Premiere în meniul măzărichilor
S-a ales praful de stilul de alimentație auto-diversificată a măzărichilor…
Mai întâi, vacanța la Timișoara ne-a ”obligat” să folosim – în cele 6 săptămâni – doar scăunelele Bumbo, din motive de transport și spațiu. Cum unul dintre ele nu are măsuță, iar măsuța celuilalt nu s-a dovedit utilă decât pentru a provoca fetele să o demonteze rapid, ne-am mulțumit să le putem hrăni ”civilizat”, în scăunelele lor, cu lingurița, ”mură-n gură”.
Apoi a urmat episodul prelungit de boală al fetelor, timp în care nu s-au atins nici măcar de o firimitură de mâncare… ne-am mulțumit cu cei câțiva zeci de ml de lapte băut, la fiecare masă, cât să nu se deshidrateze de tot. De mâncare solidă nici vorbă! Iar când, în sfârșit, s-au făcut bine, parcă uitaseră tot. A fost nevoie să o luăm de la zero cu ele, începând cu piureuri dulci, pasate cremă – ca la 6 luni și continuând, cu mare greu, să le reintroducem legumele, zarzavaturile și lactatele.
Ne-am întors, apoi, la Cluj, unde ne-am reîntâlnit cu scăunelele noastre cu tăviță. Acest moment a coincis și cu introducere, în sfârșit, a cărnii în meniul măzărichilor. Fiasco total. Carnea s-a dovedit a fi, cel puțin până acum, cea mai rea legumă!
Mesele BLW ale fetelor sfârșesc, invariabil, aruncate pe jos, în câteva minute de la servire. Zilele trec și măzărichile par a nu se sătura de a arunca mâncarea pe jos, urmărind cu privirea, amuzate la maxim, traiectoria diverselor legume… După fiecare asemenea distracție sfârșim – cum s-ar spune – tot la linguriță, iar eu am ajuns să mă bucur că fetele mănâncă măcar așa! După mai bine de o săptămână de încercări, carnea (vițel și piept de curcan) se dovedește a fi la fel de rea la gust pentru fete, indiferent cum aș prepara-o și în ce fel aș ascunde-o în piureurile fetelor, cât mai bine pasată… E suficient să-i simtă gustul sau textura pentru a-mi împinge afară din gurițe, uitându-se încruntate la mine, fiecare linguriță ce încerc să le-o dau.
Nici carnea bucăți nu are mai mult succes…
Mult mai bune par a fi macaroanele cu telemea sărată din farfuriile noastre, tocănița de cartofi, covrigii cu sare, clătitele, saloanele de pom etc. … exact chestiile de care încerc să le feresc!
Așa… cred că am nevoie să-mi explice cineva încă o dată la ce-i bună carnea și cum să le obișnuiesc pe fete cu ea…
Carnea are extrem de multe proteine care le ajuta in dezvoltare, eu i-am dat foarte multa vreme numai carne de pui.Motivul?Si cea de vita si cea de curcan este mai tare ( oricat ai fierbe-o) si mai “atoasa” cumva.Eu ii faceam la varsta mazarichilor o mancare de dovlecei de exemplu ( cu putin usturoi, sos de rosii, ulei de masline ) si apoi pasam toata mancarea impreuna cu carnea.In felul asta nu avea habar ca inauntru exista carne, manca ca-i placea gustul.Si carnea si acum ( ca si pentru noi) intai o dau intr-un clocot , arunc apa si abia apoi gatesc cu ea.( valabil pentru price fel de carne).
As indrazni sa-ti fac o sugestie:nu crezi ca o perioada pana isi revin cu mancatul ar fi mult mai bine pentru ele sa le dai pasat totul si cu lingurita?Zic si eu… va pupam
P.S: cand apare noul look al blogului?sunt nerabdatoare 😀
Eu am optat pentru carnea de vițel și curcan de nevoie, pentru că n-am găsit deocamdată de unde să cumpăr pui ”de casă”, iar din cei din comerț nu vreau să le dau…
Gătesc chiar acum o mâncare de dovlecei, cum mi-ai recomandat tu, pentru după-amiază… Să vedem dacă vom avea mai mult succes. 🙂
Referitor la mâncatul cu lingurița, sigur că asta fac, după sau în timp ce le dau și câteva bucățele să se joace… dacă le-aș lăsa numai cu ce bagă ele în gură, ar rămâne flămânde de fiecare dată. 😀
p.s. Noul look vine în 2-3 zile… eu de mult i-aș fi dat drumul, dar avem ceva erori ce trebuie remediate.
