Auto-diversificarea sau BLW (Baby Led Weaning) – I.

Sep 29, 2010 by

Recunosc că problema iminentei diversificări mi-a dat o mulțime de dureri de cap. Până să mă dumiresc eu ce și cum, m-am trezit îngropată într-un noian de informații și sfaturi contradictorii. Pediatri mai mult sau mai puțini celebri, mămici cu experiență și vechime mai mică sau mai mare, bunici, mătuși, vecine, necunoscute de pe stradă… ca să nu mai enumăr sutele de siteuri, românești sau nu, care fac recomandări ce se bat cap în cap… Și, nu în ultimul rând, câte țări atâtea practici la nivel național (de exemplu, am citit că în Germania niciun pediatru nu mai recomandă supele de zarzavaturi, fiind unanim acceptată ideea că prin fierbere  se pierde mare parte din elementele nutritive; deci totul se gătește pe aburi).

Laptele e suficient pentru nevoile copilului până la cel puțin 6 luni, înainte de această vârstă sitemul său digestiv fiind insuficient dezvoltat și astfel aparând problemele cu burtica… Nu! Diversificarea trebuie făcută cât mai repede, pentru a reduce riscul de a dezvolta alergii… Dacă începi prea repede diversificarea, copilul se va obișnui cu gusturi mai bune decât cel al laptelui și va refuza să mai bea lăptic ulterior… Nu! Cu cât începi mai târziu diversificarea, cu atât copilul va accepta mai greu gusturi noi, fiindu-i întipărit doar gustul laptelui… Se începe cu sucuri și piure-uri de fructe, pentru că au cele mai multe vitamine… Nu! Se începe cu supe si piure-uri de zarzavaturi și legume, pentru că dacă dai fructele întâi, copilul se va obișnui cu dulcele și nu va mai accepta gustul fad al piureurilor de legume… Nu! Se începe cu cerealele, fiind cele mai puțin nocive pentru sistemul digestiv al copilului și având rol de a pregăti burtica bebelușului pentru fructe și legume… Morcovul e primul zarzavat ce se dă, fiind extrem de nutritiv și  sănătos… Nu! Morcovul, de fapt, odată fiert nu mai are niciun aport nutritiv… Mărul se poate da de la început crud, pentru că e bine tolerat de stomăcel… Nu! Mărul se dă copt, ca și orice alt fruct, fiind prea acid pentru stomăcel… Brânzica se introduce mai târziu… Nu! Brânzica e bună cu fructe, se poate da destul de repede… A nu se da cărniță în primul an de viață, pentru că organismul uman n-are nevoie de ea… Ba da, dă-le cărniță din a doua lună de diversificare… Ficat, ou, pâine, biscuiți, fructe alergene… etc., etc., etc…

Mă pierdusem între diversele teorii privind vârsta la care se începe diversificarea, precum și ordinea introducerii alimentelor (legume?, fructe?, cereale?), când am primit câteva informații privind auto-diversificarea și mi s-a părut o teorie cel puțin interesantă.

Până în acel moment știam trei lucruri simple:

  1. nu mă grăbesc deloc cu diversificarea – fetele fiind premature, deci dezvoltate mai puțin decât alți bebeluși de vârsta lor, plus faptul că laptele formulă îmi asigură un control despre cât mămâncă și nu risc să le las flămânde sau să le hrănesc incuficient.
  2. vreau să le diversific alimentația foarte încet, progresiv, evitând astfel avalanșa bruscă de gusturi și texturi (și, odată cu ea, eventualele probleme intestinale).
  3. vreau să găsesc calea magică de a le face pe fete să accepte toate gusturile ”bune” și sănătoase…

Din mutitudinea de teorii studiate, BLW  s-a potrivit – în final – ca o mănușă  ”pretențiilor” mele legate de metoda de diversificare pe care urma s-o aleg. Deși la o primă citire am fost atât de sceptică încât era mai-mai să închid pagina respectivă și să-mi văd liniștită de viața mea, totuși am continuat să citesc… și bine am făcut, pentru că nu după multă lectură lucrurile au început să prindă sens și apoi chiar să mă atragă din ce în ce mai mult ideea…

Așa am ajuns să citesc cap-coadă acest blog, autoarea sa făcând efortul de a traduce și de a expune cele mai importante idei din cartea “Biblie” a auto-diversificării: Baby-led Weaning: Helping your baby to love good food,  by Gill Rapley and Tracey Murkett.

