14 luni

Jun 2, 2011 by

După o vacanţă de 5 săptămâni lungi şi pline, ne-am reîntors la Cluj, unde tati ne-a aşteptat cu nerăbdare… am avut nevoie de câteva zile bune să ne reacomodăm cu casa, cu jucăriile, cu pătuţurile mutate în dormitor – poziţie pe care nu ne-o mai aminteam… şi chiar cu tati, a cărui lungă absenţă de lângă noi – sau, mai bine zis, a noastră de lângă el – s-a făcut simţită prin apariţia unor manifestări clare de timiditate în faţa lui, de uşoară respingere combinată cu un dram de curiozitate, cu o măslină de încredere şi puţin din acel “hmmm, te ştim noi de undeva! “… 🙂 Până la urmă, cei trei în cauză s-au reîmprietenit la cataramă, iar lucrurile au reintrat în normal… asta dacă viaţa noastră poate să se apropie, cât de cât, de normal. 🙂

Între timp măzărichile au împlinit 14 luni. Notăm progrese de tot soiul, de la mult aşteptatul umblat fără ajutor, până la o foarte uşoară creştere în greutate, de nici 300 gr, cu care am reuşit – în sfârşit – să trecem pragul de 9 kg. Din păcate nu ne putem lăuda cu aceleaşi progrese şi în materie de înalţime, unde stagnăm la 71 cm de 4 luni lungi şi late deja. 🙁

Ultima lună a fost plină de plimbări, oameni şi locuri noi, plus activităţi de tot soiul…

Am plecat de acasă iarna,

şi ne-am întors vara,

cu un bagaj imens, dar totuşi inadecvat căldurilor ce ne-au lovit la final de vacanţă…

Mai întâi ne-am bucurat de aerul curat al Făgăraşului şi de liniştea munţilor, preţ de mai bine de o săptămână…

Am pornit, apoi, către Timişoara…

unde zilele au zburat ca vântul şi ca gândul!

Am cunoscut oameni noi, oameni frumoşi, care ne sunt tare dragi!

Am privit lumea invers,

am mâncat, pentru prima dată, îngheţată,

am descoperit, în sfârşit!!!, nisipul,

şi plăcerea de a ne tăvăli prin iarba nesfârşit de verde din Piaţa Unirii,

am bifat dinţişori proaspeţi,

şi am învăţat să ne căţărăm…

Am făcut cunoştinţă cu cocoşul şi soţiile lui – găinile, cu iepuraşul, cu tot felul de pisici şi căţei, cu capra şi bebele ei – iedul…

Am învăţat să bem din pahar, chiar dacă paharele nu au supravieţuit impactului… 🙂

ne-am bălăcit la soare,

am exersat căţăratul proaspăt deprins,

mersul pe bicicletă,

si fotbalul…

Am condus-o pe Tuşi-Patri-salvamara spre apele tulburi ale piscinelor din Spania… 😛

Tocmai în ultimele zile am descoperit un parc minunat, care ne-a purtat cu gândul la mirajul mării şi la tristeţea de a nu putea ajunge pe litoral…

Ne-am pozat pentru fani 😛 …

am învăţat să fim cochete,

ne-am apucat de gimnastică ritmică,

şi… am învăţat să ne pupăm!!!

Mmmm… ce bine a fost!

Foto: ©jocurban.ro

Related Posts

Share This

8 Comments

  1. Lavinia

    Ce frumooos! Sa fiti sanatoase mazarichi dragi si la mai multe experiente placute!

  2. Ce vacanta pe cinste ati avut!!!!Multa sanatate si La multi ani fetelor!

  3. La multi ani, mazarichi!
    Cat despre crescutul in inaltime: scoate-le la soare. Nu mult, intens, ci cand si cand. O sa fie de ajutor.

    • Carla

      Ieşim zilnic la soare, dar adevărul e că ne-am ferit de razele sale cât am putut, considerându-le mereu nocive pentru piele… am preferat umbra, norii, pălăriuţele de protecţie…

  4. La multe luni inainte, vad ca ne prindeti tare din urma! Nu stiu cum se face, dar la altii lunile parca trec mai usor decat la noi. 😉 Nu te mai stresa cu greutatea si inaltimea, eu habar nu am ce inaltime si ce greutate are Degetzica si asta de luni bune. Ma mai apuca si pe mine grija, dar cum nu am cantar, iar de masurat uit tot timpul, imi trece repede. Va pupam!

    • Carla

      Venim din urmă cu paşi mărunţi, dar siguri! 😛

      Nu e un stres chestia cu greutatea şi înălţimea, însă eu şi D. fiind mici de statură, tare-aş vrea ca ele să fie mai înalte ca noi! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.