Carla, de unde te aprovizionezi cu carne de curcan si vitel ? Am aceeasi problema, nu vreau sa-i dau fetitei mele carne din comert..
Monica, n-am un magazin anume de unde le cumpăr, de obicei ne aprovizionăm din Auchan (fiind aproape de noi).
Curcan folosim marca ”Peneș Curcanul” – nici nu știu dacă mai sunt și altele. Carnea e refrigerată, acasă o porționez și o congelez în pungulițe.
Vițel la fel, cumpăr din cel proaspăt, la caserole, ambalat de carmangeria magazinului. Apoi îl congelez.
Carla, ai incearcat sa marinezi/condimentezi carnea? Nici sub forma de chiftele (cu multe legume – morcov, cartof, ardei, ceapa, fripte sau coapte la cuptor) sau perisoare (cu orez) nu le place? Eu vreau sa incerc sa ii fac domnisoarei mele o varianta de umplutura pentru clatitele cu carne: carne de vita fiarta si pasata, amestecata cu ceapa calita (pentru ea inabusita doar cu apa) si ou (pentru ea doar galbenus). Sunt curioasa daca ii place – unsa pe paine deocamdata, sub forma de coltunasi mai incolo.
Anca, mulțumesc de recomandări…
Adevărul e că, până de curând, n-am condimentat alimentele cu nimic, pentru că am vrut ca fetele să învețe gustul natural al alimentelor, înainte să-l alterăm cu sare și altceva.
Dar cred că e timpul să trecem la lucruri mai serioase, după cum chiar ele ne dau semnale… 🙂
O să încerc și variantele tale, deși habar n-am cum și cu ce să marinez carnea… nici pentru noi n-am marinat-o niciodată, așa că nu știu ce trebuie să-i fac…
Cât despre condimente… cu excepția sării și piperului, sunt dispusă să le ofer orice… mă gândesc că tu te refereai la diverse mirodenii, nu?
Da, la mirodenii – cimbru, oregano, rozmarin.
Marinata poti face cu iaurt, suc de lamaie, usturoi, ulei de masline, miere (daca nu ti-e frica sa le dai de pe acum).
A, si inca ceva – nici peste nu mananca?
Pește încă nu le-am dat, am început cu piept de curcan și vițel săptămâna aceasta, urmând să trecem și la pește imediat ce mă edific de care soiuri le pot da…
Mă gândeam la pește oceanic (eu doar oceanic mănânc) – că e fără oase, ceva cod într-o primă fază…
Tu ce-mi recomanzi?
p.s. O să încerc să marinez cum mi-ai spus, să vedem dacă le place…
Eu as incepe cu pastrav sau salau. Dar si codul e OK, sau dorada – din cate stiu eu. Daca ar prinde gustul pestelui, nici nu-mi voi mai bate capul cu alte carnuri. Doamne da!
Eu ii dau numai curcan si peste, si mai mult peste decit curcan! 🙂 I-am dat pastrav, salau si somon, pregatit la aburi si apoi amestecat cu legume. Din curcan ii fac supa, iar marea relevatie a lui Ozzy a fost ciorba de peste ca la mama acasa (mama mea de la Galati) :). Imi trimisese mie si pentru ca a pus sare ii ea, i-am diluat-o, adica am fiert separat legume si i-am pus doar un polonic din ciorba noastra. A mincat de nu mai respira intre lingurite. Nici n-am intrebat-o pe mama ce peste a pus, probabil ca vreo 5 feluri, ca asa e obiceiul…
Te superi dacă trimit măzărichile, din când în când, la tine… pentru o ciorbă de pește? 😀
Eu nu mă împac deloc cu ciorba tradițională… de fapt nu pot manca niciun pește pe care nu-l cumpăr direct în fâșii albe, fără piele măcar (pangasius, cod si rar somon)…
🙂 Sa stii ca partea cu aruncatul mancarii va trece la un moment dat.
In ceea ce priveste carnea nici baietelul meu nu s-a omorat cu ea pana la 1 an. Mai precis, pana la 1 an nu a vrut deloc sa manance carne, oua sau altfel de branza decat cea calcica. Acum mananca numai carne din bors ( pui sau vita) sau piftelute si pestele la fel, facut piftele.
Initial incercam si eu sa ascund carnea in pireuri dar a inceput sa-mi refuze pireurile asa ca am cautat alternative vegetale cu mai multe proteine si a acceptat cu placere naut si linte. Referitor la lingurita si eu ajunsesem sa ii dau copilului totul pasat cu lingurita pana a inceput sa refuze elegant orice era piure sau pasat si n-am avut de ales si am revenit la finger food.
