Sofia

Apr 18, 2011 by

Sofia

Ne aflam într-unul din spaţiile de joacă din cartier, încălzindu-ne ca şopârlele la soarele ce în sfârşit s-a reîntors acasă. Coborâsem fetele din cărucior şi le “proptisem” de marginea unui tobogan, să se dezmorţească. Cum Sofi se arăta nerăbdătoare să ne plimbăm (în cerc), am luat-o de o mânuţă şi am făcut câteva ture în jurul căruciorului, la distanţă sigură de Natalia, care ne privea cu veselie şi căldură, aşteptându-şi cuminţică rândul. Apoi am schimbat, ţintuind-o pe Sofi de tobogan şi luând-o pe Nati la plimbare… Moment în care am observat, cu coada ochiului, cum ceva mic şi colorat se mişcă în spatele meu. Am întors capul, crezând că e vreun alt copilaş dintre cei ce mişunau pe acolo… dar nu, era Sofia, făcând singură primii ei paşi, în urma mea! Mersese deja mai bine de 1 metru, când şi-a dat seama ce i se întâmplă şi s-a lăsat, brusc, pe funduleţ, privindu-mă speriată… Am aplaudat-o cu mare emoţie, am felicitat-o şi am încurajat-o îndelung, până s-a relaxat şi ne-a zâmbit mândră…

Fetiţa mea a făcut primii paşi!

După săptămâni întregi de tatonări şi încercări timide de a face unu-doi paşi între mine şi tati, după exerciţii asidue de a-şi menţine echilibrul singurică, pe propriile-i picioare, crăcănându-se într-o poziţie hilară, Sofia a îndrăznit să ia viaţa la paşi mărunţi.

Deocamdată s-a oprit, iar restul după-amiezii n-am mai reuşit s-o conving să încerce din nou. Nici n-am insistat, pentru că nu e nicio grabă, iar timpul ei e singurul care-i măsoară progresele, într-un ritm pe care nu dorim nicidecum să-l accelerăm.

Bravo, Sofia!

*****

Altfel, Sofia ne aduce la disperare cu plânsul ei fără de leac… Nu mai ştim efectiv ce să facem cu ea. Pediatra ne-a recomandat să aşteptăm să-i iasă cei 4 dinţişori care se încăpăţânează să-i tortureze gingiile de atâtea săptămâni deja, şi abia apoi să ne facem griji că ar fi vorba de altceva mai grav.

Sperăm să fie aşa, ne agăţăm de gândul acesta văzând-o cum – întradevăr – îşi bagă des mânuţele în gură, plângând de ni se rupe sufletul… Calgel-ul nu mai are niciun efect, Nurofen i-am dat dar în momentele de criză nu reuşesc nicicum s-o fac să-l înghită, am încercat absolut toate metodele citite sau recomandate, pentru a o linişti… Uneori nu funcţionează nimic.

Cu tristeţe spun că azi a fost poate cea mai urâtă zi din istoria măzărichilor. Sofia a început să plângă de dimineaţă, imediat după prima masă de lapte (am citit că de la supt – biberon sau sân – gingiile inflamate devin mult mai dureroase, deci probabil aşa s-a declanşat criza) şi a plâns aproape 3 ore neîntrerupt. Mai tare – cu sughiţuri şi zbateri în braţele mele, mai încet – cu suspine adânci, mai mecanic – ca şi cum nu mai reuşea să se oprească, mai tare din nou…

După două ore de încercări de tot felul de a o alina, Nati a clacat şi ea, intrând în aceeaşi stare şi amplificându-mi disperarea la maxim, moment în care pur şi simplu n-am mai ştiut ce să fac să le calmez. Aşa că am decis să fac o mişcare de sacrificiu, lăsând-o pe Sofia într-un pătuţ, singură cu necazul ei şi plecând s-o liniştesc pe Nati în camera cealaltă, cu uşile închise între noi… Mi s-a rupt sufletul în două, dar efectiv n-am mai ştiut ce să fac… a fost unul din momentele cele mai crunte ale noastre, în care m-am simţit cu totul depăşită de situaţie, cu totul neputincioasă, denaturată… şi rea…

