6 luni fără o zi.

Sep 24, 2010 by

De două zile mă gândesc la o introducere cât mai festivă pentru postul aniversar, de mâine… Dar, cum nimic n-a reușit până acum să mă mulțumească (unele formulări fiind mult prea banale, altele mult prea pompoase), am decis să renunț cu totul la acest fast inutil, care – de fapt – nici măcar nu ne reprezintă, ca mamă și fiice măzărichi.

Sunt multe de spus, s-au adunat mii de amintiri, mii de fotografii, mii de momente speciale, în această primă jumătate de an. Măzărichile au crescut, încet dar sigur, menținându-și lună de lună aceea curbă ascendentă a greutății, cum se numește ea medical, ferite de alte probleme majore. În termeni de simplă mamă, fetițele mele au devenit ”tot mai grele la mână”, ajungând în prezent să ne cocoșeze, dacă ne avântăm să le ținem prea mult în brațe… iar aici vorbesc și în numele tăticului lor.

Alimentația măzărichilor s-a reglat foarte bine, fetele manâncă 4 mese/zi (9-10 dimineața, 13-14 la prânz, 17-18 dupamniaza și 21-22 seara), în prezent porțiile fiind de 180 ml lapte, cea de seară incluzând și două măsuri de cereale. Încă nu am început alimentația diversificată și nici nu ne grăbim. De altfel, după DPN (data probabilă a nașterii), măzărichile ar avea acum nici 5 luni, trebuind teoretic să vină pe lume undeva în 10 mai…  Conform opiniei medicale, din punct de vedere al creșterii și dezvoltării această vărstă teoretică este cea după care trebuie să mă ghidez și să fac calcule. Totodată, tind să cred că noile recomandări făcute de OMS (Organizația Mondială a Sănătății) privind amânarea diversificării până după vârsta de 6 luni a copiilor, nu sunt făcute degeaba și am mai mare încredere în ultimele cercetări și teorii medicale internaționale, decât în recomandările – uneori total ponosite – ale unor pediatri români. Deși măzărichile n-au norocul să fie alăptate la sân, micul nostru avantaj este că avem control total asupra cantităților de lapte băute, plus faptul că nutrienții și vitaminele din laptele praf sunt sigur acolo, fără să-mi mai bat eu capul ce și cum mănânc.

Totuși, măzărichile au făcut deja cunoștință și cu alte gusturi decât cel al laptelui. Diversificarea Sofiei a început, accidental, cu un șervețel căzut în pătuțul ei, din care a apucat să mănânce jumătate, până sa-mi dau eu seama ce s-a întâmplat. 🙂

Iar Natalia… Cu Nati avem o poveste specială, datând chiar de zilele trecute: o țineam în brațe, în timp ce mi-am desfăcut o banană din care am început să mânânc pe lângă căpșorul ei… La un moment dat, am observat cât de lung și pofticios se uită la mine, așa că i-am oferit și ei. A atins banana cu vârful buzelor, a stat câteva secunde așa, apoi s-a tras înapoi și a rămas nemișcată, fără nicio expresie, mai bine de 10 secunde… privind fix la obiectul din fața ei. Am fost convinsă că nu i-a plăcut gustul deloc, după reacția atât de serioasă pe care a avut-o… Însă, dintr-o dată, a întins ambele mânuțe spre ea, a apucat-o cu putere și a tras-o înapoi, mârâind ca un cățeluș! A băgat-o cu totul în guriță și a început să molfăie cu disperare, fără să se oprească… Abia am reușit să țin banana, cât să nu se înece cu ea! În câteva minute a reușit să topească între buze aproape 1 cm, moment în care am oprit-o, spre marele ei necaz… Pe bărbie era plină de salivă, dădea din guriță miorlăind nemulțumită și întinzând mânuțele sprea ea, din nou și din nou… A doua zi, povestea s-a repetat în mod identic cu un măr, din care a ros, ca un șoricel, minute întregi… Aât cu banana, cât și cu mărul, a fost dragoste la prima degustare! (Sofi, binențeles, dormea în ambele momente, așa că a pierdut toată distracția… :D)

Am știut, din acel moment, că decizia luată de curând privind tipul de diversificare pe care vreau să-l încerc cu fetele este, cel puțin la o primă vedere, cât se poate de bine aleasă! Ne pregătim intens pentru Marea Diversificare, o vom face în câteva etape distincte, despre care voi povesti pe larg foarte curând… În acest weekend vom inaugura și scăunelele speciale de mâncat, achiziționate încă de iarna trecută și bine puse la păstrare în podul casei… Of, cum zboară timpul, parcă mai ieri le-am urcat acolo, gândindu-ne cât amar de vreme va trece până să le putem folosi!

