Gata de drum!

Aug 30, 2010 by Carla

Am profitat de acest weekend încă însorit și călduț pentru a ne ocupa de o treabă organizatorică planificată și amânată de o grămadă de vreme: montarea scăunelelor speciale de mașină.

Încă de la primele drumuri cu măzărichile, am avut o problemă cu poziția lor în scoicile auto. Mi s-a părut mereu că fetele stau chircite, cu gâtul îndoit și coloana presată, cu întreg corpul contorsionat nefiresc… Am umplut scoicile cu perne și păturici, încercând le să aduc la un nivel cât mai aplatizat, ceea ce a funcționat o vreme, până măzărichile s-au lungit. Apoi mi s-a părut, brusc, că sunt prea măricele ca să mai încapă relaxate în scoici. Am renunțat la perinițe și păturici, dar totuși poziția lor a continuat să mi se pară nefirească și incomodă… Plus faptul că nu le simțeam deloc protejate de pericole rutiere, iar drumurile spre și de la Timișoara le-am făcut fără centurile scoicilor prinse, deci la risc maxim.

În tot acest timp, acasă ne așteptau cuminți, aliniate pe dulapul din dormitor, cele două scaune auto  achiziționate încă din iarnă, din Budapesta, după îndelungi studii și dezbateri. Trebuie să spun că, dacă a fost ceva de la care am refuzat să fac rabat la calitate când a fost vorba să pregătim venirea pe lume a măzărichilor, aceasta a fost siguranța și sănatatea lor. De aceea n-a mai contat nimic altceva decât să găsim două scaune auto cât mai aproape de ceea ce ne doream pentru protecția fetelor. Modelele văzute în magazinele din țară m-au speriat groaznic, controlându-le… scaune de plastic ordinar, cu husă sintetică, la mai puțin de 200 lei bucata… Niciodată nu mi-aș fi pus copiii în așa ceva! Iar cele mai de Doamne-ajută atingeau niște prețuri care m-au cam speriat la rândul lor, deși tot nu mi se părea că ar fi fost foarte sigure… Ajunși însă în Ungaria, o altă lume ni s-a deschis ochilor. Sute de modele, zeci de producători înternaționali, cu sau fără isofix, zeci de culori, prețuri pentru toate buzunarele… Am petrecut o zi întreagă tot învârtindu-ne printre rafturi și comparând caracteristici și prețuri… În cele din urmă ne-am decis spre modelele Concord, o firmă germană premia(n)tă an de an la testele oficiale de siguranță… dintre toate, am ales modelul Ultimax, pentru că mi-a plăcut la nebunie culoarea și textura materialului… un fel de panză tare, rezistentă la uzură, răcoroasă, nepretențioasă la murdărie și în culori marinărești… Căutând ulterior pe internet informații detaliate despre produs, ne-am felicitat încă o dată pentru investiția făcută și n-am regretat nicio clipă că am mers pe mâna siguranței maxime și a confortului măzărichilor la drum, fie el lung sau scurt, în detrimentul economiei la buzunar…

Așa că am purces în a monta scaunele în mașină, nu înainte de a pregăti buburuza pentru noile ei accesorii. Ne-a luat două zile s-o spălăm bine, să-i curățăm tapițeria și fiecare colțișor, iar duminică să montăm scaunele și să le probăm la un drum prin oraș. Așa că am scos măzărichile la aer, sub soarele cu dinți de afară, iar tati a meșterit în stil ingineresc, ajutat/încurcat de mine – de câte ori mi-a cerut să-l asist. Până fetele și-au făcut siesta de dupamiază, noi am fost gata cu treaba… și se pare că le-a plăcut enorm, pentru că  n-am auzit niciun sunet de nemulțumire, cât am traversat orașul dintr-o parte în alta.

Câteva poze din dupamiaza cu pricina…

[slideshow]

De data acesta, Sofi a fost cea cu hainuța roz, iar Nati cu cea gri…