După câteva minute, în toiul ţipetelor Sofiei, s-a făcut linişte brusc. Cum Natalia tocmai se liniştise, am fugit speriată în cameră, făcându-mi o mie de gânduri negre, imeginându-mi că mi-a leşinat fetiţa de la atâta plâns… însă dormea. Căzuse grămadă în mijlocul pătuţului, frântă. Epuizată total. Dormea adânc, respirând greu, cu suspine… am luat-o în braţe şi am ţinut-o strâns, multă vreme, până s-a liniştit… Ce-a fost în sufletul meu, numai eu ştiu…

Am încercat să mă liniştesc şi eu, să mă adun…

I-au fost suficiente 30 de minute de odihnă, timp în care şi-a reîncărcat bateriile… s-a trezit brusc, ţipând… şi a luat-o de la capăt. Am încercat s-o liniştesc, dar n-am avut nicio şansă. Resemnată, m-am aşezat cu Nati lângă ea, rugându-mă să se termine odată cu chinul ăsta al ei, să-i treacă durerea de dinţi sau Dumnezeu ştie ce-o chinuie aşa…

Şi am filmat-o. Nu mai aveam ce altceva să fac, decât să asist neputincioasă la plânsul ei. Am filmat-o pentru a avea o probă a plânsetelor ei, dacă vom ajunge cu ea la un medic, după sărbători. Eram în situaţia în care nu mă lăsa să mă apropiu nici 1 cm în plus, fără a plânge şi mai tare… dar nici să plec de acolo nu era posibil pentru că ar fi venit sfârşitul lumii pentru ea. Jucăriile sau orice obiect de distragere a atenţiei nu făcuseră decât s-o agite şi mai mult, joaca mea cu Nati – în loc s-o antreneze – a supărat-o şi mai rău, celelate încercări de a o linişti nici nu le mai enumăr. Am filmat-o pentru că am nevoie să ştiu dacă şi alţi copii au trecut prin asemenea momente, din cauza dinţişorilor?!… am nevoie să ştiu dacă e un lucru comun şi altor copii…

Related Posts

Share This

36 Comments

  1. alina

    Trei ore mi incontinuu mi se pare totusi cam mult, Carla. Ai remarcat cumva daca fiecare masa da reactia asta? Poate are, Doamne fereste, ceva probleme cu digestia, cine stie, reflux, intoleranta la ceva? Zic si eu, nu vreau sa pun sare pe rana, imi dau seama cat de greu poate sa fie pentru voi.

    • Carla

      🙁 Nu cred că are nicio legătură cu mesele sau cu mâncarea… acum din întâmplare erau cu baveţicile la gât pentru că încercasem să le pun la masă cu puţin înainte şi nu reuşisem. Dar se întâmplă uneori dimineaţa, alteori în cursul zilei sau seara… Iar alteori e linişte zile întregi. Uneori plânge câte o oră-două, alteori în reprize scurte, de-a lungul întregii zile… Şi niciodată dacă avem musafiri sau suntem noi undeva cu ele!

      Ieri de exemplu, după ce am reuşit să le pregătesc şi să le scot afară, după-amiază, n-a mai avut nimic. S-a jucat veselă, liniştită şi prietenoasă până seara…

      Nu a avut şi nu are nicio problemă de reflux sau regurgitare, mănâncă mereu cu plăcere şi scaunele sunt ok, sunt atentă zilnic la aspectul acesta.

      Am luat în calcul şi probleme de digestie şi am încercat s-o masez, să-i pun ceva cald pe burtică (am săculeţi cu sâmburi de cireşe, speciali). Chiar nu cred să fie nimic legat de alimentaţie…

      Tati îmi tot spune că e foarte probabil să fie dinţişorii, întradevăr. El are mai multă “experienţă” ca mine la capitolul acesta şi inistă să-l cred că şi alţi copii suportă aceleaşi dureri…

      Dar tot nu pot aştepta liniştită şi pasivă, să-i treacă… 🙁

  2. Anonim

    Te citesc demult dar nu am comentat niciodata.
    Am lucrat la pediatrie in Romania,nici un copil virsta lui Sofie nu plinge asa daca nu o doare ceva.
    Imi pare rau Carla dar trebuie sa iti zic ca in loc sa filmezi, trebuia sa vezi ce are copilul.

