Apropos

Jun 28, 2011 by

Apropos

După ce seri la rând m-am amăgit cu câte o salată generoasă de roşii, ardei, niţică ceapă, ulei şi telemea, în seara aceasta am dat iama într-o conservă de hering cu sos de muştar (maioneză, de fapt), delicios asezonată cu pâine proaspătă de casă… Şi-am mâncat, am mâncat, am mâncat… că doar nu era să las şi pentru mâine.

Acum zac într-o cruntă insomnie, aşteptând să mă eliberez, indiferent în ce direcţie, de pedeapsa atât de nedreaptă dată fierii mele, şi-aşa sensibiloase ca o domnişoară de pension. Prilej cu care (re)citesc, devorând cu ochii minţii, siteuri despre alimentaţia sănătoasă, despre otrava numită “carne”, despre hrana neprocesată termic şi beneficiile alimentelor crude pentru sănătate.

Şi mă gândesc la una-alta, lucruri amare precum fierea ce o simt până în gât.

Nu e ciudat că începem să mâncăm cu adevărat sănătos numai atunci când se întâmplă o tragedie printre cei apropiaţi nouă, deşi ştim ce e bine şi ce e rău cu mult timp înainte? De ce avem nevoie să pornim “motorul” numai cu cheia vieţii cuiva? Ţoti “propovăduitorii” alimentaţiei sănătoase au declarat public, la un moment dat, că au ajuns să-şi reconsidere stilul de alimentaţie după ce au pierdut un membru al familiei, în acest fel… Ce naiba, suntem adulţi “responsabili”, de ce nu suntem în stare să facem nimic, înainte de a ne cădea drobul cu sare în cap?!

Şi încă ceva…

Nu-i aşa că a doua căsătorie (a celor ce-şi îngăduie o a doua şansă) merge întotdeuna mai bine decât prima? Ca şi cum prima dată ne-am fi antrenat pentru spectacolul de gală şi, cândva în timpul repetiţiei generale (cu lumini şi costume) ceva n-a mers bine, poate n-am fost atenţi la replici sau la jocul de culise al celorlalţi şi ne-am trezit brusc că piesa e oprită de indicaţiile ferme ale unui regizor invizibil: “Nu, nu, nu!… Cut!” … Şi am tăiat.

Zic şi eu uitându-mă în jur… Mi se par categoric mai solide, mai relaxate, mai “altfel” în sensul bun relaţiile cu al doilea partener.

În fine, la 4 dimineaţa m-am cam gândit la toate deja. 🙂

5 Comments

  1. Despre mancare din pacate nu exista decat niste reguli generale trasate. In rest parerile sunt impartite si exista o mie si una de variante cu ce e bun si ce nu, ce se mananca in ce combinatie si cum. E clar ca atunci cand ne alimentam sanatos avem sanse mult mai mari sa fim sanatosi dar nici aceasta din pacate nu este o garantie. Putem sa mancam in asa fel incat sa ne simtim bine, organismult nostru sa reactioneze bine.

    • Carla

      Ca şi regulă generală de alimentaţie, da…

      Însă cred că sunt lucruri absolut nocive pe care le înghiţim cu bună ştiinţă şi cu zâmbetul pe buze, ignorând orice consecinţă asupra sănătăţii şi gândindu-ne mereu că “nouă nu are ce ni se întâmpla”… De exemplu mezelurile gen salam cu tocătura aceea imposibil de identificat, sau dulciuri şi sucuri din comerţ, cu o mulţime de E-uri… etc., etc…

      În fine, pe măsură ce asimilez mai multă informaţie, devin tot mai înspăimântată, mai paranoică… Nu degeaba se spune că ignoraţa e o binecuvântare! 🙂

  2. ayandari

    Long time no see, asta pentru ca am trecut printr-o perioada deloc roz.Boon, s-a apropiat de sfarsit “marea mea aventura cu joburile”,m-am mai linistit si in consecinta azi am citit pe nerasuflate multe, multe articole postate de voi si vin aici sa-ti povestesc cum si eu in sarcina am acumulat “doar” 33 kg peste ceea ce eu inainte ma numeam a fi o “sirena” :-D, kilograme care s-au mai topit in timpul celor 2 ani de “stat acasa si nefacut nimic” dar nu indeajuns incat sa pot sa ma simt ok in pielea mea.Am spus de o mie de ori in acesti 2 ani ca “de maine” si iar “de maine” tin regim si voi slabi.Aiurea! Gurmanda si pofticioasa de mine la primul miros imbietor era gramada peste bunatatile din farfurii.Spuneam si spun tuturor ca daca ar exista un pestisor de aur care sa-mi indeplineasca vreo anume dorinta aceea ar fi una singura: sa mananc cat pot si sa arat demential!Doh, a se intelege de aici cat de mult imi place sa mananc.
    Iaca insa ca cele 20 de kile in plus au ramas bine infipte pe corpul meu pana la momentul in care ( stiu ca e discriminare) un angajator mi-a spus, frac, trandu-mi pastila verde in fata, ca ” la birou trebuie sa aveti o anume tinuta vestimentara care sa vi se si potriveasca!”.A fost ca un dus rece, am plecat de acolo trista si dezamagaita de faptul ca nu conteaza ce stiu sa fac, ci cum arat, dar…dar mi-a facut extraordinar de bine ceea ce mi-a spus.De a doua zi m-am apucat de regim, am deja o luna si jumatate si 8 kg pierdute.Primele 2 saptamani au fost horror cu foamea ce m-a stapanit si cantarul ce s-a incapatanat sa nu se miste deloc ( am mancat la seminte pana am capiat ca sa imi inabus foamea de seara) iar acum abia mananc masa de pranz.Se poate, te incurajez din suflet sa slabesti pentru sanatatea ta,pentru tonusul si increderea de sine ce ti-o vei recapata.Daca vrei dieta ti-o dau cu drag pe mail+ tot suportul meu.va pupez fete cucuiete si va imbratisez cu drag!

    • Carla

      Draga mea, mă bucur tare să te recitesc… deşi m-a înfurit întâmplarea cu angajatorul. Mă bucur, totuşi, că tot răul a fost spre bine, că nu te-ai lăsat necăjită de ceea ce ţi s-a întâmplat şi că acel moment te-a motivat să faci o schimbare…

      Cred că tuturor ni se întâmplă aşa: până nu ne lovim de ceva, dur, dureros… nu reuşim să pornim motorul care să ne ducă acolo unde ne dorim.

      Mulţumesc pentru sfaturi, te rog trimite-mi şi mie dieta, să o studiez. Sunt doxă de carte, practica mă omoară! 😀

      Pupici frumosului tău (Ayan, ca să nu existe vreo altă interpretare! 😀 )!

  3. Monica

    Draga Ayandari,

    Ma intereseaza pe mine dieta, ai putea te rog sa mi-o trimiti si mie? monica.baclesanu@gmail.com

    Multumesc mult!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.