Să răspundem ursulețului, unumakăi și larisei

Sep 13, 2010 by

Stimabilă tânără economistă cu ”un pic de carte”, mamă cerebrală și soție de șef de pompieri (unumaka & ursuleț & larisa & alte multiple personalități de care suferi),

Cele nu mai puțin de șase lungi intervenții la articolele  mele, ce vizau Centrul de prematuri și  hibele sistemului medical românesc în general, mi s-au părut cel puțin curioase. Am vrut inițial să te combat, dar m-a întristat că – indiferent cine ai fi – nu poți fi nici partener, nici adversar de discuție… limbajul și atitudinea te descalifică din start și este  chiar păcat, pentru că – dacă te ducea capul puțin mai departe de gât – mă puteai lua ”prin învăluire” și mă puteai provoca la dialog într-un alt fel. (De exemplu puteai începe cu un singur mesaj, mai temperat, prin care să te prezinți și să-ți expui punctul de vedere, eu să-ți răspund, tu să mă contrazici din nou… etc. Ar fi fost totul mult mai veridic). Să nu crezi că n-am mai avut de-a face, până acum, cu persoane din interiorul sistemului sau atașate de sistem (în acest caz medical), ca să nu-mi miroasă de la o poștă a reclamă ieftină pentru o instituție medicală  ce nu iese cu nimic din tiparele sistemului sanitar românesc. Crezi că există cineva care să creadă că fix acolo ar fi altfel și nu ar funcționa aceleași reguli? Dă-mi voie să mă îndoiesc că știi despre ce vorbești și o să-ți explic imediat de ce.

Dar hai să presupunem că ai fi cine spui că ești, mămica unui copil prematur, care datorează TOTUL bunăvoinței unor asistente de a-și face treaba și simte nevoia unei veșnice recunoștinte că ”puiul” ei e încă în viață, după ce a trecut prin Centrul de prematuri. (Apropos, copilul tău s-a născut cu cioc și pene, de îl numești ”pui”, sau e doar din cauza greutății de la naștere, care l-a făcut să pară un pui de Gostat? Pentru că uite, ca să mă justific, fetele mele chiar aveau forma și dimensiunea a două boabe de mazăre la prima ecografie, și de acolo alintul de ”măzărichi”…)

Puteam șterge intervențiile tale atât de grobiene și mascate de o penibilă aparentă neutralitate (ai repetat de prea multe ori că nu ții cu nimeni, ca să nu devii obositoare), făcute într-un spațiu personal dedicat copiilor mei… În fond, de ce aș accepta să te las să te bagi cu picioarele în viața noastră? Dar m-a înduioșat consecvența cu care ai citit, pe diagonală, exact textele care te interesau, fără a fi capabilă să accepți că oamenii sunt  prin natura lor diferiți, au așteptări și mai ales pretenții diferite de la viață, de la CALITATEA VIEȚII pe care o duc și, astfel, fiecare experiență  de viață devine una personală și subiectivă… N-ai înțeles nimic, dragă mămică! Plus că ți-ai rupt atâta timp, săraca de tine, tocmai la ceas de weekend, din cel dedicat în mod normal ”puiului” tău de 1 anișor care, cred eu, e la vârsta la care ar fi preferat să se joace cu mămica lui… De aceea am decis să fac și eu efortul de a-ți răspunde, punctual, la câteva din acuzele formulate, sărind peste insultele personale – care n-au nicio relevanță, pentru mine, în contextul în care am decis să nu vorbesc murdar pe blogul copiilor mei. Te voi și cita, ca să fiu mai explicită pentru nivelul tău de înțelegere, extrem de ”odihnit”.

ma mir ca se scrie un articol asa de infect despre acest centru de prematuri.eu cat am stat internata nu am avut timp sa vad ce face personalul.am fost ingrijorata de copilul meu.zilnic,zilnic am fost stresata pentru el.daca mananca,daca nu suferit un soc,daca nu i-a mers burtica,daca nu a suferit ceva la cap…ma mir cand unele mamici fac atata pe ingrijoratele si au timp sa se uite ce face cutare sau cutare.