Citat: Autodiversificarea este o decizie foarte personală, ce ţine de dinamica mamă-bebeluş într-un mod la fel de intim ca şi alăptatul sau dormitul împreună. Nu este corect sau greşit, bine sau rău, potrivit sau nu, într-un fel sau în celălalt, este doar o opţiune şi atât.

BLW (Baby Led Weaning) este o alternativă la diversificarea “tradițională”, o extensie a alăptatului la cerere, care presupune, ca și concept, a avea încredere în copilul tău că știe ce, când și cât are nevoie să mănânce. Copilului îi este lăsată libertatea de a mânca de la început alimente solide, alegând singur ce și cât dorește; îi este oferit controlul (aproape) exclusiv al hranei sale, este lăsat să experimenteze, să descopere gusturi și texturi, să se joace cu bucățile de hrană… Binențeles, părintele este cel care decide ce va pune în farfurioara copilului, însă rolul său se oprește în a oferi alternative, lăsând  bebelușul să aleagă… 😛 Sună înfricoșător?

BLW pornește de la câteva premize foarte simple:

* Conform ultimelor cercetări medicale în domeniu, s-a emis tot mai des ipoteza că alimentația exclusiv pe bază de lapte a bebelușului (fie că e lapte matern sau formulă) este suficientă din punct de vedere nutrițional cel puțin până la vârsta de 6 luni. (Majoritatea copiilor, însă, ar putea fi hrăniți exclusiv cu lapte până la 9 luni sau chiar 1 an, fără a necesita suplimentarea meselor cu alte tipuri de alimente – vezi, de exemplu, copiii perfect sănătoși din triburile africane).

* Contrar credințelor “populare”, nu există studii clare care să probeze că diversificarea cu alimente pasate, care suceede alăptarea sau laptele praf, este cea mai sănătoasă pentru copil; cu atât mai mult nu există studii care să evidențieze cât de sănătoasă este introducerea în alimentația copilului a unor tipuri de alimente (de exemplu introducerea cărnii, înainte ca bebelușului să-i crească dințișorii și măselele, pentru a putea-o mesteca – așa cum l-a programat  “natura”).

* BLW presupune să respectăm ritmul de dezvoltare a copilului nostru și să-i oferim libertatea de a începe să consume alimente solide doar atunci când el va transmite semnale că e pregătit. Acest lucru se poate întâmpla la 6 luni, la 9 luni, la 1 an, mai repede sau chiar mai târziu, în funcție de nevoile individuale ale copilului.

* Copilului i se vor oferi toate alimentele permise (din diversificarea ”clasică”), însă bucăți, fiind lăsat să le ducă singur la guriță. Astfel, între 6 și 8 luni, auto-diversificarea e doar joacă și explorare a gusturilor și texturilor; ceea ce va pune în guriță va cădea înapoi, copilul neavând format  reflexul de a înghiți alimente solide (acest reflex se dezvoltă ulterior celui de a mesteca – această ordine formând un sistem natural de protejare a copilului). Acest reflex de a elimina alimentele solide pretejează copilul de a se îneca sau de a se sufoca, ceea ce se întâmplă foarte frecvent în timpul alimentării cu lingurița a copilului (piureurile fiind introduse cât mai adânc înspre cerul gurii), moment în care copilul nu mai are controlul a ce și mai ales cum înghite.

