşi am ales un film ce a adunat câteva dintre cele mai prestigioase distincţii mondiale, Oscar pentru Cel mai bun film străin – Oscar 2011, Globul de Aur pentru Cel mai bun film străin – Globurile de Aur, Premiul publicului – Roma 2010, Cel mai bun actor (Mikael Persbrandt) – Tallinn 2010, am ajuns la cinema fără mari aşteptări… doi părinţi obosiţi, nedormiţi de două nopţi, preocupaţi de starea fetelor lăsate acasă şi cumva străini de toată atmosfera mult prea colorată şi agitată a festivalului.

Însă ceea ce am vizionat ne-a remontat şi ne-a captivat cum de foarte multă vreme n-am trăit la un film. Am plecat din sală uluiţi… e incredibil cum o peliculă te poate transpune atât de  mult într-o stare anume, a personajelor, făcându-te să rezonezi cu fiecare trăire a lor, cu fiecare privire, cu fiecare cuvânt spus, dar mai ales nespus…

In a better world a fost, pentru mine, o revelaţie. Ca părinte, am trăit mai acut ca niciodată dorinţa de a-mi creşte copiii într-o altă lume, o lume (MULT)  mai bună, chiar dacă imperfectă. Ca soţie, mi-am dorit să nu uit niciodată ceea ce greşelile altora, fie ele şi pe o peliculă cinematografică, ne învaţă atât de bine mereu: cele mai multe rupturi apar când ne înstrăinăm, (in)voluntar, de partenerul de viaţă. Am simţit şi simt nevoia de a face ceva pentru familia mea, pentru viitorul copiilor mei, pentru a le oferi fetiţelor mele şansa de a trăi altfel decât o facem noi, într-o lume cu o altfel de mentalitate, cu alte valori, de fapt pur şi simplu cu valori!, cu o morală ce depăşeşte – pe alocuri – capacitatea de înţelegere chiar şi a celor mai luminate capete dintre noi.

O frază cheie din film, într-o scenă în care tatăl încearcă să dea o lecţie de viaţă fiului său, spune aşa: “You can’t just go around beating people up, that doesn’t solve anything. What kind of world would we have?“.

Răspunsul l-am găsit, atât de simplu, tocmai în lumea în care trăim… să-i spunem România, deşi ea poate fi oriunde, atâta vreme cât suntem înconjuraţi de oameni violeţi, răzbunători şi cruzi, care-şi educă copiii în acelaşi spirit agreşiv şi rău, forţându-ne limitele inferioare şi condamnându-ne să devenim asemeni lor…

În acestă lume mai bună am găsit răspunsul la ceea ce mă frământă de când am devenit mamă: în ce lume mi-aş dori să-mi cresc copiii? Acum ştiu s-o spun, chiar dacă am simţit-o clar de la început… Între oameni verticali, pentru care a întoarce şi celălalt obraz este o chestiune de curaj, nu de umilinţă, căpătând un sens pe care mintea mea încă are dificultăţi să-l accepte: acela de a câştiga o luptă în primul rând cu tine însuţi, dovedindu-ţi că eşti mai bun, că eşti superior celui care îşi face dreptate cu pumnul…

Deşi criticii spun că In a Better World este un film despre răzbunare şi limitele ei, mie mi-a “vorbit” altceva… Mi-a vorbit despre suferinţa umană în toate chipurile ei, despre durerea de a-ţi pierde părintele la o vârstă la care nu poţi înţelege de ce, despre durerea de a-ţi pierde partenerul de viaţă şi de a simţi, apoi, că hăul căscat în jurul tău te face să-ţi pierzi şi copilul, către care nu mai găseşti porţi de a comunica… despre durerea de a fi trădat atunci când iubeşti şi neputinţa de a ierta – apoi despre golul ce rămâne în tine, despre durerea de a nu reuşi să aduci înapoi ceva ce a fost, deşi e atât de aproape… despre durerea fizică şi cea mentală – atunci când pierzi lupta cu viaţa sau când iei decizii care nu te mai lasă nici să respiri… despre disperarea de a-ţi privi copilul aproape murind şi despre enorma povară de a fi responsabil pentru viaţa celui mai bun prieten, singurul pe care-l aveai…

Pentru rolul din acest film, Mikael Persbrandt este un actor ce m-a lăsat cu răsuflarea tăiată. Profilul său de pe IMDB cuprinde lista completă a filmelor în care a apărut şi cred că a făcut şi alte roluri memorabile, pe care abia aştept să le vizionez…

Hævnen este un film copleşitor despre cum lucrurile se aşează întotdeauna la locul lor, oricât a fi de dureroase sau lipsite de sens ar părea, la un moment dat.  Sau, cum s-a spus în prezentarea sa oficială, “o dramă despre distrugerea existenţei idilice şi despre greaua alegere între răzbunare şi pacifism.” Alegerile pe care le facem ne schimbă permanent viaţa. Rămâne responsabilitatea noastră exclusivă să găsim în noi puterea de a alege să fim mai buni.

“Câteodată pare că e doar o perdea între tine şi moarte. Dar perdeaua se ridică atunci când pierzi pe cineva iubit, sau apropiat ţie… şi vezi moartea foarte clar pentru o secundă. Dar mai apoi perdeaua cade la loc şi îţi continui viaţa. Apoi lucrurile o să fie normale din nou.”

2 Comments

  1. Suna cutremurator.
    Poate am sa il vad si eu:)

    • Carla

      Ei… poate nu e chiar atât de cutremurător, însă filmul aduce în faţă sentimente umane profunde şi cât se poate de reale…

      Chiar merită văzut, nu e deprimant, cât copleşitor într-un sens pozitiv.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.