Cred că pentru tine îngrijorarea e o stare de spirit exhaustivă, similară bancului cu blonda care avea o hârtiuță cu ”inspiră-expiră”. Eu sunt multitasking, am capacitatea de a mă îngrijora pentru copiii mei în timp ce fac sau observ și alte lucruri. Cum ar fi prostul tratament al copiilor mei.

o tura buna nu este aceea care lasa o turma de vizitatori la un copil prematur ci acea tura care respecta regulamentul ineterior

De acord. Nu știu însă unde ai citit tu despre turma de vizitatori, eu îmi doream pur și simplu – ca mamă – să-mi pot vedea copii. Cât despre regulament, am avea nevoie de o altă dezbatere… de exemplu, fumatul în secția de prematuri (bebeluși cu plămânii nematurați) și prăjitul de carne, cartofi, popcorn etc. nu fac parte dintr-un oareșce regulament?

mi-am intrebat medicul de familie despre ce este prioritar pentru buna crestere al unui prematur.mi-a raspuns ca trebuie sa aiba liniste si apoi caldura si hrana.ati inteles?liniste!

Măi… copii mei au crescut întâi cu hrană (lapte, ca să nu înțelegi altceva), apoi cu multă afecțiune manifestată direct. Mi-a spus medicul meu de familie că, doar cu liniște, ar putea muri de foame… Ce bine că am ascultat acest sfat!

eu nu am vazut niciodata femeia de servici pregatind biberoanele.au asistenta dieteticiana care face acest lucru.

Asistenta dieteticiană nu are program de lucru 24/24, 7 zile din 7. Copiii mei au mâncat și seara, și în weekenduri…  al tău nu?

nu am dat nimic asistentaelor si medicilor.nimic.si si-au facut treaba.

Nici eu nu am dat. Cei cu adevărat profesioniști și-au făcut treaba pentru care sunt plătiți. Ceilalți nu meritau.

ca fumeaza?toti fumam. se spala pe maini si se dezinfecteaza.

!!! 🙂
Mai are sens să enumăr lista Directivelor anti-fumat, care interzic fumatul în instituțiile publice (mai ales unități sanitare)?! Mai are sens să îți explic că nu ”toți fumăm” și că fumatul dăunează grav sănătății, mai ales când în ecuație este implicat și un copil?! Problema, pe de altă parte, este că cele care fumau nu se splălau pe mâini și nu se dezinfectau. Iar când cu acele mâini duhnind a tutun umblau cu copiii mei, e o problemă pentru mine. Iar când cu respirația duhnind a tutun le suflau în față copiilor mei, e o altă problemă pentru mine.

aceste asistenta rele mi-au schimbat copilul,i-au dat sa manance,l-au sters la fund,au facut tratamentul…..o romanie de rahat cu oameni de rahat .sa va fie rusine.eu nu as face aceasta meserie nici pentru un miliard salar pe luna.

Acele asistente erau plătite să facă asta din contribuțiile noastre la sănătate. Dacă le jenează stomacul să schimbe scutecul unui copil nou-născut, sunt libere să practice orice altă meserie din lume… de exemplu să se prostitueze, sau să devină economiste…

eu am23 ani si nu stiu despre aceasta perioada decat din povesti.

Mulți înainte. Mă-ndoiesc că-ți folosește la ceva urarea mea, dar îți urez ca odată cu trecerea anilor peste tine, să te mai coci la minte. Și să-ți dorești mai mult(e) de la viață.

noi mamele de multe ori gateam.da,gateam.nu mergea nici un fum la copii.a verificat sotul meu care este sef la pompieri.el a verificat asta .

Curios. Gătitul nu era permis în Centru. Nici accesul în bucătărie. Ah, da… și aș vrea să știu și eu cum a verificat pompierul-șef toate aceste lucruri . 🙂 Și cum au avut voie mamele să gătească în bucătăria de la etaj, unde tocmai tu spuneai că totul e steril și dezinfectat și abia ți se permite accesul la incubatorul copilului.

nimeni nu este perfect si va asigur doamna ca nici d-voastra.

Nici n-am pretenția să fie cineva perfect. Am însă pretenția să fie bune profesioniste, de vreme ce au în grijă viața unor copii prematuri. Nimeni n-a fost perfect nici la Giulești, probabil… nu?!

am ramas prietena cu o alta mamica care a fost tot timpul nemultumita…asa ca d-voastra.cAand am vizitat-o am rama uimita.copilul era mizerabil,cu hainute murdare si in casa o mizerie de nedescris.

