Semi-autodiversificare și înapoi la BLW

Nov 3, 2010 by

(Uite-așa, adaptând teoria la practică, ajungem să inventăm cuvinte ce fac limba română să suspine. 🙂 )

Aici găsiți comentariul Andreei, privind experiența (auto)diversificării cu băiețelul ei:

Imi aduc si eu aminte de perioada premergatoare diversificarii baietelului meu. Si eu am citit, am rascolit net-ul in cautare de diverse informatii care mai degraba ma bulversau. Am fost la pediatru si mi-a dat o schema de diversificare, care a fost urgent combatuta de medicul de familie, care mai apoi m-a pus pe ginduri si am inceput iar sa citesc, sa culeg informatii si sa fiu nehotarita. Citisem si eu despre autodiversificare insa cind le-am expus apropiatilor ( mama si sotul ) aceasta perspectiva am simtit ca ar vrea sa-mi dea cu ceva in cap pentru ca sunt inconstienta si vreau sa inec copilul si nu vreau sa stau in bucatarie sa-i gasesc 2 lingurite de piure. Cind baiatul meu a implinit 6 luni….am inceput. Prima masa: cereale. A fost alegerea mea bazata pe site-urile externe si pe care cei din jur au acceptat-o zicand “mai bine asa decit nimic” 🙂 . Bebe in schimb a zis pas si prima zi si a doua ….si acum dupa 4 luni de diversificare spune tot pas la cereale indiferent de care sunt. Apoi am trecut la piure de morcov, piure de mar, amestecate, piure de cartof, supa de zarzavat….si tot ce mai scria prin carti ca e bun pentru primele luni. La toate baietelul meu a spus pas. Nu a deschis gura, nu a vrut nici macar sa guste. Simteam ca tensiunea din jurul meu creste pe masura ce eu le spuneam vestea cea rea: “n-a mincat nici azi”. Dupa 1 luna m-am relaxat definitiv, am zis ca n-are rost sa stresez copilul ( si pe mine in acelasi timp); doar n-o sa manince lapte pina la facultate!
La vreo citeva zile dupa relaxarea mea stateam cu bebe pe genunchi si mincam dintr-o piersica. Atunci l-am vazut cum se lumineaza la fata, deschide gura si se intinde dupa piersica mea. A mincat fara sa se strimbe, ca si cum era ceva normal, jumatate din ea. Toata casa s-a entuziasmat, n-a mai contat ca era cruda, ca toate cartile spuneau ca nu piersica e primul aliment, ca nu era pasata, etc. De atunci am renuntat sa imi mai fac griji. Ii ofer baiatului alimente ( legume si fructe) si el alege daca maninca sau nu. Cred ca ar trebui scris in cartile despre diversificare ca e posibil ca unui bebelus sa nu-i placa marul ( copt sau nu), morcovul fiert ( baiatul meu il maninca numai crud) sau cartofii si albitura. Despre carne pot sa va spun ca daca e fiarta, bebe intoarce capul si e gata masa. In schimb a mincat bastonase facute din carne de pui tocata ( in casa) prajite pe gratar desi nu pot spune ca e mare fan. Prefera oricind legumele ca naut sau quinoa pe care i le amestec cu legume si le fac tot ca niste bastonase – finger food.
Imi cer scuze ca m-am lungit prea mult. Baietelul meu cred ca e un contra-exemplu la cartile despre autodiversificare.

P.S. : Am uitat sa adaug ca nici autodiversificarea nu e pt noi, deoarece bebe nu vrea sa puna mina pe anumite fructe sau legume care i se par prea ude, alunecoase sau mai stiu eu cum. Asa ca mama sta cu cite 1 fruct sau leguma in fiecare mina si bebe hotaraste din care musca. Citeodata musca din ambele alternatic, citeodata le maninca pe rind, citeodata numai 1 , citeodata deloc. Dar e baiatul mamei si n-o sa bea el lapte pina la facultate, nu? 🙂

Ni s-a întâmplat și nouă. Cu câteva zile în urmă luasem decizia să combin BLW cu câteva piure-uri ”ajutătoare”, menite să suplimenteze cantitatea de lapte extrem de mică pe care măzărichile o acceptau din biberon. Am alternat bucățelele de fructe și legume întregi cu piureuri pasate. Cu Sofia n-am întâmpinat mari probleme, mi s-a părut a fi mai mâncăcioasă, însă Natalia a refuzat, pe rând, orice combinație de fructe i-aș fi dat.