    • Carla

      Anonim, ca să fac o glumă, nu mă ajută cu nimic comentariul tău lipsit total de empatie…

      Şi mie îmi pare rău că nu ai înţeles ce scrisesem, numai Dumnezeu ştie cât am încercat să văd ce are fetiţa… Şi n-am filmat-o de distracţie sau de plictiseală, ci ca să pot arăta unui medic cum plânge şi, totodată, să pot cere părerile altor mame trecute prin aşa ceva.

      Sunt prima de aici care ştie că un copil nu ar trebui să plângă aşa fără a fi la mijloc o durere… E copilul meu, doar! Voiam doar să ştiu dacă asemenea dureri pot fi de la dinţi… ştiu că unii copii norocoşi trec prin aceasta perioadă fără să simtă nimic, iar alţii se chinuie zile şi nopţi, cu dureri şi plânsete…

    • eventual trebuia sa scoata din debara tomograful sau endoscopul – va vada mai bine ce avea copilul, nu? Eu zic ca asa trebuia sa faca!!! 😀 😀 😀 … dar macar imi asum vorbele nu le arunc sub protectia anonimatului!

  3. Nu te invinovati, n ai de ce. in nici un caz ca ai filmat o! dar plange prea mult si probabil ca pediatra ncrede ca exagerezi cand. iii spui cat plange pt ca altfel nu ar fi fost ok sa nu traga macar un semnal de alarma.

    • Carla

      Nu mă învinovăţesc cu nimic pentru filmare… cum spuneam, ştiu de ce am făcut-o şi în niciun caz nu m-a distrat lucrul acesta. Aveam nevoie de o “probă”, pentru a încerca să descopăr care e problema Sofiei…

      Mă întristează însă că sunt persoane care par să nu fi citit nimic din mesajul meu şi să piardă din vedere scopul imaginilor şi îngrijorarea mea, întrebările mele chinuitoare, grăbindu-se să mă acuze că-mi pierd timpul cu prostii în loc să-mi îngrijesc copilul.

  4. Da, si eu cred ca e cam mult 3 ore…Si a mea mai are zile plangacioase, dar e mai mult o maraiala persistenta,decat plans neconsolat. Si nu dureaza atat de mult.
    Daca apare mai ales dupa masa, s=ar putea sa fie ceva la burtica. De la dinti copiii sunt mai maraiti, dar la Sofia pare sa fie totusi altceva.

    • Carla

      De multe ori nici Sofia nu trece de stadiul unor mârâieli persistente, smiorcăieli din orice şi o continuă indispoziţie… Şi acelea sunt epuizante – atât pentru ea cât şi pentru noi – însă uneori ajungem la aşa ceva şi aici nu mai reuşesc că am niciun control şi nici s-o liniştesc…

      Cum scrisesem mai sus, tind să exclud posibilitatea de a fi o problemă legată de digestie.

      Dar eu nu sunt medic. De aceea vreau să-i arăt pediatrei despre ce fel de plâns e vorba, ca să-şi facă o idee exactă. Se pare că numai din explicaţiile mele, nu a fost deloc îngrijorată şi a susţinut ipoteza dinţilor… Şi tati la fel.

      • Pai atunci o sa scapati in curand :). S-ar putea ca Sofia sa fie mai sensibila la durere si sa reactioneze mai zgomotos decat Nati in situatii similare. Mie imi place tare cum sta Nati si o studiaza, si are rabdare cu surioara ei:)

        • Carla

          Da, Nati e de o bunătate incredibilă… atât de micuţă cum e, tot încearcă mereu să-şi împace surioara… îi oferă jucării, se învârte pe lângă ea, îi zâmbeşte, îi vorbeşte în limba lor… Mereu a fost aşa.

          Plus că şi la primii doi dinţişori, ea a suportat mult mai bine durerea ca şi Sofi… n-a plâns mai deloc.