Cine se aseamănă se adună, ca să mă exprim din cărți…adresându-mă unei intelectuale economiste cu ”un pic de carte”. Sîc-sîc, eu am rămas prietenă cu o mămică a cărei casă strălucește de curățenie și bun gust, culmea, la fel de nemulțumită ca și mine! 🙂

din experienta mea la angajari va pot spune ca toate cucoanele cu ifose sunt niste putori.dezordonate,imprastiate si certate cu curatenia.

😀 😀 😀 😀 😀
Și experiența ta de economistă, la angajări, fiind….??? 🙂

si apoi de ce sa scoti un copil din incubator.

Și apoi de ce să faci un copil, dacă ai impresia că acel copil poate trăi izolat într-un incubator, ca un peștisor în bolul lui…  Și apoi de de să te mai preocupe soarta acelui copil uitat într-un incubator, care precis nu are deloc nevoie de apropierea ta, ca mamă…?

nu stiu prea multe dar cunosc faptul ca exista o diferenta intre temperatura din interio si exterior.

Nu știi prea multe, ai dreptate. În privința temperaturii, tocmai pentru a nu afecta copilul atunci când e schimbat, dezbrăcat și spălat în afara incubatorului, diferențele cu temperatura din încăpere sunt insesizabile. Ar fi trebuit să simți asta, în vizitele la copilul tău.  Ah, da… dacă n-ai fi fost atât de îngrijorată…

chiar aveti o problema de adaptare si percepere.


🙂 Da, chiar am. Nu pot trăi mizerabil, nu mă pot mulțumi cu nimic. Percepția mea, însă, este că tu poți.

Ok, să răspund acum și Larisei, pentru comentariul pe care am decis să-l șterg din Cartea de oaspeți, unde nu-și avea locul, așa cum a găsit de cuviință doamna în cauză să-l posteze:

si eu am nascut gemeni dar nu am facut atata tam,tam.mi-e greu dar nu plang.nasterea este nastere oricum ar fi ea.oare trebuie sa ni se ridice statuie pentru ca am nascut?nu!si mamicile,bunicile etc au nascut.ei si ce?unele au nascut pe camp fara atata medic si atata moasa si nu au murit.desigur veti spune ca suntem in alte vremuri.da santem dar nasterea e nastere.acum nu se mai naste fara sot ,catel si purcel.sarcina nu este o boala.este ceva normal.deci nu va mai plangeti atata ca vai prin cate ati trecut.sotul meu a spus ca ai este scarba de acest articol pe care l-a citit.scarba de plangerile unor femei care fac pe eroinele sau asa vor sa para.a spus un lucru si eu ai dau dreptate:daca vor copii sa rabde .si mamele noastre au rabdat.are dreptate.gemenelor le doresc sanatate dar mamei ma rezerv ca este cu mimtea intreaga.scuze,dar si sotul meu a spus la fel.numai bine gemenelor.

Doamnă… soțul dvs. vă permite, între muncile grele ale câmpului casei și câteva scatoalce, să vă delectați cu luxul de a naviga pe internet? Știți câte pericole vă pasc, la tot pasul… câte ispite, cât necurat, câtă nebunie și psihoză? Nu vă e frică?! 😀

Related Posts

Tags

Share This

38 Comments

  1. hmmm, si pe tine te-au asediat?? 😀 😀 😀
    … scuze, dar ma distreaza teribil astfel de manifestari blogosferice (ale dUamnei) . 😀 😀
    Cat despre maniera in care i-ai raspuns: felicitari! Doamna pana la capat! 😉
    Pt astfel de oameni exista niste setari care fac minuni: sterg automat comentariile, sau le opresc pt moderare! 😀

    • 😀 Primul meu impuls a fost, cum spui tu, de a șterge sau modera comentariile… dar era păcat, la cât efosrt a făcut dUamna să-mi scrie cele 6 comentarii kilometrice… și la cât s-a chinuit să mă insulte, sperând – probabil – că-i voi răspunde cu aceeași monedă… chiar merita puțină atenție din partea mea.

      În plus, de ce să nu lăsăm aceste comentarii vizibile și pentru alți cititori? Sunt o mărturie vie a felului în care gândirea umană poate funcționa, a modului în care se limitează unele persoane la a percepe viața… Înfricoșător, brrrr!

