3 ceasuri rele (chiar 4)

Dec 27, 2010 by Carla

Încă din ziua venirii noastre la Timișoara am avut parte de câteva peripeții neplăcute, din care – vorba lui Dragoș – ar trebui să învățăm câte ceva.

Pe drum încoace, ne-am oprit la Oradea, în parcarea unui mare centru comercial, pentru a hrăni și schimba fetele. Am intrat în incinta respectivului mall și am căutat toaletele, presupunând – ce greșeală! – că vom găsi acolo și o cameră ”Mama și copilul”, așa cum se cade în orice spațiu comercial civilizat. Pretențiile noastre s-au dovedit a fi exagerate, pentru că, după căutări asidue,  am aflat de Ne-ființa unei asemenea umile încăperi. Ce naiba, ai copil mic, descurcă-te! Dacă alaptezi, stai dreacu’ acasă, iar dacă ai copil căcăcios, ia-l la mall pe răspunderea ta!

Fiind totuși nevoie să ne îngrijim cumva de copilele noastre, am decis să căutăm o băncuță mai ferită, un spațiu oricât de mic unde să pot schimba discret două scutece și să pot apoi hrăni cu lingurița și borcănelul doi copii de 9 luni. Am găsit acest loc hăt în capătul opus al clădirii, undeva într-o zonă încă neamenajată pentru public… după care ne-am întors la mașină, cu mâinile lungite până la glezne de la căratul bagajelor cu scutece și mâncare, plus cele peste 8 kg ale fetelor (îmbrăcate gros și alunecos)… Culmea că abia la întoarcere, trecând pe lângă oareșce familii cu copii frumos așezați în cărucioarele de cumpărături, ne-a trecut și nouă prin minte că am fi putut face același lucru, în loc să ne dăm sufletul umblând cu fetele în brațe.

În fine, ajunși înapoi la mașină, am dezbrăcat măzărichile și le-am instalat cât mai confotabil în scăunelele lor, după care am îndrăznit să fugim și noi, cu rândul, la toaletă…  a fost suficient pentru ca fetele să-și piardă complet răbdarea și să tragă un plâns de zile mari, cu sughițuri și suspine, oferindu-ne un show pe care să nu-l uităm prea curând. Pentru că în mașină era cald și fetele îmbrăcate sumar, iar afară frig și ninsoare, n-am putut decât să mă contorsionez deasupra lor și să încerc să fac o mie de scamatorii și strâmbături, ca să le distrag atenția, din păcate fără niciun succes…

Apoi, undeva în plin câmp și pe un viscol deloc prietenos, am deschis câteva secunde portirele mașinii, pentru a așeza mai bine în scăunele lor fetele cele smiorcăite și obosite, moment în care Coconașul, cea mai iubită jucărie a fetelor și prietenul cel mai de nădejde la ora de somn, a căzut undeva în zăpadă și acolo a rămas bietul de el, singurel, fără să ne dăm seama că l-am pierdut… :(( Rugăm, pe această cale, pe oricine care a văzut în vreun magazin această jucărie, să ne dea de știre… E jale mare de când Coconașul nu mai e printre noi și nici speranța de a-l mai găsi undeva în câmp, la întoarcere, peste vreo lună de ploi, vânt și ninsori nu e foarte realistă…

Ce-am învățat din toate acestea?

1. La 9 luni măzărichile știu foarte bine să stea în funduleț fără a se răsturna, astfel încât – la nevoie – ne putem folosi de un cărucior de cumpărături pentru plimbatul/transportatul lor pe distanțe mai mari, în magazine.

2. Niciodată să nu mai instalăm măzărichile în mașină, dacă nu avem de gând să pornim în următoarele două minute.

3. Întotdeauna când oprim și umblăm în mașină, trebuie verificat spațiul exterior pentru a ne asigura că n-am pierdut nimic.

*****

Acum suntem bine. Aștepăm acasă, cuminți, vești despre mașinuța noastră beteagă, aflată momentan în service, după ce am reușit să-i rupem o suspensie chiar în seara de Ajun… Distracția s-a petrecut, se pare, din cauză că, după ce  mașina a fost spălată frumos – ca de sărbătoare, n-am știut (voi știați?!?!?!) că trebuia plimbată o vreme prin oraș, pentru a se zvânta apa rămasă pe dedesubt… La noi apa aceea a înghețaț, rupând cu totul arcul acela de oțel și culcând mașina pe o parte. A urmat transportul pe platformă în service, comanda de arcuri (trebuie schimbate amândouă, pentru a nu fi unul dintre ele mai tensionat) și cine știe câte zile de aștepate… plus ”amenda” mai mare ca salariul unui bugetar :(, care ne-a dublat bugetul de vacanță…

Ce-am învățat din toată această întâmplare?! Să nu mai spălăm niciodată mașina iarna. Am zis!

Dar, vorba ceea: noi să fin sănătoși. Și Coconașul…