* În primul an de viață laptele va rămâne  alimentul de bază; solidele constituie o alimentație complementară și nu se oferă copilului de foame, ci pentru a-l învăța să mestece, să înghită, să recunoască gustul diferitelor alimente și să-și formeze preferințe. Joaca cu mâncarea devine, asfel, o metodă eficientă prin care bebelușul învață să se hrănească singur, după preferințe, evitându-se astfel blocajele de alimentație pe care le manifestă fiecare copil “îndopat” cu lingurița.

* Copilul va învăța, astfel, să ”iubească” mâncarea, fiecare aliment fiind cunoscut prin intermediul papilelor gustative, situate în partea din față a limbii… Cât, oare, din ceea ce introducem cu lingurița cât mai adânc în guriță mai poate fi procesat, de fapt, cu acest simț al gustului, atăt de important în stabilirea preferințelor individuale ale copilului?

BLW se realizează în trei etape distincte:

Într-o primă fază, în momentul în care copilul învață să stea în scăunelul său special, el va participa la mesele familiei, observând gesturile adulților și învățând prin imitare. Acest obicei va stârni, totodată, apetitul copilului pentru diverse alimente, fiind cunoscut faptul că majoritatea copiilor sunt foarte pofticioși și curioși mereu să descopere lucruri (în acest caz gusturi) noi… Pentru începerea diversificării propiru-zise se așteaptă un semnal clar: copilul trebuie să devină interesat de mâncarea adulților.

Odată primit acest semnal, urmează etapa ”jocului” cu mâncarea, ce poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. În acest timp, copilul dobândește reflexul a de mesteca, concomitent cu creșterea primilor dințișori, ajungând să paseze alimentele pe care și le introduce în guriță și apoi să înghită hrana.

Ultima etapă este cea în care bebelușul învață efectiv să mănânce singur, cu mânuțele și, în paralel, cu tacâmuri, murdărinsu-se și făcând o mizerie de nedescris în jurul lui. 😀

________________

Pentru mai multe informații vă recomand să lecturați Ghidul de autodiversificare, adaptat după un original de Gill Rapley.

20 Comments

  1. ioana

    Felicitari pentru documentare!

    Fie ca autodiversificarea Mazarichilor sa le fie baza unei alimentatii sanatoase toata viata.

    Noi va urmarim cu atentie si incepand cu 3 noiembie (cand implinim 7 luni) o sa ne “jucam” impreuna cu voi de-a autodiversificarea.

    Succes!

  2. bravo, super bine scris! si bafta mare cu bubulinele, sa fie asa cum iti doresti tu Nu in ultimul rand, muuulta rabdareNoi am pictat mobila, chiar ieri am avut un desen pe asfalt facut u iaurt pe post de creta Fiind totusi pe holul nostru,aveam si gresie in loc de asfalt Dar a iesit interesant 🙂

    Chiar daca nu am inceput ca la carte cu Anda, ea a ales si textura si calitatea alimentelor pe care le-a mancat de-a lungul timpului. Cand am citit: – “vezi, de exemplu, copiii perfect sănătoși din triburile africane” am adaugat razand: Sau pe-al meu! :)))

  3. Of, eu la teorie mă pricep- se pare – mai bine ca la practică… Debutul a fost deja cu stângul, adică cerealele… Dar nu-i bai, sper să ne iasă totuși ceva, având în vedere că oricum nu mi-am propus să mă țin 100% de regulile blw. Vreau doar să aplic, în mare, teoria libertății de a mânca după poftă, cu mânuțele lor…

    Nu ești prima care spune de copilul ei că și-a ales singur textura și calitatea alimentelor mâncate… Există copii ”docili”, care acceptă cu ușurință mâncarea primită cu lingurița, precum și copii cu o curiozitate înnăscută de a explora ei singuri…