      • Carlitule, eu nu am avut taria ta de caracter. …. asta deoarece nu am vrut sa dau apa la moara cuvintelor triviale, de la care , recunosc, mi-e greu sa ma abtin in cazul in care sunt intaratata.
        Nu sunt as la capitolul diplomatie, si prefer sa stau departe de conflicte. 🙂
        Cat despre gandirea umana… sunt satula de ea… sunt satula de oameni care se cred indreptatiti sa judece si sa arate cu degetul, gen “in stuatia ta ar trebuii sa emigrezi” 😛 Cine sunt ei si ce le da dreptul de a intelege “situatia TA”??
        Dupa o serie de comentarii ne la locul lor, eu am creeat acea pagina “regulament” si i-am instiintat pe toti cei ce depasesc limita bunului simt ce se va intampla cu comentariile lor.

  2. alina downunder

    Mare ti-e gradina doamne … nu ca n-as fi primit si eu astfel de vizite, dar, nu stiu de ce, continua sa ma socheze mostrele astea de rautatea & prostie combinate!

    • Alina, eu sincer mă-ndoiesc că aceste persoane sunt întregi la minte. ”Mă-ndoiesc că este cu mintea întreagă”, cum se zicea chiar într-unul din comentariile în discuție.

      Eu nu pot concepe că o femeie întreagă la cap, cu copil și alte responsabilități consumatoare de timp și energie, ar simți brusc nevoia să-și piardă atâta timp ca să mă combată atât de vehement pe mine – o străină – pentru că am povestit o experiență cât se poate de personală, despre naștere și ce a urmat.

      Cum i-am spus și individei, dacă scopul era pur și simplu de a mă combate, pentru că experiența ei cu sistemul sanitar românesc a fost altfel și vrea să se știe și o opinie pozitivă, trebuia să o facă în cu totul alt fel… mai civilizat, mai temeprat, cu un limbaj mai decent… Atunci poate i-aș fi oferit un dram de credibilitate…

  3. ayandari

    Tu, Clara, in afara faptului ca ne-ai amuzat teribil scriind acest post, eu consider ca a fost o pierdere de vreme din partea-ti.Sincer.Imbecilele de teapa asteia merita injurate ( asa cum bine stii ca le fac eu! ) pana la loc comanda.Pai asta ( sau astea-sunt cam bulversata azi ca am dat disertatia si nu am inteles exact daca e una si aceeasi gloaba care a postat sub diverse nickuri) se va usura cu dex-ul in brate o saptaman ca sa priceapa sensul cuvintelor folosite de tine in acest post.In plus, e plin netul de oameni care sub o anume identitate ascund niste povesti de viata de te miri cum pot avea o asa dubla personalitate.Frate, eu sunt ingrozita, efectiv, de unii care se dau pe net.Tocmai am aflat zilele trecute ca una dintre mimozele care e omniprezenta pe bloguri are o altfel de viata decat cea pe care o afiseaza si de care face si atat caz si un trecut mai mult decat infect.M-am crucit si mi-am dat seama ca mai bine ii lasi in banii lor, sunt multi oameni cu mansarda distrusa.Fie de la criza asta economica, fie din diverse alte motive, cert este ca pierzi timpul cu astfel de idioti.
    Oricum, raspunsul tau a fost demential, nu am stiut ca poti scoate si coltii, tu, cea mai zen dintre mamici 😀
    pupici cu dor si vreau iar fata aceea zen 😀

    • Categoric a fost o pierdere de vreme… 😀 Dar m-a amuzat și pe mine să-i răspund!

      Și eu aș fi băgat-o și scos-o în aceeași manieră în care a făcut-o ea, dacă eram oriunde în altă parte, dar nu pe blogul fetelor mele… și nu vreau ca, peste ani, dacă măzărichile vor ajunge să citească toate aceste rânduri, să aibă parte de limbaj plin de carne chiar din partea mamei lor… Că altfel… tot zen-ul din lume nu mă mai temperează, când mă pornesc la ceartă. Trebuie însă, cum spuneam, să ai și cu cine… așa n-aș fi avut nicio satisfacție, dată fiind condiția psihică a acestei individe.

      În ce privește dex-ul, măcar sensul cuvântului ”șovin”, folosit chiar de ea și atribuit mie ca nuca în perete, să-l înțeleagă… 😀 Mai mutle pretenții n-am!

      Mămica zen e aici, omniprezentă, textul acesta nu e nici pe departe ceea ce pot. 😀 😀 😀

      p.s. Succes la dizertație!