Iar acum să menționăm și restul de mici progrese ale măzărichilor. M-am obișnuit deja cu gânsul că fetițețe mele nu sunt deloc precoce când vine vorba de performanțe specifice vârstei lor… Nu s-au grăbit să învețe să se întoarcă de pe burtă pe spate (și invers), nici măcar acum nu o fac decât accidental, din când în când. Le e suficient să se arcuiască pe o parte, cât să se privească una pe celaltă, sau să se întindă după o jucărie.  De altfel, nu cred că vor fi amatoare de întoarceri pe burtă nici în viitorul apropiat, dat fiind că nu le place nici să doarmă în această poziție, nici să stea mai mult de 1-2 minute. Deci, pentru ce atâta efort inutil?! 🙂 În schimb, amândouă stau foarte bine în funduleț, de mai bine de  o lună… În brațele noastre, sau sprijinite pe câte o pernă, nu se satură să admire peisajul, să studieze lumea de la verticală și să ne urmărească pe noi. De curând au început amândouă să stea fără sprijin, le observ căutând să-și țină echilibrul sprijinindu-se în palme, însă fiecare încercare se sfârșește cu câte o răsturnare caraghioasă, de care ne distrăm deopotrivă și ele și eu. Și mai mult decât să stea în funduleț adoră, amândouă, să stea în picioare! Le sprijinim ținându-le de subțiori iar ele se sprijină pe tălpi cu mare siguranță, împingându-se din călcâie suuuuus, cât mai sus!

Problema apucării suzetelor este, în sfârșit, rezolvată. Ambele fete au învățat s-o apuce pe Suzi în mânuțe și s-o ducă la gură, întorcând-o încet, între degete, până reușesc să o prindă în guriță corect. La fel procedează și cu orice altă jucărie, băgatul lucrurilor în gură fiind sportul lor favorit.

În rest… gânguresc, râd în hohote, chicotesc și mai ales zâmbesc mereu! Sunt mereu vesele, bine dispuse, fericite pentru orice moment de atenție pe care îl primesc de la noi! Sunt cuminți, seara adorm frumos în pătuțurile lor, ziua se joacă uneori fără nicio repriză de somn până seara, adoră în continuare băița și se gâdilă tare peste tot pe corp! 😀

Vocabularul a rămas la fel de limitat, noi râdem auzindu-le uneori tânguind câte un mmmmmmmaaaaa-maaaaaa, sau chiar taaaaaaa-ddddtttttaaaaaaaa… Însă binențeles că nu înseamnă nimic, doar o descoperire a altor sunete, alături de vechile a, ă, î, g, c, h, e, o, i și diversele lor combinații…

Iar cel mai frumos lucru pe care au învățat să-l facă este să comunice una cu cealaltă… Se plac la nebunie, se privesc și se caută una pe cealaltă încontinuu, se mângâie, își spun vorbe dulci într-un fel atât de galeș și drăgăstos cum nouă nu ne gânguresc niciodată… Se țin de mânuțe, se mângâie pe obraz, se strâng în brațe și ar sta oricât una lângă cealaltă! Este incredibilă legătura dintre ele și nimic nu ne putea face mai fericiți de atît! În urmă cu două-trei seri, Nati a prins-o pe Sofi de cap cu ambele mânuțe, a tras-o spre ea, și-a lipit buzele de obrazul ei și a început s-o lingă, așa cum a învățat ea de la mami că se dă pusi-pusi!!! Am rămas înmărmuriți… Ne-a făcut praf pe toți, cu gestul ei! 😀

18 Comments

  1. 🙂 Sa va traiasca Mazarichile pupacioase! Sa fie sanatoase si vesele mereu!
    La multe jumatati de an!

  2. corry

    La multi ani pentru mazarichile mari si frumoase si felicitari parintilor fericiti si impliniti!
    E o placere sa citesc despre voi si ma bucur de fiecare data sa aflu ce viata armonioasa aveti.
    Ma intristeaza totusi ca ai ajuns si tu sa ironizezi importanta laptelui matern. Te citeste probabil multa lume si e pacat sa preia asemenea idei tocmai de pe blogul tau. Exista suficienti “sfatuitori” la acest capitol la noi in tara.
    In rest, numai bine!

    • Corry, mulțumim de urări!

      În ceea ce privește ironizarea laptelui matern, poate m-am exprimat eu greșit: era doar o auto-ironie, făceam haz de necaz, nicidecum n-am vrut să fiu ironică cu privire la importanța alăptării naturale! De altfel, cred că despre aceste lucruri am povestit suficient de mult în posturile mai vechi, ca să nu aibă nimeni dubii că aș fi împotriva alăptării naturale sau aș minimiza importanța sa.

