Îmi sunt suficientă
De prea multă vreme am abandonat acest apațiu virtual.
Motivele par a fi bine întemeiate…Și totuși, de prea mult timp invoc diverse scuze pentru ceea ce, în fapt, s-ar traduce într-o singură propoziție: nu mai știu să spun ce simt.
A fi mamă mi-a deschis noi orizonturi ale percepției. Nebănuite căi de a fi. O explozie de senzații noi m-a făcut fărâme și apoi, cu puterea reculului, m-a adunat la loc, într-un anume fel. Alt fel. Altfel.
Îmi par acum a fi alta. Simt altfel, gândesc altfel, înțeleg altfel, lăsându-mă pe mine într-un plan secund și gravitând cu mare bucurie în jurul celor două omulețe cărora le-am dat viață.
Am 30 de ani împliniți cândva. Uneori mă simt tânără, uneori bătrână. Uneori SUNT tânără. Uneori sunt fericită, alteori nu. Uneori mă simt cumplit de singură. Câteodată omul de lângă mine, “omul meu”, este cel mai bun soț. Cel mai bun prieten, cel mai bun tată, cel mai bun partener. Alteori îmi e cu totul străin.
Uneori simt că nu-mi ajunge timpul să fiu mamă atât cât îmi doresc. Iar uneori aș vrea să fac doar pentru mine, egoist, o mulțime de lucruri. Să citesc, să scriu, să ascult, să privesc, să fotografiez, să călătoresc, să înțeleg, să meditez, să gândesc.
Câteodată mă-nspăimântă liniștea. Mă aplec deaupra pătuțurilor fiicelor mele și le pun palma pe piept, numărându-le bătăile liniștite ale inimii. Iar câteodată tot ce-mi doresc este o fărâmă de liniște absolută. Un colț de uitare, un singur moment de respiro, de repaus.
Uneori îmi par atât de puternică! Gata să întorc lumea cu susul în jos, gata de orice pentru copiii mei! Alteori, însă, mă simt atât de slabă, de învinsă… Mă cert pentru lupte banale pierdute, lupte pe care oricine altcineva le-ar fi câștigat în locul meu!
Câteodată vreau mult mai mult decât am… Iar câteodată vreau doar să fiu eu.
August 15th, 2010 at 3:25 pm
Buna ziua,
As fi interesat de un link-exchange intre famouswhy.ro , motruinfo.ro si blogul dvs. Daca sunteti interesat astept un email (va rog precizati linkul dvs) pe admin@motruinfo.ro
Cu respect,
Ursu Radu
(Dupa vizualizare as avea rugamintea ca acest comentariu sa fie sters)
August 15th, 2010 at 7:25 pm
>:D< Imi place mult postul asta sincer. O farama din sufletul tau cum n-am mai citit demult.
Citesc si blogul mazarichilor si sunt la curent cu tot ce fac ele, da' ma bucur ca iti faci timp sa scrii si aici, despre tine.
August 17th, 2010 at 6:46 pm
Mi-a mers la suflet, Carla. Și are dreptate Tomata: textul respiră sinceritate. Sau transpiră, ca la ce caniculă e…
August 23rd, 2010 at 2:33 am
Tomata, Innu, mi-era dor și mie de mine…
Promit să-mi fac mai mult timp și pentru acest loc de suflet!
September 8th, 2010 at 12:10 am
Carla, stiu exact ce scrii aici. De cand au venit pe lume fetitele mele, la sfarsit de aprilie, simt ca sunt pe un rollercoaster continuu. Sunt sus si jos, asa cum n-am mai fost niciodata. Ma bucur ca am citit asta si la tine.