    Voi povesti cât de curând cum a fost cu prima masă solidă – de astăzi – a măzărichilor (masă impropriu spus, pentru că n-au înghițit probabil nici 5 ml de terci :D). Gustul ca gustul, dar nimic nu le-a încântat mai tare decât să-și învârtă ele singure lingurița în gură, de m-am temut să nu se rănească! 🙂

  4. ayandari

    Un articol excelent de bun pentru mamicile la inceput de drum cu diversificarea.Pare greu, dar nu este deloc!Primele 2 luni sunt anevoioase pentru mama, caci este lipsa experientei la mijloc ( de altfel ca-n toate lucrurile din viata ).Apoi merge totul ca uns!
    Eu iti spun la noi cum a functionat ( ma chinui de nu stiu cand sa fac un post pe tema asta si mereu aman ): nimic din ce este scris aici nu s-a aplicat la Ayan.El, un fomist de mic, la 4 luni nu se mai satura cu lapte si plangea de mama focului.Am inceput diversificarea cu cereale ( vreo 3-4 zile a halit de zor cereale), a urmat sucul de morcovi pana la 50ml /zi si restul lapte, apoi supa de legume, care supa a fost mai mereu un piureias moale si lung, caci omu’ mic refuza supa clara.Nici mofturi nu mi-a facut vreodata la vreun aliment, mananca absolut orice, lapte bea si acum 650ml /zi ( noi am trecut deja pe lapte de vaca la recomandarea pediatrei ),alergii nu are, paine si biscuiti i-am dat intr-adevar foarte tarziu-dupa 10 luni ( cu gluten ma refer ), carne dupa 7 luni.Cred foarte mult ca tine de fiecare copil in parte, de cat este de mancacios sau nu.Probleme cu burta nu a avut in viata lui ( voma, diaree) pana acum la enterocolita cu pricina.In schimb, ceapa,oul si cartoful nu mi le-a tolerat pana tarzior, le manca, dar avea alergie la ele si cred ca-l durea si burtica putin.La fel a fost cu sucul de mere de la acidul caruia il durea burtica ( mere coapte nu a vrut sa manance).I-am dat atunci vreo 2 luni, pana le-a acceptat bine, Debridat.Ulterior nu a mai avut probleme cu niciun aliment.Oricum, eu lui ii dau mancare foarte dietetica chiar si azi.Branzica i-am facut in casa pana la 11 luni, totul fiert la aburi, mult ficatel, pui si vita, mult spanac.Dar ne-am dus deja prea departe. Cred ca cel mai important este sa faci asa cum creziu tu, esti singura care le cunosti exact pe mazarichi si care stie ce si cum despre modul in care mananca ele.Bafta multa si spor la diversificare! 😀

    • Legatr de mancaruril pe care nu le voia/tolera – nu inteleg de ce trebuia sa ii dai debridat si sa-i pompezi in continuare, cand la fel de bine putai astepta 2-3 luni sia ii sai din nou? In fond aveai atatea alternative. Mie nici acum nu-mi plac merele decat 2 pe an:D

      Ficatul in ultima vreme nu mai este considerat o optiune pentru bebelusi, se considera ca, dat fiind rolul lui de curatare de toxine din organism, exista pericolul ca o parte din ele sa supravietuiasca in ciuda rocesului de prelucrare si sa dea reactii neplacute ca sa zic asa. Stiu ca OMS recomanda, mai nou, sa se gaseasca alte surse de fier iar ficatul sa se consume undeva dupa doi ani, daca nu chiar 3.

      Stiu ca fiecare copil e altfel si ce merge la mine nu merge la altul, de exemplu, dar ma gandesc ca informatia asta nu are cui strica, dimpotriva.