  4. ayandari

    Greselile mele din postul anterior ( Clara in loc de Carla :-D- dau mielu’ sigur de Paste 😀 ) se datoreaza cum spuneam emotiilor prin care am trecut dis-de-dimineata.S-a incheiat disertatia si am terminat forever cu scolitul.Ii lasam si pe altii, ca noua ne-a ajuns.
    Cat despre “sovin” stie ea ca stai la Cluj si o fi facut ceva legaturi in mintea ei 😀 ( eu glumesc, desigur)

    • 😀 😀 😀
      Dumnezeu știe ce-o fi în mintea unei persoane de acest fel…

      Felicitări pentru finalizarea școlitului!

  5. Felicitari pentru modul in care ai raspuns! Sunt socata de acele cometarii pe care le-ai primit

    • Nu merit felicitări, probabil mi-am pierdut timpul de pomană… oricum individa n-o să mai apară prea curând pe aici și nici nu trag speranță că răspunsurile mele ar fi sensibilizat-o în vreun fel.

      Am șters, înainte de publicarea postului, linkurile către comentarii, n-avea rost să consum și timpul altora oferindu-le spre lectură asemenea inepții…

  6. Gabi, la capitolul diplomație stau și eu extrem de prost… însă, ca să nu fiu nedreaptă întru totul, am lăsat aceste comentarii pe blog.

    Totuși, limita răbdării mele a fost și ea atinsă, deci în niciun caz nu i-aș mai da apă la moară, în continuare, individei. Și nici spațiu de expunere a ideilor, pe blogul meu.

    Știi ce-mi pare rău, de fapt? Chiar mi-aș fi dorit să vină cineva să-mi spună că a avut o altfel de experiență cu sistemul medical, că i-a fost bine și n-are decât cuvinte de bine pentru personalul în cauză… cum mi s-a întâmplat mie la terapie intensivă, unde totul a fost de nota 10. Intervențiile de acest fel au darul de a aduce o speranță mică, de a șterge din ”păcatele” fără număr ale sistemului…

    • off topic…. despre existenta unui centru de prematuri am auzit prima data in viata mea, de la tine… Nu m-am documentat… insa nu cred sa existe asa ceva in Bucuresti. Cunosc pe cineva care a nascut in decembrie un baietel prematur… la 32 de sapt (sper sa nu ma insel) si au ramas in maternitate pana la “implinirea” kilogramelor.
      Daca este asa, si la noi nu exista un astfel de centru, simpla existanta a centrului in orasul vostru este o raza de speranta, la fel cum este si clinica de chirurgie cardiaca pediatrica de la Tg. Mures… Important este ca incep sa existe clinici specializate si ca avem specialisti buni… dar restul personalului cred ca este la fel peste tot. 🙁

      • Existența Centrului e, întradevăr, binevenită, iar asistentele de acolo (cu excepția turei de fumătoare, tura ”rea”) sunt mult peste nivelul celor din maternitate. Mult mai calme, mai prietenoase, mai liniștite… că doar și mediul de lucru e altfel, e o continuă șezătoare la ele în cabinet și cred că nimeni n-are nicio problemă cu asta, câtă vreme își văd de treabă cu copiii…

        Și la Timișoara există un asemenea centru, curios că în București nu e… Aș fi crezut că toate spitalele de copii din marile orașe au o asemenea secție…

        Uite o mărturie despre cum se petrec lucrurile la Timișoara: http://maria.dorobantu.name/2010-09-05/506/ . Citez: ”In acest centru pana si femeia de servici urla la tine…” … În rest, măcar acolo mamele aveau voie, timp de 30 de minute, să se ocupe de copilul lor… Noi, la Cluj, nu aveam voie să schimbăm copiii niciodată.