          De aceea tot încerc să mă agăţ de explicaţia durerii şi a sensibilităţii…

  5. camelia

    Am o nepotica de 6 luni care are si ea accese teribile de plans. Cand descrii starile de plans ale Sofiei parca o vad pe ea, zbatandu-se in bratele parintilor, disperati ca nu stiu cum sa o calmeze. Dar mama ei a spus ca, de la o vreme, nu mai plange. Si pune asta pe seama faptului ca a inceput sa o impartaseasca mai des . Eu nu stiu sa comentez daca Sfanta Impartasanie poate schimba ceva… Crezi ca este o coincidenta ?

    • Carla

      Camelia, nu ştiu ce să spun. Sunt o persoană credincioasă, însă nu foarte bisericoasă…

      Eu sincer tind să cred că unele dintre aceste etape de plâns coincid cu anumite practici din viaţa noastră… De exemplu, botezul se face la aproximativ 6 săptămâni de la naştere, moment în care încep să dispară colicii, la majoritatea copiilor… şi de aceea lumea consideră că botezul îl face mai cuminte pe copil. Eu cred sincer că un copil e la fel de cuminte şi pur de la naştere până mult după botez. Nu cred că se naşte nici păgân, nici plin de păcate… În fine.

      Nici eu nu ştiu să comentez asemenea lucruri… şi nici nu vreau, pentru că nu avem noi puterea de a judeca. Există credinţă, rugăciuni, dureri şi leacuri… atât pentru trup, cât şi pentru suflet.

  6. mi se rupe sufletul cand o vad cum plange… zau ca va compatimesc! Sper din suflet sa depasiti cat mai repede aceasta etapa si sa lasati in urma acest plans sfasaietor.
    Va tinem pumnii! Pupam.

  7. Recordul nostru a fost 1 ora jumatate. Si, nu, junele n-avea nimic, in afara de starile bebelusesti “traditionale” care acompaniaza eruptiile dentare.

    Mie mi se pare ca plange de nervi. De furie legata de imposibilitatea de-a gasi alta exprimare pentru sentimentele si senzatiile pe care le incearca. De-asta ti-am zis de Signing – daca invata sa se exprime si altcumva, sansele sunt sa planga mai putin.

    Eu cred ca-i bine c-ai filmat-o – in felul asta medicul la care veti merge va putea aprecia direct ce se intampla, fara niciun fel de denaturare a experientei. Oricum alt recurs de linistire n-aveai…

    Si-am mai vazut ceva: Sofi se linisteste semnificativ cand se-aude vocea ta.
    Stiu ca ai reticente legate de primirea altcuiva in casa. La fel de bine, stiu ca ajutoarele-n casa, pe langa faptul ca modifica dinamica relatiilor voastre, mai trebuie si platite. Cu toate astea: ce-ar fi daca ti-ai lua o menajera? Nu bona, nu cineva care sa stea cu copiii, ci cineva care sa se ocupe, sub indrumarea ta, de treburile casnice, in asa fel incat sa poti fi tu mai mult prezenta cu fetele.
    Ma gandesc ca, daca ti-ar lua cineva de pe umeri o parte din responsabilitatile administrative, ar reactiona si Sofi.

    • Carla

      Am luat în considerare signingul, am căutat şi am găsit în Cluj, nu putem ajunge acolo din cauza programului lui tati. N-am avut timp să caut dacă există şi module de exersat acasă, doar eu cu ele… găsisem doar centre care ţin asemenea şedinţe.

      Sofia se linişteşte şi la vocea mea, şi la prezenţa Nataliei şi s-a întâmplat chiar să-l aduc pe tati din şantier de două-trei ori, moment în care s-a bucurat tare de companie şi i-a trecut. Alteori tati a fost frecţie la picior de lemn, n-a ajutat-o cu nimic.

      Am găsit pe cineva pentru curăţenie, deja de la începutul anului mă ajută săptămânal cu o curăţenie generală, iar eu deretic mărunt în restul zilelor. Într-adevăr m-a eliberat enorm de corvoada curăţeniei ce părea că nu se mai termină niciodată… iar cu fetele stau încontinuu, mai puţin în momentele când fug la baie sau pun ceva pe foc – şi chiar şi atunci le aduc în scăunelele de masă şi le ofer un biscuite, ca să-mi ţină companie şi să le povestec sau să le cânt ceva între timp…

      Au şi momente scurte în care se joacă împreună, singurele… însă mult mai puţine decât mi-aş dori.