      • scuze pentru greselile de ortografie, ma chinui de vreo ora sa scriu printre maini, picioruse…

      • Zoozie, mă bucur că ai adus în discuție chestia cu ficatul, nu știam de această recomandare… o s-o iau în calcul și o să mai citesc pe tema asta când vom ajunge la așa ceva…

        Momentan planul meu e să nu le ofer carne până la 1 an, sau când vor avea dințișori s-o mănânce singure… Eventual pește, peste câteva luni…

    • Amira, niciodată nu strică niște sfaturi în plus…
      Voi ați avut noroc cu Ayan, fiind mâncăcios și fără mofturi!:) … DAr nu la fel se poate spune de mămicile ai căror copii refuză sistematic toate legumele, zarzavaturile… Pentru ei poate chiar ar funcționa principiile BLW, care lasă copilului plăcerea de a explora singur texturile și gusturile.

      Eu am început, puțin câte puțin, direct cu fructele crude… ca să profităm de cât mai mult din vitaminele lor. N-am avut probleme, până acum… Le ofer fetelor împreună cu cereale și le plac.

  5. ayandari

    @zoozie: de multe ori scriu si eu , ca si tine, in graba si uit sa spun lucrurile cum trebuie.Desigur ca i le-am scos, i-am dat Debridat pentru ca mi-a recomandfat pediatra, avea oaresce dureri de burta ( banuia ea ) si dificultate in eliminarea gazelor.
    Ficatul a fost un aliment pe care el il adora, i-l dau si acum sub forma de pateu facut de mine in casa cat si in mancare, nu au fost probleme cu ficatelul.Desigur ca a fost optiunea mea sa-i dau dar nu aduce niciun aport de fier caci al meu cupil a mancat o tona de ficat si e super anemic, ia Fe pe gura ( picaturi).Despre ou…el si acum mananca numai o data pe saptamana si abia i-am introdus albusul de vreo luna incoace.Suc de mere…nu prea i-am dat, sucul de portocala a fost baza la noi mult timp si in vara asta mult suc de fructe de sezon.Acum ii dau si compoturi fara zahar caci ii plac la fel de mult.
    O alta chestie…eu nu i-am dat niciodata fructele cu branzica la masa de dimineata ( ma rog, aia de la 10-11) ci intotdeauna i le dau seara caci el si-asa e un mancacios si daca l-as mai indopa si seara cu mancare gatita ( sufleuri, budinci,etc) s-ar face bulisor.Deci, asta spuneam, nu exista o regula aplicabila majoritatii.Fiecare copil are nevoile lui si mamaica se muleaza pe cerintele copilului.
    Scuze daca uneori nu apuc sa ma exprim clar, de exemplu dimineata ma impungea cu-n pix in mana, in timp ce eu tastam 😀

    • 🙂 Tare chestia cu ficatul și cu anemia…

      Of, câte mai am de învățat, cred că până o să-mi fac eu curaj să gătesc cu adevărat pentru fete (adică sufleuri, budinci… compoturi fără zahăr, cum sunt alea?), vor fi la grădi deja! 😀

  6. ayandari

    Geez, am facut la greseli cu carul…scuze , mii de scuze!

    • Hihi, mi-am imaginat dupa ce am scris calucrurile ar fi putut sta cam asa, n-am vrut sa par nici acida nici dura. Legat e ficat, cam ai dreptate. Eu pentru fier ii dau Andei cam o data la doua zile cand nu uit sucul de la o portocala in care vars o capsula de praf de spirulina de la plafar. Spirulina contine mult fier iar vitamina C din portocala ajuta la asimilarea lui, fiind vorba de fier non-hemic. Fac asta pentru ca primavara trecuta i-a iesit fierul in limite normale dar cam mic. Insa s-a dovedit ca luase o raceala, di nu stiu daca sa ma bazez pe analizele alea. De intepat asa aiurea nu-mi mai vine, am aflat in mare ce ma interesa atunci, asa ca mai adaug fier profilactic. Si rsiile sunt bogate in fier, si galbenusul de ou (e recomandat sa se consume moale, nu tare, dar aici iarasi e vorba de alegere personala, intrucat e o sursa nemaipomenita de salmonelioza).