      • cred ca sunt saloane, precum faimosul de la Giulesti, insa totul in aceeasi incinta cu maternitatea… si saloanele nu cred sa fie diferite

  7. hehehehe, tanti asta de cel putin 5 decenii etate (vezi moduri de adresare tipic comuniste…ma asteptam la tot pasul sa citesc cate un tovarase sau republica) nu cred ca a avut ocazia de a purta nimic in pantec in afara mancarii gatite in centrul de prematuri in timpul programului ei de lucru tastand cu degetele unsuroase acele comentarii puerile dupa care cu inca un strat de jeg de pe tastatura s-a indreptat spre incubatorul de care uitase sa se ingrijeasca in ultimele ceasuri.
    Panaramele de genul acesta majoritare din pacate in sistemul de sanatate romanesc si nu numai sist de sanatate vor pasra romania in aceeasi marja medievala pana ce planeta se va scutura cu totul de noi.
    Daca totusi aceasta individa chiar are copii nu pot decat sa le doresc tot norocul din lume…vor avea nevoie.
    De curand intr-o tara europeana usor mai civilizata decat romania a murit o femeie insarcinata iar fetita acesteia a fost la un pas de moarte cand familia a decis ca e suficient sa se hraneasca cu lumina…pe bune…nu e o gluma. Ma intreb daca odrasla tovarasei…doamnei este inca in viata consumand liniste.
    in numele patriei si a tovarasilor conducatori o felicit pe doamna pentru popularitatea dobandita prin insasi prostia sa.
    Carla, tu si maza sa fiti sanatoase, fck them bimbos.
    Oricum, desi cred ca pe tine nu te-a amuzat neaparat sau nu numai, pentru mine a fost inceputul unei zile vesele pentru ca uneori prinsi in activitatile si grijile propri uitam cat de mult umor negru se ascunde in infinita prostie umana.

    • Of, bucură-te că ai scăpat de acest sistem bolnav și nu privi în urmă cu regret, niciodată!

      Să vezi ce amuzante mi s-au părut calificativele de ”miloagă”, ”șovină”, ”putoare” etc… 😀

  8. au au au…si ca tot uitai la coup de grace…tanti sper ca tu (nu prea pot respecta pe cineva de treapa ta Marlboro mother) inaintea copilului sa resimti efectul fumatului. Sunt fumatoare dar asta chiar m-a facut sa ma aprind…hehehe…dar poate puii de balaur respira fum si nu ear ha haha haha!!!

  9. OanaT

    Pe mine ma inspaiminta de-a dreptul ca in anul 2010 sint femei tinere care sa gindeasca asa. Cum poti sa consideri acceptabil comportamentul unor asistente sau a unor medici care trateaza la modul cel mai umilitor si neprofesional cu putinta atit mamele cit si bebelusii? Cum poti sa consideri acceptabil conditiile inumane pe care trebuie sa le induri in spital? Si cind spun inumane ma refer la totala lipsa de igiena si la comportamentul abject al personalului medical? O asistenta sau un doctor care este in tura de noapte nu vine la servici sa doarma, ci sa isi faca meseria..Nici macar nu imi pot imagina prin ce a trecut mama mazarichilor in spital. Ce cosmar! Cred ca tarie ca este de datoria fiecarei fiinta umane care este tratata cum ne-a povestit mai sus mama mazarichilor sa se revolte si sa isi strige disperarea si durerea. Daca ne complacem in mizeria si in cloaca in care fara voia noastra nimerim si nu protestam, atunci meritam sa fim tratati ca animalele toata viata noastra de semenii nostri care culmea! sint platiti din banii nostri sa isi faca meseria!

    • Oana, lăsând la o parte dUamna în discuție, probabil există suficiente persoane în țara asta care se mulțumesc cu a ști că au născut un copil viu și pleacă cu el, tot viu, din spital… Restul condițiilor, poate pentru că și acasă trăiesc la fel, nu sunt deloc importante… Iar relele tratamente aplicate de personalul medical sunt și ele ceva absolut firesc pentru o femeie ”educată” să suporte orice fel de abuzuri, de la familie, soț, tată, șef, doctori… Din păcate sunt, încă, destule femei de acest fel.

  10. mihaela rosca

    mor de ras……this post made my day…..sa trimit mesajul sau sa-l intreb si pe sotul daca e de acord ? hmmm…..acum nu stiu alte mame cum considera, dar eu vreau statuie domnule pentru chinuri
    si pentru nopti nedormite!!! si pentru ca merit. pupam mazarichile si pe mama lor ( ca sa fie clar de partea cui suntem ) . chill down ladies ! foarte amuzant …..