Multa rabdare 🙂
Andreea, ce bine să aud ca și alți copii au refuzat carnea și apoi, încet-încet, au acceptat-o… 🙂
Și măzărichile recunosc carnea ascunsă în piureuri și, după câteva lingurițe, refuză să mai mănânce… iar de carne bucățele nici nu vor să audă.
Așa că, vorba ta, m-am înarmat cu calm și răbdare și ne bucurăm momentan de varietatea de gusturi ce ne-o oferă legumele și fructele…
sfaturi vad ca ai primit… cum nu sunt experta in gatit chiar nu vreau sa ma bag sa dau sfaturi intr-un domeniu in care sunt novice… insa as vrea sa iti povestesc deslpre cum am aplicat noi la Maria ce am citit la tine despre BLW: i-am dat pasat pana i-au iesit primii doi dintisori, de atunci si pana acum nu mai papa decat bucatele, inclusiv mancarea pe care i-o servesc cu lingurita. blenderul e pus in cui demult. Fructele nu le vrea in alt mod decat feliute… Noua chiar ne-ai simplificat viata deschizandu-ne ochii asupra BLW. 🙂 Multumim.
… daca te ajuta, carnivora mea papa perisoare din curcan, musaca de pui, pilaf cu pui.curcan, vita cu sos rosu si legume, i-am dat pana si sarmale de pui ( de sarbatori i-am facut si ei cateva, ca sa nu se simta discriminata), urzici/spanac cu pui/curcan/vita… dar nimic nu e mai bun decat feliutele de carnita pregatita la steamer/cuptor si mai nou la gratar, pe care le serveste singura! Si nu se incurca atunci cand se hraneste. 🙂
Sper sa reusesti sa le imprietenesti repede cu carnita. 🙂
pupam.
Ce bine că v-au fost de folos informațiile legate de BLW!
La noi treaba e ciudată: piureurile date cu lingurița trebuie musai să fie bine sfărâmate cu blenderul, altfel orice bucățică e scuipată afară, cu tot cu restul mâncării… Pe de altă parte, dacă le dau finger-food, mestecă pe bucățele fără probleme.
Singura problemă, a mea, este perioada acesta a aruncatului mâncării pe jos, din cauza căreia nu mai pot să le dau momentan decât piureuri… Așteptăm să treacă faza și să revenim la vesela autodiversificare…
Mă ajută doar teoretic sfaturile tale, pentru că mi-am luat idei de noi mâncăruri în meniu… 😀 Altfel, momentan cărnii îi spunem pas sub orice formă de prezentare…
La noi carnea a fost un mare fiasco la trecerea de la pasat la bucatele, pana cand am descoperit ca matza mea e super fan pulpe la cuptor. Facuta la cuptor carnea e mult mai frageda decat fiarta, plus ca are si gust. Eu ii rupeam fasii de pe os si ii dadeam asa, sau bucatele mici cat juma de deget, sa le poata mesteca. Din ce vad eu, problema mazarichilor nu e neaparat gustul carnitei, ci faptul ca nu o pot mesteca bine si de aia o scot. A mea face la fel si acum, la aproape 2 ani, cand baga in gura o bucata prea mare si nu o mesteca bine.
Incearca si la cuptor. Sau gratar. Fiarta ramane destul de atoasa carnea:)
Am încercat și carnea la cuptor, pulpe și apoi pește… se topeau în gură, dar fetele n-au acceptat-o.
Indiferent că e pasată complet în blender sau bucățele, fetele o resping cum îi simt gustul…
Mai încercăm! 😀
Nu ne bagam la sfaturi.Daria nu e deloc fan carne nici acum :)).O mananca , recunosc, insa nu cu aceeasi pofta cu care mananca alte alimente.Roxana a zis bine , la cuptor iese muuult mai buna si mai gustoasa.Dariei ii place mai mult la cuptor.Pupam si spor 😉
🙂 Pe Daria o știu eu cu peștele… 😀
Ce bine că se întâmplă și la alte case! 😀
Pupici Dariei!
Carla eu nu m-as stresa prea tare pentru consumul de carne
Un pic, imi pare, ca noi romanii prea o scoatem in fata
Sunt si alte surse de proteine, poate chiar mai sanatoase, mentionez lintea
Ma gandesc, ca la mine in casa, carnea este cea mai prezenta in farfuri si imi pare sincer rau
Dar eu greu sa “dresezi” adultii asa ca macar cu strumfii nostri poate ar trebui sa alegem si o alta cale.
Nici eu nu as opta pt puii din comert deja ii vad ca pe niste bombe chimice, cateodata mi-e frica sa nu treaca prin laptic tot hormonii aceia…
Va pup si va doresc noapte buna.