      Vreau sa spun ca, in afara de faptul ca e verde, sucul cu spirulina are exact acelasi gust ca portocala, Anda l-a acceptat usor si-lbea frumos sin orice cana sau pahar, uneori cu paiul, alteori simplu. AM luat paie obisnuite de la supermarket, pentru ca din cani speciale nu mai vrea sa bea si de fatpt dina sa ceva numai apa a servit si, la nevoie ceai.

      Daca tot am ajuns la ceai, ceaiurile de pante contin tanin care inhiba absortia fierului. Tu nu ai scris daca-i dai sau nu ceai, dar poti incerca o vreme pur si simplu sa-l scoti, sa vezi daca exista rezultate bune.

      Mama mea spunea ca anemie iese la toti copiii, indiferent ce-ai face, ca pur si simplu uneori au mai putin fier dar ca situatia se remediaza oarte usor si ea una a ajuns sa nu se mai ingrijoreze deloc si nici nu este pentru fe haussmann sau alte tratamente. Mama mea e o mamica relaxata de sase copii :), cu o gandire foarte pozitva si sanatoasa, la zi, in multe chestiuni, as putea spune.

      • ayandari

        e o idee excelenta cu spirulina, zoozie.multumesc de sfat si voi incerca si eu sa vad daca merge inghitita cu suc.

      • Hi-hi, am luat și eu notițe!

        Zoozie, de la ce vârstă se poate da copiilor capsulă de spirulină? Alor mele, la 7 luni, pot să le dau? Eu oricum le dau zilnic Ferrum-Hausman, la recomandarea pediatrei.

  7. Chiar foarte documentat articolul, Carla. 🙂 Bravo.
    Iti doresc din inima sa mearga precum ti-ai propus! Noi suntem deja in a 2-a zi numai pe lapte si cereale (diluate tare)… din cauza racelii refuza orice altceva. 🙁
    Bafta in aceasta noua etapa in care tocmai ati pasit.

    • După o lună am ajuns și eu să răspund tuturor mesajelor din urmă, sunt în plin maraton de scris răspunsuri… Mariei, chiar dacă deja e obișnuită cu piureurile, îi poți da totuși să se joace cu bucățele de mâncare, sunt sigură că îi va face plăcere!