      Prezenţa mea lângă fete e de 100% din timp (sau cât se poate de aproape), fără ca altceva să ne distragă atenţia (mă refer la obsesia mea cu plantatul copilului la tv… iar noi, adulţii, să “absentăm” mental de acolo, cum ai scris chiar tu de curând).

      Mama mea crede că tocmai acesta e problema, că fetele nu ştiu să se joace singure şi sunt dependente de atenţia mea… căci doar cu prezenţa nu le pot deloc păcăli! Într-un cuvânt, crede că sunt răsfăţate şi de aceea Sofia se comportă aşa. 🙁

      • Cu riscul de a o supara pe mama ta, am s-o contrazic (chiar daca ea va vede mult “live” si eu nu). La varsta asta (a mazarichilor) nu exista rasfat. E o falsa reflexie-n mintea adulta, pentru copil nu exista notiunea de rasfat – si nici implicatiile ei, atat de “mama-Doamne-preocupante” pentru adulti.
        Daca prezenta ta ar fi excesiva (sau daca le-ai intrerupe prea des pe fete din ce fac) si asta le-ar irita, la auzul vocii tale ar plange mai tare, nu s-ar calma.

        Ca sa le inveti sa se joace singure, poti sta cu ele, dar sa te abtii sa intervii (verbal sau gestic) cateva minute, si apoi sa cresti non-interventia la intervale din ce in ce mai mari de timp – de la 1-2 minute la 3-4, si tot asa).
        Evident, daca te solicita direct sau au nevoie de ajutor (ex. se lovesc), intervii. Dar in rest, te abtii. 🙂
        (asta ar trebui s-o linisteasca pe mama ta)

        Signing poti face si tu cu ele. De fapt, faci deja :))
        O sa-ti caut si o sa-ti dau niste link-uri (ca sa vezi de ce zic ca faci deja), dar ideea de baza este s-o ajuti pe Sofi sa comunice printr-o maniera accesibila ei – prin semne. Vezi ce semne poate face clar (strange pumn, ridica un deget, de-astea), si ataseaza-le un gest. Dupa un anumit tip de repetitii, o sa preia. Cand Nati iti urmeaza consemnul si face “draga-draga”, e, de fapt, signing. Singura diferenta e de consemn, ca l-ai dat (din ce se vede in film) verbal, si nu gestic.

        Daca incepi cu semne gen plang=deget pe obraz, simbolizand lacrima, lapte=ceva care arata ori a muls, ori a biberon tasnind, ma doare=un gest/leganat stanga dreapta, vreau in brate = maini intinse, etc, 1-2 semne pe zi, pana vezi ca ti le intorc clar inapoi (si abia atunci introduci semne noi, ca sa nu le incurce), o sa poti aprecia in ce masura va ajuta comunicarea prin semne.
        Dar dureaza mult, adica vezi ceva rezultate in 2-3 luni… si, daca nu continui zilnic cu semnele, le uita foarte repede.

        Si, nu in ultimul rand – da’ uite ca m-am luat cu preocuparile legate de plans si am sarit esentialul – felicitari Sofiei pentru primii pasi!

        • Lavinia

          Nu e nicio supărare… mama mea, la fel ca alte mame din generaţiile pre-decembriste, tinde să judece lucrurile în alb-negru şi să nu-şi pună atâtea întrebări “existenţiale”, aşa cum facem noi…

          Pe principiul “eu te-am crescut aşa şi, uite, eşti om!”, apare tentaţia de a da sfaturi din tolba “eu ştiu cel mai bine” şi de a interveni în educaţia nepoţilor, fără rea intenţie, însă cu rele efecte secundare…

          De jucat se joacă singure mare parte din timp, cu menţiunea că vor să fiu mereu acolo, lângă ele, la 1-2 metri, exact cum spuneai şi tu.