Am început să-mi fac griji. Banana îi place mult, mărul de asemenea, cerealele la fel… de ce, combinate, nu vrea nici să le guste? După câteva mese consecutive ratate, i-am lăsat din nou – pe măsuță – alimente întregi, să mănânce singurică, după pofta inimii. Și a făcut-o. A mâncat cu conștinciozitate tot ce i-am oferit. Timp în care, dacă încercam s-o ”ajut” împingându-i ceva în guriță, mâ împingea ferm cu mânuțele și se supăra. Am luat aceasta situație ca pe o decizie impusă de a continua pe principiile BLW, atâta vreme cât acest mod de aliementație e singurul pe care Nati îl acceptă. Și, pentru că nu vreau ca Sofi să primească mesele altfel, am rămas cu amândouă la autodiversificare.

Aici fetele se delectează cu câte un măr copt… care, imediat după filmare, le-a ajuns și în urechi, și în păr… și al lor și al meu! 😀

Totuși, îmi rezerv libertatea de a le hrăni, uneori, și cu lingurița, în timp ce voi încerca să le învăț și pe ele mânuirea tacâmurilor. Vreau să le introduc și supa în alimentație – nu pentru aportul nutrițional care știu că e scăzut, ci ca deprindere de viață – pentru când vor crește. Supe, ciorbițe, uneori cereale… deserturi ce se manâncă cu lingurița…

E greu. După fiecare masă bucătăria arată într-un mare fel, iar eu petrec cel puțin o oră curățind scăunelele de masă, podeaua, vasele, hăinuțele… Am rămas, momentan, la o singură masă solidă pe zi, dar curând va trebui să o încercăm și pe a doua… și nu știu ce mă voi face cu mizeria ce rămâne în urma lor.Menajeră nu-mi permit, timp n-am ca să dedic zilnic ore întregi șmotrului… nu-mi rămâne decât să sper că această perioadă de mare mizerie nu va ține foarte mult și, odată trecute de prima fază, fetele vor mânca mai frumos și mai curat. Da; nu-mi rămâne decât să sper. 😀

Iar aici un prânz mult mai meticulos și ”curat”… 🙂

Related Posts

Share This

4 Comments

  1. felicitari pentru decizie! … cat despre ce ramane in urma meselor, iti doresc din suflet sa nu mai tina mult aceasta etapa.
    pupam

  2. Andreea

    Am recitit comentariul meu de atunci si mi-am pus mainile in cap :). Imi cer scuze pentru greselile datorate vitezei cu care am fost nevoita sa scriu, insa copilul meu iubeste tastatura si cum ma vede pe langa ea, cum trebuie sa il las si pe el pentru ca altfel e jale mare in casa.
    In ceea ce priveste mizeria ramasa eu cred ca ar trebui sa te impaci cu ideea pentru ca in curand va veni o perioada in viata mazarichilor in care vor incepe sa fie curioase de ceea ce se intampla cu obiectele ( si mancarea) atunci cand o vor arunca :). Si atunci e posibil ca mancarea sa fie gustata si apoi aruncata intentionat pe jos, urmata de un plonjon peste masa ca sa vedem exact unde a cazut ( cel putin asa e cazul nostru).
    Referitor la masa a doua, eu i-am introdus-o involuntar la ora 4, ora la care luam masa impreuna cand vine sotul de la servici. Cand era baiatul mic, el dormea la acea ora, dar dupa ce n-a mai vrut sa doarma cineva trebuia sa stea cu el si sa mancam pe rand ceea ce nu mi-a convenit. Asa ca il punem cu noi la masa si mananca ceea ce mancam si noi. Avantajul este ca mancam mult, mult mai sanatos si ca am renuntat la carne; dezavantajul este ca lui bebe a inceput sa-i placa painea alba si pana acum n-am gasit o cale sa-l dezvat de ea.
    Felicitari mazarichilor pentru auto-diversificare si mamei pentru ca are rabdare si incredere in ele.

    • Andreea, nu-ti fa griji, eu n-am remarcat greșeli de scriere și apoi a greși e omenesc, mai ales când ești ”călărită” de un bebe curios…

      Am apreciat sfaturile legate de mizerie… 😀 Încă nu îndrăznisem să mă gândesc la momentele cu aruncatul mâncării intenționat! 🙂 Dar ai dreptate, vor veni toate la timpul lor!

      Legat de masa a doua, cred că și noi vom face la fel… von încerca să luăm cina odată cu tati, după 6 seara… dar nu înainte să schimb scăunelele de masă ce le avem acum cu unele mai practice (Bumbo de care scrisesem mai demult).

Trackbacks/Pingbacks

  1. Leapsa cu diversificarea | wonderworld - [...] Pe mine nici la basca nu m-ar durea, ati vazut cat de bine m-am descurcat cu MARUL, insa atat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.