Viața e atât de frumoasă!
O balanță curioasă face ca toate relele, din ce în ce mai multe, ce se întâmplă dincolo de pereții casei noastre, să aducă cel puțin tot atâtea motive de împăcare și bucurie pentru familia noastră.
Am tras obloanele, peste tot. Îmi pasă din ce în ce mai puțin ce (aș putea să) pierd și nu văd decât lucrurile infinite pe care, clipă de clipă, le câștig… Clipe de vis.
Tv-ul e un balaur adormit de o vrajă bună; nu mai vreau să știu nici măcar în ce dată suntem, nu-mi pasă cine și cum încearcă să ne jupoaie pielea de pe os, tăind în carne vie acolo unde nu mai e nimic de tăiat… În curând, poate chiar mâine, voi renunța și la legăturile cu ”lumea virtuală”, nu mai simt nicio plăcere să citesc mizerii, nu mai am de ce să pierd timp atât de prețios citind oameni deveniți peste noapte neoameni, anoști, blazați și falși… Facebook-ul mi-e străin, la rândul lui; nu văd de ce să (mai) fiu acolo, nu-mi place această alienare de ceea ce e real și cald, în schimbul unei comunicări sterile, virtuale, cu oameni de care nu te leagă nimic. Pe forumuri se discută nimicuri, se pierde timp răspunzând la politețuri, timp în care copiii noștri ne privesc și ne zâmbesc fără ca noi să-i vedem, ce trist!… Ce-mi pasă mie, de fapt, de toată această lume devenită străină și goală de orice plăcere…
Nati, mereu gânditoare, 11.12.2010.
La noi e cald și vesel, miroase a coajă de portocală, a râs și smiorcăieli de copii, a zăpadă viscolită și a pisică albă cu lăbuțe ude. Seara miroase a compot de cireșe și pâine de casă, dimineața a rufe înghețate pe sârmă și întreaga zi a globuri roșii, cu sclipici și musafiri dragi. Noaptea, noaptea miroase a plapumă groasă, a somn de fetițe obosite, a mușețel și a muzică de suflet…
Sofia, somn dulce, 11.12.2010.
A fost un an fabulos pentru mine, mi-a adus atât de multe încât nimic din ceea ce aș vrea să dau înapoi nu poate fi cuprins în cuvinte! Noi, însă, știm… și suntem recunoscători pentru șansa de a ne construi globul nostru de cristal, în interiorul căruia să nu ne atingă nimic… Ignoranța e cea mai mare binecuvântare, visele sunt cele mai valoroase bilete de loto, cel mai bun prieten e cel pe care-l dezvelesc noaptea fără să se supere și zâmbetul primit înapoi e cea mai mare răsplată pentru zâmbetul meu. Copiii, jucăriile lor, cărțile de ficțiune cu final fericit sau nu prea, muzica și filmele de suflet, plimbările lungi și goale de gânduri la ore când ceilalți se grăbesc cu toții undeva anume… iată averea pe care am agonisit-o în acest an, ființele și lucrurile ce mă fac bogată, împlinită, fericită!
Prima zăpadă pe năsucuri, 11.12.2010.
Baby, viața e frumoasă!!!
Related Posts
Tags
Share This
banuiesc ca aceasta postare este o continuare a celei legate de igienizarea personala. Sunt momente in viata in care o astfel de “curatenie” este mai mult decat binevenita. 🙂 Partea cea mai buna este ca ati reusit sa folositi aceasta perioada pentru a va consolida globul vostru de cristal. 🙂
Inca nu imi dau seama daca vreti sa nu sa depasiti aceasta perioada, insa nici nu trebuie …. asta trebuie sa aflati voi. 😉
Indiferent ce decizie vei lua in privinta inchiderii obloanelor si in viata blogosferica, noi vom ramane in asteptarea postarilor despre aventurile Mazarichilor….. si de acestea vor inceta sa mai apara, ne vom gandi la toata aceasta perioada in care am avut placerea de a va cunoaste, fie si virtual. Eu sunt de parere ca lasam neconditionat o urma a trecerii noastre, iar amprenta voastra este inca proaspata si bine conturata pentru noi.
Va dorim sa fiti fericiti si sa invatati sa transformati toate aceste mici neplaceri ale vietii in caramizi pe care sa le folositi la consolidarea globului vostru de cristal. 🙂
Offf… ai intuit bine, toate aceste lucruri fac parte din acel proces de schimbare, de care spuneam, care se întâmplă mai mult fără voia mea, dar de care mă bucur, până la urmă.
Cu cât se întâmplă mai multe lucruri urâte în politică, în social, în media, și nu în ultimul rând în blogosferă, cu atât simt mai tare nevoia să mă rup de ele, să mă izolez, să mă dedic lucrurilor minunate din interiorul casei mele… Sunt realmente scârbită de câte ori deschid readerul, sau tv-ul, sau radio-ul… sau chiar și când calc într-un spațiu public oarecare. Parcă toată lumea ar fi luat-o razna! Și atunci? Fac și eu ca stuțul: bag capul în nisip și stau cuninte, pentru că ceea ce nu știu nu-mi poate face rău, nu? 🙂
În fond, nu mă obligă nimeni să particip, nici măcar pasiv, la această desfășurare de forțe, în care toată lumea pare să se lupte cu toată lumea… E plin de neoameni în jurul meu, cum spuneam.
Eu am lumea mea, trec printr-o perioadă de maximă epuizare fizică și phică, fetele mă solicită enorm (pentru că benevol am ales să fiu solicitată, în loc să aleg o cale mai comodă de a-mi crește copiii), una peste alta la finalul zilei adorm epuizată, dar fericită și împăcată cu mine… Nu mai vreau să las ca factori din exterior să-mi strice acestă good karma.
Blogul nostru nu va dispărea, pentru că avem prieteni dragi și familia departe, iar aici le putem povesti ce se mai întâmplă cu noi…
Voi păstra și câteva bloguri dragi din reader, pentru că încă sunt(eți) oameni NORMALI acolo, undeva… și-mi face plăcere să vă citesc…
Dar cam atât.
Ah, am uitat sa va spun ca va invidiez pentru acea prima zapada.
…. si noi o asteptam cu nerabdare sa poposeasca si pe aici.
Ceva îmi spune că veți avea parte și voi de zăpadă, din plin… iarna aceasta. 😉
p.s. Binențeles, autoritățile vor fi luate prin surprindere când se va întâmpla… 😀
cu partea cu luatul prin surprinere m-am obisnuit. 🙁
Iarna trecuta au reusit sa ajunga cu lama pe strada noastra abia la 10 zile dupa ce au inceput ninsorile. Noroc ca avem vecini gospodari si au dezapezit strada, astfel incat s-a putut circula. 🙂
Eu chiar astept cu nerabdare zapezile! 😀 Mi-e dor de iernile acelea de care aveam parte in copilarie, atunci cand inotam prin zapada. O zapada proaspata si curata nu flescaiala amestecata cu noroi de care avem parte in ultimii ani.
Gabi, dacă vom avea vreodată acces la ”mașina timpului”, sigur o să fac și eu o plimbare la săniuș… 😉
Totuși, pentru Maria vei găsi tu un locșor cu zăpadă curată, aveți atâtea parcuri pe acolo…