          Despre signing am început şi eu să citesc, mulţumesc de recomanrări!

        • Carla

          Nu e nicio supărare… mama mea, la fel ca alte mame din generaţiile pre-decembriste, tinde să judece lucrurile în alb-negru şi să nu-şi pună atâtea întrebări “existenţiale”, aşa cum facem noi…

          Pe principiul “eu te-am crescut aşa şi, uite, eşti om!”, apare tentaţia de a da sfaturi din tolba “eu ştiu cel mai bine” şi de a interveni în educaţia nepoţilor, fără rea intenţie, însă cu rele efecte secundare…

          De jucat se joacă singure mare parte din timp, cu menţiunea că vor să fiu mereu acolo, lângă ele, la 1-2 metri, exact cum spuneai şi tu.

          Despre signing am început şi eu să citesc, mulţumesc de recomandări!

  8. Ioana

    Buna Carla, de mult vroiam sa te felicit pentru fetitele tale superbe si sa iti spun ca te admir pentru felul in care iti cresti copii si pentru blogul minunat, prin intermediul caruia am rezonat cu tine de multe ori in privinta diverselor probleme legate de cresterea copiilor. Ce sa spun, mi-a rupt sufletul Sofia si pot sa spun ca inteleg ce a fost in sufletul tau in orele alea. Cand plange fetita mea neconsolat parca imbatranesc cu 100 de ani.. Bine ai facut ca ai filmat momentul pentru medic, si eu as fi facut la fel si poate ca as fi incercat sa merg mai repede cu ea la doctor, cu riscul sa par “mama nebuna”. Off.. Am aratat filmuletul si ceea ce ai scris sotului, care este medic insa nu pediatru, el a zis ca daca af fi fost de natura digestiva ar fi avut si alte simptome cum ar fi constipatie/diaree, balonare, varsaturi etc. dar din pacate nu este de specialitate si cel mai bine ar fi fuga la doctor. De la dinti a zis ca poate fi daca este mai sensibila sau daca ii cresc anapoda, atunci este mai dureros pentru ea. Dar numai mama sa nu fii in momentele astea. Eu singura acasa cu Maria am incercat totul, am schimbat-o la piele ca m-am gandit ca poate o strange ceva (inclusiv sosetele..), maimutareli si acrobatii, plimbari pe scarile blocului, iesit din dulap la cucu-bau, numai eu stiu cum m-am indesat acolo, am aprins chiar si lumanarea de la botez, ca se spune ca se aprinde in momentele dificile… Oricum ar fi, doar doctorul cred ca te poate linisti in momentele astea. Multa putere iti doresc si intelepciune medicului care o va consulta. Cu drag,

    • Carla

      Mulţumesc, Ioana, pentru cuvintele de suport.
      Într-adevăr probleme digestive nu par a fi, pentru că alte simptome nu are (scaune cu probleme, refuz de a mânca, vărsături etc.), plus că se întâmplă în diverse momente ale zilei…

      Voi merge la doctor după sărbători, nu-mi pun mari speranţe în pediatră pentru că e un medic foarte relaxat când e vorba de asemenea probleme, îi voi arăta imaginile şi îi voi cere o recomandare spre un specialist cât mai bun… mă gândesc că un psiholog ar fi în măsură să-mi explice…

      Acum are toată gingia de sus umflată la maxim, mereu roade ceva ca să-şi aline durerile… chiar ar fi minunat să se liniştească lucrurile când vor erupe toţi acei 4 dinţi… Şi caninii de sus sunt umflaţi de 3 luni deja, dar fără să apară vreun progres.