    • Miha, sper că totuși ți-a dat voie soțul să postezi și nu aflu peste două-trei zile că ești cu ochiul vânăt și cu mâinile rupte, ca să nu mai poți fi utilă la treburile casei, pe care binențeles că le faci în exclusivitate singură și de care n-ai niciun drept să te plângi!!!… 😛

      În privința statuii, stai la coadă… eu sunt marea martiră, nu-nțelegi?! 😀 Mai ales că nu m-a dus capul nci să alăptez…

      Dar am putea face ceva gen ”monumentul mamei eroine necunoscute”, unde neapărat să existe și o placă pe care să scrie fabuloasa replică a soțului scârbit: ”Dacă vor copii, să rabde!”

  11. Felicitari pentru raspunsurile tale , Carla!Asa cum spune si Gabi esti o doamna ;)!Bravo!

    • Recunosc că asta e a treia versiune de răspuns formulată… prima a fost la fel de murdară ca și comentariile individei, a doua ceva mai temperată, iar a treia a suferit nenumărate șlefuiri de limbaj…

      Dacă mai așteptam o zi, îmi pierdeam interesul de tot și nici nu-i mai răspundeam nimic. O lăsam în pacea ei… 🙂

  12. Lacri

    O doamna ZEN, as complecta 🙂
    Sunt Oameni si oameni , nu-ti risipi energia ,timpul si nervii -mazarichile au nevoie de ele.

    • Bun argument… 🙂

      Dar pot să iau toată această întâmplare ca pe un antrenament pentru clipele de suspans ce vor veni, dacă voi avea probleme de comunicare cu fetele…

  13. bianca

    🙂 iti urmaresc blogul de ceva vreme si vreau doar sa te felicit.

    Sunt si eu mamica de 3 luni si am fost una dintre putinele norocoase care a avut parte de o nastere (cezariana) usoara un copil nascut sanatos si fara probleme la un spital de stat. Profesionalismul personalului a contribuit in mare masura la faptul ca pentru mine , prima saptamana petrecuta cu bebelusul meu in spital a fost una de neuitat, asa cum e normal sa fie. Nu am dat mita, dar in schimb am recompensat la plecarecu mici atentii, pentru modul in care s-au purat cu mine si cu copilasul meu, dar pentru ca asa am considerat eu, nu pt ca mi s-a cerut. Dar , cu toate acestea, nu imi permit sa contrazic nici macar o mamica care a nascut in acelasi spital cu mine, atunci cand se plange de indolenta si de nesimtirea intalnita la orice pas in spitalele din romania.Pentru ca exista ! ( si eu m-am lovit dar in alte cazuri) .
    Din pacat ne intalnim cu asemenea specimene si in alte institutii, de exemplu nepotul meu merge in acest an la gradinita in gupa mijlocie, pt ca singura educatoare de la grupa mica fumeaza in clasa cu copii si cu geamul deschis si i se pare normal ! ……..si asta tot din cauza acelor parinti care gandesc asa: toti fumam……. .

    Iti doresc numai bine si multa sanatate tie, sotului si celor 2 minuni ale voastre !

    • Bianca, bine-ai venit!

      Felicitări și ție pentru nașterea fără dificultăți, mă bucur mult pentru ce ai scris aici, vis-a-vis de experiența pozitivă cu personalul din spital… La fel am precizat și eu, nu o dată: personaluld e la ATI a fost de nota 10, condițiile asemenea, o altă lume – dovadă că se poate, dacă se vrea!

      În privința educatoarei de care spuneai… eu i-aș băga țigara aia aprinsă în fund! Serios, aș reclama-o până-n pânzele albe…

      Multă sănătate și vouă, te mai așteptăm pe aici!

  14. Vai de copiii unei “mame” (?!) care-si creste puii cu liniste, fum de tigara si indiferenta. Oare oamenii de nimic ai zilei de azi nu sunt in primul produsul nepasarii parintilor lor?

    Fiecare mama care-si iubeste copilul si il ingrijeste ca pe ochii din cap e o eroina si cu atat mai mult o mama care e nevoita sa-si vada puiul conectat la aparate, neputincios, intr-o cutie de plastic.