      Totuși, dacă mi-ai atras atenția, voi schimba în text, ca să nu fiu greșit înțeleasă…

  3. Ionuka

    La multi ani mazarichilor, la jumatate de an! (Gemenele noastre sunt foarte apropiate in varsta, si data probabila nasterii lor a fost 11 Mai, dar au venit doua saptamani mai devreme pe 30 Aprilie. ce coincidenta…)

    Cu privire la diversificare, mi se pare ca fiecare organizatie si pediatru are recomandari diferite. Ultimele cercetari despre care am citit recomanda introducerea mancarii solide intre 4 si 6 luni – se pare ca alergiile sunt reduse daca mancarurile se introduc un pic mai devreme. Si pediatra noastra de aici (Atlanta) a recomandat la fel, asa ca am inceput deja cu cereale, avocado si sweet potatoes. Am mai citit ca daca ele sunt interesate de mancarea adultilor, cum a fost Nati, inseamna ca sunt pregatite. Mi se pare un criteriu ok de a decide – e mai natural decat niste cifre destul de abstracte. Ca sa inchei, uneori ma uit pe saitul asta care are recomandari pentru ce, cand si cum sa fie introduse diferitele produse – util mai ales daca vrei sa le faci tu de mancare si sa nu le dai din borcanel: http://wholesomebabyfood.com/

    La multi ani inca o data, sunt superbe si maaari de tot.

    • Ionuka, mulțumim de urări și La mulți-mulți anișori fericiți, sănătoși și plini de împliniri și vouă, pentru mâine! 😉

      În privința diversificării, eu nu mai știu ce să cred. Se pare că fiecare pediatru are teoria lui… Și, până la urmă, fiecare mămică face altfel și iese bine, totuși. 🙂

      Am citit și eu că primul semn pentru începerea diversificării este ca bebele să fie interesat de mâncarea adulților..ș Și acest semnal îl așteptam și eu, ca să încep. 😉 Și eu am început cu cereale în laptele de seară, am crscut progreșiv la 3 măsuri deja și în curând vom transforma biberonul în masă solidă… Mai departe însă nu m-am decis ce fac. 🙂 Lucrez intens la asta.

  4. Multa sanatate fetitelor voastre minunate si nu in ultimul rand si voua !Jumatate de an ….asa i ca a trecut de nici nu ti ai dat seama pe unde ? 😉 Cat despre diversificare imi place cum gandesti , plus ca mazarichile s au dezvoltat foarte frumos.E timp sa pape de toate ;).La multi ani pentru cele 6 luni ale mazarichilor!

    • Mulțumim de urări și vouă asemenea! Ai dreptate, a zburat timpul ca gândul… mă sperie ce repede trec toate, ce repede se schimbă măzărichile și mi-a frică șă nu pierd nimic din dezvoltarea lor…

  5. ella

    sa va traiasca fetele. Sunt superbe, dragalase foc si da arata f. bine la 6 luni. Sanatate la toti 4.

  6. fedo

    La multi ani mazaricile cele mai scumpe bobite din lume.
    Tusi Fedo e toata un zambet cand vede cat de mari si destepte v-ati facut si ma bucur foarte tare sa vad ca sunteti doua fetite atat de fericite si zambarete.
    Va pupicesc pe fiecare centimetru de dulceata si abia astept sa va strang in brate si sa ne povestim toate aceste mari aventuri pe care le traim.
    >>:)<<
    Multi de pupici la mami si tati :*

    • Cuzzzzzzzzzzzzzzzzyyyyy…..
      Să vezi ce mari s-au făcut…. Doamne, când o fi să ne revedem o să ai o grămadă de recuperat!
      Say hello to uncle Mike! 😛

      Milioane de pupici back!!!!!!!!!!!!

  7. Lavinia

    La multi ani (lunite) pentru mazarichi! Va citim cu mare placere si descoperim multe similitudini cu buburuzele noastre- noi avem 3luni jumate si 5400kg , Maria a ajun-so pe Alessia desi intre ele a fost mereu un decalaj de 250g dar Alessia a avut in ultima luna probleme cu regurgitarea si a luat mai putin in greutate. Acum am inceput sa ii dau Humana antiregurgitare si sper sa fie ok. Va pupam si va dorim numai bine! Abia astept sa citesc aventurile mazarichilor cu legumele si fructele
    Lavinia si buburuele Silvia Maria si Oana Alessia
    Ne puteti vedea pe facebook -Lavinia Gheorghe

    • Lavinia, mulțumim și bine ai venit!
      MUltă sănătate și creștere frumoasă și armonioasă Mariei și Alessiei! Am vrut să vă adăugăm pe Facebook, dar am găsit mai multe Lavinia Gheorghe și n-am știut care dintre ele ești tu… poate ne găsim invers?! 😛 Sofia și Natalia Măzărichile…

  8. La multi ani mazarichilor!Sunteti tare dragute,iar mami scrie tare frumos despre voi!

    • Oana, mulțumim de vizită! M-am bucurat și eu să te descopăr, am citit câteva rânduri despre Sofia ta și despre Robi, am citit și chestiile haioase… 🙂 Abia aștept să vă mai citesc…

  9. Elena

    La multi ani Nataliei si Sofiei! Si succes cu diversificarea! Desigur va fi o aventura ce o von ‘gusta’ si noi 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.