  8. Andreea

    Imi aduc si eu aminte de perioada premergatoare diversificarii baietelului meu. Si eu am citit, am rascolit net-ul in cautare de diverse informatii care mai degraba ma bulversau. Am fost la pediatru si mi-a dat o schema de diversificare, care a fost urgent combatuta de medicul de familie, care mai apoi m-a pus pe ginduri si am inceput iar sa citesc, sa culeg informatii si sa fiu nehotarita. Citisem si eu despre autodiversificare insa cind le-am expus apropiatilor ( mama si sotul ) aceasta perspectiva am simtit ca ar vrea sa-mi dea cu ceva in cap pentru ca sunt inconstienta si vreau sa inec copilul si nu vreau sa stau in bucatarie sa-i gasesc 2 lingurite de piure. Cind baiatul meu a implinit 6 luni….am inceput. Prima masa: cereale. A fost alegerea mea bazata pe site-urile externe si pe care cei din jur au acceptat-o zicand “mai bine asa decit nimic” 🙂 . Bebe in schimb a zis pas si prima zi si a doua ….si acum dupa 4 luni de diversificare spune tot pas la cereale indiferent de care sunt. Apoi am trecut la piure de morcov, piure de mar, amestecate, piure de cartof, supa de zarzavat….si tot ce mai scria prin carti ca e bun pentru primele luni. La toate baietelul meu a spus pas. Nu a deschis gura, nu a vrut nici macar sa guste. Simteam ca tensiunea din jurul meu creste pe masura ce eu le spuneam vestea cea rea: “n-a mincat nici azi”. Dupa 1 luna m-am relaxat definitiv, am zis ca n-are rost sa stresez copilul ( si pe mine in acelasi timp); doar n-o sa manince lapte pina la facultate!
    La vreo citeva zile dupa relaxarea mea stateam cu bebe pe genunchi si mincam dintr-o piersica. Atunci l-am vazut cum se lumineaza la fata, deschide gura si se intinde dupa piersica mea. A mincat fara sa se strimbe, ca si cum era ceva normal, jumatate din ea. Toata casa s-a entuziasmat, n-a mai contat ca era cruda, ca toate cartile spuneau ca nu piersica e primul aliment, ca nu era pasata, etc. De atunci am renuntat sa imi mai fac griji. Ii ofer baiatului alimente ( legume si fructe) si el alege daca maninca sau nu. Cred ca ar trebui scris in cartile despre diversificare ca e posibil ca unui bebelus sa nu-i placa marul ( copt sau nu), morcovul fiert ( baiatul meu il maninca numai crud) sau cartofii si albitura. Despre carne pot sa va spun ca daca e fiarta, bebe intoarce capul si e gata masa. In schimb a mincat bastonase facute din carne de pui tocata ( in casa) prajite pe gratar desi nu pot spune ca e mare fan. Prefera oricind legumele ca naut sau quinoa pe care i le amestec cu legume si le fac tot ca niste bastonase – finger food.
    Imi cer scuze ca m-am lungit prea mult. Baietelul meu cred ca e un contra-exemplu la cartile despre autodiversificare.

    P.S. : Am uitat sa adaug ca nici autodiversificarea nu e pt noi, deoarece bebe nu vrea sa puna mina pe anumite fructe sau legume care i se par prea ude, alunecoase sau mai stiu eu cum. Asa ca mama sta cu cite 1 fruct sau leguma in fiecare mina si bebe hotaraste din care musca. Citeodata musca din ambele alternatic, citeodata le maninca pe rind, citeodata numai 1 , citeodata deloc. Dar e baiatul mamei si n-o sa bea el lapte pina la facultate, nu? 🙂

    • Andreea, mulțumesc mult pentru ceea ce mi-ai povestit! Îmi voi permite să reiau cele scrise de tine și să le postez într-un text separat, ca să fie mai la îndemâna altor mămici cititoare…

      Ceea ce tu ai povestit e un exemplu clar că aceste principii de aliemntație respectând dorințele și refuzurile copilului pot fi mult mai eficiente decât mâncarea introdusă pe gură forțat!

      Că se numește auto-diversificare sau instinct, că i se oferă bebelușului alimentele exclusiv bucăți sau combinate cu clasicele piureuri… nu mai contează, de vreme ce copilul acceptă mâncarea și se bucură de ea!

  9. Foarte adevarat si util ceea ce scrii! Si eu am patit la fel si noroc ca mi-am facut rost de carte, pentru ca m-a ajutat enorm si m-a incurajat sa merg inainte asa cum simteam de fapt: sa-mi las copilul sa se auto-hraneasca si sa fiu acolo doar ca sa-l ajut, sa-l indrum… Vizitez acuma si blogul celalalt cu autodiversificarea. Oricum, informatiile din cartea respectiva sint foarte utile. Multumim pt articol si traduceri!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Semi-autodiversificare și înapoi la BLW « De-a mama, tata si copiii - [...] Aici găsiți comentariul Andreei, privind experiența (auto)diversificării cu băiețelul ei: [...]
  2. Baby-led Weaning - [...] - experiențe și anecdote de le părințiAm găsit informații utile despre această metodă aici: În joacă, Autodiversificare, Broșura BLW,…
  3. Diversificarea, cat timp dureaza pana adaugam al 2 lea fruct? - [...] Poate te intereseaza autodiversificarea Auto-diversificarea sau BLW (Baby Led Weaning)…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.