  9. Andreea

    Buna Carla, intai de toate iti doresc infinita rabdare pentru ca este foarte dificil cu un copil, nu mai spun ca nu imi pot imagina cum este cu 2 – chiar daca Nati este mai linistita decat Sofia.
    Nu cred ca fetele sunt rasfatate, acelasi lucru l-am auzit si eu de nenumarate ori de la persanele in varsta din jurul nostru atunci cand baietelul meu plangea sau vroia in brate; si pana la urma s-a dovedit ca pe el chiar il deranja ceva.
    Eu am fost catalogata drept mama nebuna de catre medicul de familie pentru ca am fost de 3 ori la ea spunandu-i ca baiatul are o problema si sa ma ajute sa aflu ce are. Ea este foarte relaxata in general si mereu mi-a spus sa stau linistita ca este sigur, sigur de la canini si apoi de la maselele care erau umflate. Insa dupa vreo 3 saptamani de chin cu febra timp de 5 zile, maraiel, plansete ziua, nopti nedormite sau treziri bruste in urlete am primit trimitere catre analize care au dovedit ca intr-adevar exista o problema.
    Asa ca eu te sfatuiesc sa-ti asculti instintul; daca tu crezi ca e ceva in neregula cu ea, poate un alt dr ar gasi o explicatie. Nu ma intelege gresit, sper din tot sufletul ca Sofia sa nu aiba nimic.
    De asemenea, eu cand nu mai pot iau copilul si plec la plimbare si afara se linisteste ca prin miracol. Stiu ca e greu sa scoti 2 copii afara, dar poate asa ar fi mai linistita Sofia; poate e doar frustrarea adunata de la dinti, mers si cine stie ce.
    Rabdare multa si zile cat mai usoare.

    • Carla

      Andreea, cu mare întârziere îţi mulţumesc pentru coemntariu.

      Din fericire pentru noi, între timp mare parte din crizele Sofiei au dispărut, iar acum e mult mai linişte şi fetele sunt vesele şi relaxate în majoritatea timpului…

      Am petrecut foarte mult timp studiind-o şi observând-o pe Sofi, apoi gândindu-mă la motivele pentru care ar putea să plângă atât de tare… cred că am găsit câteva răspunsuri, despre care voi scrie mai pe larg curând.

      Plimbarea e un bun “medicament” şi pentru măzărichile mele, dar nu întotdeauna e posibil să fac acest lucru. Totuşi, ajută enorm şi profit de câte ori pot de ieşitul afară, pentru a le ţine pe fete ocupate.

  10. Buna Carla,

    of, mi s-a rupt mie sufletul d-apai tie…. 🙁

    Nu stiu ce sa zic in plus de ce s-a zis mai sus.

    Si eu il “etichetez” drept plans de durere.

    Ai incercat sa o dezbraci de tot? Poate o deranjeaza rau ceva din imbracaminte..?

    Poate o relaxeaza o baie, un dus….

    Multe multe ganduri bune de la noi catre voi. Si asteptam vesti bune!

    • Roxana C

      Buna Carla,
      Imi sunt atat de cunoscute aceste momente!
      Am un baietel de 10 luni si 3 saptamani si are deja 7 dintisori.
      Eu sunt convinsa ca aceste momente sunt provocate de eruptia dintisorilor.Exact asa plangea si baietelul meu,iar in momentul in care incarcam sa il ating sau cand il strigam plansetele se inteteau!
      Cand se mai linistea ma lasa sa ii masez gingiutele cu putin calgel care nu cred ca avea efect dar sunt convinsa ca masajul avea.
      Va doresc multa rabdare se va termina brusc asa cum a inceput.
      Cu drag.

      • Carla

        Roxana, Calgelul face minuni şi la noi, atunci când întradevăr e vorba de durerile de dinţi. Din păcate nu întotdeauna aceasta a fost cauza, dar bine că totuşi a trecut şi această etapă.

    • Carla

      Ioana, mulţumesc de sfaturi… am încercat de câteva ori şi varianta dezbrăcatului, însă nu cred să fi fort vreodată probleme din cauza hainelor sau a etichetelor…

      Băiţă însă nu i-am făcut niciodată Sofiei în timpul crizelor, mi-a fost teamă să nu se înteţească – iar eu, singură cu ele, să intru într-un şi mai mare impas. Acum, că a venit căldura, mi-ar fi mai uşpr să încerc, ne-mai-fiind atât de complicată treaba cu îmbrăcatul-dezbrăcatul, pregătitul apei şi răcirea ei etc…

      Vă pupăm!