    • ”Așchia nu sare depare de trunchi”, nu?! 🙁

      Dacă această individă are copii, îmi imaginez că peste 20 de ani vor avea și aceștia aceeași mentalitate. Trist. Foarte trist. 🙁

  15. Imi pare rau ca ai ajuns sa faci o postare duamnei in cauza si ca, sigur, nu vei avea o replica, dupa cat efort ai depus. 😉 As fi vrut sa comentez pe larg despre discutia din post dar m-am impotmolit la un anumit comentariu. Sunt mai sensibila, chiar daca nu ma vizeaza, asta e, chiar sunt si ma doare…
    Parerea mea, cu riscul de a ma scoate din blogroll, este ca persoana din povestea de sus traieste momente cumplite de boala mentala, sper eu, trecatoare. Insa nu ea este un pericol. Nu. Si atat am vrut sa scriu. Sunt convinsa ca ma intelegi.
    Te rog sa ma crezi ca nu mai rezist sa ma lovesc de aceeasi uratenie umana, aceeasi rautate gratuita. Nu ajunge ca viata este si-asa destul de grea ca sa mai rasfoiesc randuri care nu isi au rostul?! Dar, mai ales, care nu se potriveau momentului si subiectului?! (si aici vorbesc de acel comentariu).
    Va pup si lasati oamenii in durerea lor, tot ce conteaza acum sunt mazarichile. 😉

    • Dani, am înțeles unde bați… însă, ca să mă exprim plastic, sunteți amândouă ”fete mari”… iar în blogosferă e loc suficient pentru toată lumea…

      Mie îmi place (până la proba contrarie :P) și de tine, și de alte mămici… nu știu ce se ascunde cu adevărat în spatele rândurilor scrise pe bloguri, nu cred că face vreo diferență dacă cineva este sau nu este așa cum pretinde a fi pe blog… e o lume virtuală și fiecare are dreptul, sau hai să zic ȘANSA de a-și construi un univers ”literar” așa cum dorește… alegerile sunt multiple, de la jurnal la ficțiune totală…

      E mare păcat să vă consumați timp și mai ales (bună)dispoziție căutându-vă nod în papură… când opțiunea ”ignore” este atât de la îndemână oricui… Și, mai mult de atât, să faceți asta pe blogurile dedicate copiilor voștri…

  16. Flori Neagu

    Vai ce m-am distrat :))) esti foarte acida Carla. I like it 🙂

    • Acidă… eu?! 🙂
      Cum spuneam și mai sus, am modificat textul de 3 ori, ca să ajung la cuvinte atât de blânde și inofensive…

  17. Ramona I

    draga Carlitos si mazarichi 🙂 de cand te-am cunoscut pe forum mi-a placut foarte tare cum povestesti, cum vorbesti despre gemene, despre ingrijirea lor, asa ca iti urmaresc destul de des blogul. Azi am intrat sa vad ce mai e nou si pe langa acel minunat curcubeu 🙂 ti-am zarit si aceasta “povestioara” 😀 Sincer, imi pare rau ca ai aviut parte de astfel de vizite. Am vazut ca ai facut fata cu BRIO 🙂 bravo tie!!!
    Pacat de acei “pui” care n-au nicio vina ca au astfel de parinti, pacat ca stau intr-un mediu asa de mizer si nu au o soarta mai buna. Cat despre “economista la angajatori”…..no comment….ai spus tu tot ce trebuia mentionat 🙂
    te pup si sanatate multa mazarichilor, care au crescut de numa 🙂 si sa ai grija de ele in continuare la fel de bine ca si pana acum. Numai bine.

    • Ramona, bine-ai venit! Mă bucur că am făcut o bună impresie cu istorioarele mele… 🙂

      Sincer, și mie îmi pare rău că ceea ce trebuia să fie un text critic (și subiectiv) la adresa problemelor din sistemul medical românesc a ajuns să stârnească atâta nemulțumire în mintea cuiva cu opinii diferite de ale mele… Și eu sunt recunoscătoare că fetele mele sunt sănătoase, dar sunt recunoscătoare în primul rând lui Dumnezeu, iar personalului medical ce s-a ocupat de ele i-am mulțumit atât cât era nevoie pentru că și-a făcut datoria și n-am uitat să menționez și aspectele pozitive în acea poveste…

      Pe de altă parte, nu pot decât să compătimesc soarta copiilor crescuți și educați de părinți care nu-și doresc mai mult de la viață, decât ceea ce li se dă gratuit… 🙁

  18. monica

    Duduia asta chiar credea ca parintii care iti citesc blogul vor “pune botul” la povestile ei? Nu trebuie sa fii detectiv si sa-ti dai seama dupa greselile de ortografie si dupa modul de exprimare ca e aceiasi persoana, probabil o angajata a sistemului.
    Foarte bine i-ai raspuns Carla!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.