Auto-diversificarea sau BLW (Baby Led Weaning) – II.

Oct 6, 2010 by Carla

Partea I aici.

Iată și câteva considerații de ordin medical, în susținerea teoriei autodiversificării.

BLW răspunde la 3 probleme extrem de comune în dezvoltarea copilului:

1. probleme de digestie (constipație, scaune acide, iritații)
2. refuzul copilului de a consuma anumite alimente
3. refuzul ulterior al copilului de a mânca altfel decât pasat.

Astfel, bebeluşilor cărora li se oferă controlul – dar și satisfacția – de a se alimenta singuri mănâncă o mai mare varietate de alimente; digestia este îmbunătățită prin amestecarea hranei cu salivă, în timpul mestecării îşi dezvoltă mai rapid controlul mâinii şi se pare că evită alimentele la care mai târziu se descoperă că au intoleranţă.

Din ceea ce eu am citit, până acum, pe internet, n-am găsit decât opinii pozitive ale mămicilor ce au experimentat BLW. Exclamația comună a tuturor aceste mămici a fost ”My baby LOVES to eat!”, argumentul principal fiind că – prin joaca de-a mâncatul – copilul nu se mai simte constrâns să înghită hrană împotriva voinței sale iar această libertate îi oferă plăcerea de a consuma alimentele după preferință, selectând singur gusturile care îi plac și cantitatea de care are nevoie pentru a se sătura…

În ceea ce privește tipul de alimentație anterioară diversificării (alăptare sau lapte formulă), se susține ideea că pentru bebelușii alăptați la sân tranziția este mult mai ușoară, aceștia fiind deja familiarizați – încă din timpul alăptării – cu diverse arome ce ajung în laptele matern. Bebelușii care n-au fost expuși la alte gusturi decât cel al laptelui formulă (mereu același), vor accepta mai greu introducerea unor noi gusturi în alimentație, dar și în cazul acestora procesul de adaptare este unul natural și firesc, chiar dacă puțin mai anevoios ca și durată.

Diferențe între bebelușii alăptați natural și cei alimentați cu lapte formulă vor apărea și din punct de vedere al  duratei și frecvenței alimentării: pentru prima categorie, a mânca atât cât doresc și când doresc este deja o obișnuință creată în timpul alăptării la cerere, mama fiind la rândul ei mai relaxată în timpul acestui proces, pe când cei alimentați cu LP vor resimți, într-o primă fază, diferențele dintre laptele primit în cantități fixe, la ore fixe și noile ”reguli” de alimentare, după bunul plac (mai precis absența regulilor). Cu alte cuvinte, acestora din urmă li se oferă o libertate cu care cei mici nu vor ști ce să facă, mamei trebuindu-i – de asemenea – multă răbdare și încredere în capacitatea bebelușului de a învăța să se alimenteze singur, fără a suferi de foame. Aici intervine rolul continuării alimentării cu lapte, care  va constitui și mai departe principala sursă nutrițională a copilului, în primul său an de viață.

Nu în ultimul rând, diferențe între cele două categorii de bebeluși există și din punct de vedere al dezvoltării abilității de a mesteca și înghiți alimente solide. Bebelușii alimentați natural vor învăța mai ușor să mestece, maxilarul lor fiind antrenat parțial să realizeze această operațiune încă din faza suptului la sân. Bebelușii alimentați cu LP vor avea nevoie de o perioadă mai mare de exersare, până își vor forma deprinderea de a mesteca.
Aceste observații sunt valabile atât în cazul diversificării tradiționale, cât și în cazul BLW.

Practica m-a făcut să experimentez, deja, această ultimă idee: după o săptămână în care am oferit fetelor cereale cu lapte, suntem în aceeași situație de la început: incapaciatea acestora de a păstra în guriță hrana primită, cu tot efortul lor de a o înghiți. Mare parte din compoziție, după îndelungi secunde de ”molfăire” în guriță, le curge înapoi, pe bărbie, înmuiată în salivă… Suntem decise, însă, să perseverăm.

Deși, pentru o mai ușoară hrănire a bebelușului, fie ea BLW sau tradițională, mama este tentată de a înclina copilul pe spate, recomandările medicale fac specificație clară la poziția verticală a copilului în timpul alimentării, pentru a minimaliza riscurile de a se înneca.

De altfel, poziționarea bebelușului la verticală și supravegherea permanentă a acestuia sunt două condiții esențiale pentru reușita BLW, din punct de vedere al siguranței copilului și a protejării acestuia de înnec. Totodată, pentru deprinderea tehnicii de a se auto-alimenta, bebelușul trebuie să aibă contact cât mai facil cu tăvița/farfuria din fața lui, ceea ce necesită ridicarea sa la verticală.

O ultimă mențiune este cea referitoare la oferirea de lichide în timpul mesei. Din momentul în care se începe hrănirea copilului cu alimente solide, în special pentru copii alimentați cu LP este necesară suplimentarea lichidelor, evitându-se astfel deshidratarea acestora. Se recomandă, totuși, ca suplimentele de lichide (apă, ceai, suc natural de fructe) să nu se ofere în biberon, ci în cănițe speciale, din care bebelușul trebuie  învățat să bea singur, în paralel cu alimentarea. Dacă se optează pentru introducerea de supe, iaurturi, sosuri sau alte lichide în cadrul meselor, acestea trebuie consumate cu lingurița și în niciun caz oferite în biberon! Recomandarea are în vedere atât evitarea formării cariilor dentare, cât și deprinderea copilului de a mânca cu ajutorul tacâmurilor, conform principiilor BLW.