  11. of…pai , Mamituni a punctat foarte bine niste lucruri, pe care si eu le vad in aceeasi maniera: mie mi se pare ca Sofi plange de nervi , de frustrare, plictiseala.mai ales ca din ce povestesti tu , afara nu are accesele astea, probabil pt ca e ocupata cu alte activitati care o indeparteaza de plictiseala.apoi, si eu consider ca ai nevoie de un ajutor.Serios.Eu te am admirat dintotdeauna , de cnd va citesc , cat de tare poti sa fii in anumite momente si cerebrala si curajoasa si tot.Am observat ca Sofi se linistete instantaneu cnd iti aude vocea , deci poate e o metoda de a ti atrage atentia si de a i o acorda mai mult ei, zic si eu.iar Nati ….Nati e o minunata, mi a rupt sufletul cat e de buna si daruitoare, e un copil tare sensibil , asa o vad eu.cat de frumos ii oferea jucarii…m a topit.si eu sunt de acord ca e f bine ca ai filmat si mai sunt de acord ca da , pot fi o combinatie , nefericita intre eruptie dentara si plictiseala specifica etapei la care se afla Sofi.am obs ca majorit au un prag , cam p la 1 an , in care se manifesta …altfel.eu va doresc din suflet sa treaca perioadele astea, sunt convinsa ca ti e ff greu, insa poate gandurile optimiste ale noastre, celor care va citim , va vor da putere!Va pupam!

    • Carla

      Nervi, frustrare, plictiseală, temperament… exact la aceeaşi concluzie am ajuns şi eu. Of… oricât de curajos şi cerebral ai fi, în asemenea momente tot simţi că pierzi întregul control al situaţiei şi nimic nu e mai dureros decât să simţi că n-ai cum să-ţi ajuţi copilul…

      Slavă Domnului că acum e mai bine, poate şi datorită faptului că am din nou ajutor de la buni-buni!

      Iar Nati… nu am cuvinte s-o descriu, e un copil incredibil de blând şi bun!

  12. Uitasem sa o felicitam pe Nati pt marele ei progres!!Bravo!!Esti o curajoasa, Nati!Sunt sigura ca Sofia iti va calca pe urme fff curand ;)!

  13. of, am incurcat personajele :)!ati inteles voi 😉

  14. Lavinia

    Buna seara dragele ! imi pare rau pentru micuta Sofi -nu stiu ce as putea spune- noi avem fiecare cate 4 dintisori si la Alessia sunt pe cale de a iesi alti doi; si ea este mai sensibila ca Mariuca si a fost mult mai maraita pe toata aceasta perioada – dar nu la modul cum descrii tu. Eu sunt sigura ca acest episod va trece si ma gandesc si la tine sa-ti gasesti resursele necesare sa treceti cu bine peste asta-nu imi imaginez cat e de greu pentru tine -cand ai sentimentul ca nu o poti ajuta- eu ma simt “terminata”dupa o muuult mai soft … Nati este un copil deosebit
    Va pup si va imbratisez cu drag
    Lavinia

    • Carla

      Lavinia, eu nu pot decât să mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit două fetiţe atât de minunate, indiferent de temperamentul lor! Am învăţat, în timp, că Sofia – deşi mai colerică şi mai cu “zvâc” decât Nati cea liniştită şi blândă, e totuşi mult mai sensibilă la durere şi la alţi factori de stres externi… iar acum încercăm să ne ferim cât putem de situaţiile care îi generează asemenea stări.

      Multă putere şi vouă! Vă pupăm!

  15. Xelomon

    Buna! te citesc mai de mult, chiar daca acum comentez prima oara…
    Fiica mea de 9 luni plange si ea asa uneori (“urla”). Se manifesta asa in 2 cazuri: 1)cand vrea sa stau cu ea si sa-i acord atentie, iar eu am alta treaba in camera sau in afara ei; 2) dupa ce s-a suparat ca nu i-am acordat destula atentie o vreme (chiar daca o iau in brate). Are cateva episoade de urlat in fiecare zi… dureaza max 5 minute (n-am lasat-o mai mult).
    Se poate cumva ca Sofia sa fie un pic geloasa pe Natalia?
    Oricum.. plansul copilasilor e inevitabil…
    Mult succes! si felicitari micutei mergatoare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.