Despre deochi

Jul 16, 2010 by

Avem o dilemă.

Mami niciodată n-a luat deochiul în serios. Nu știe dacă există, dacă nu există, dacă are vreo rațiune logică sau spirituală după care se manifestă, dacă contravine sau nu religiei, dacă există explicații psihologice sau para-phologice despre așa ceva…

Dar am vrea să știm mai multe. Și mami nu are timp acum să se documenteze pe internet, la modul serios.

Lucrurile s-au întâmplat cam așa: azi mami ne-a plimat mult prin oraș, ne-a oprit o grămadă de lume să ne admire, să ne “scuipe” (cum zice tati) de deochi… Asta se întâmplă zilnic și ne-am obișnuit ca oriunde ne ducem să fim ca la circ, dar astăzi, după lunga plimare făcută, am venit acasă și ne-am simțit amândouă foarte rău. Am plâns foarte mult, fără să avem colici, am tremurat ca și cum am fi avut convulsii, am tot încercat să ne liniștim dar n-am reușit oricât de mult s-au străduit mami și buni-buni să ne aline… și doar strâne tare în brațe părea să ne fie mai bine – cu mânuțele și piciorușele imobilizate, fără însă să ne liniștim cu adevărat.

Totul s-a terminat brusc dup ce mami, în lipsă de alte idei, ne-a spus rugăciunea cu “Înger, îngerașul meu” și ne-a explicat că, deși încă nu suntem botezate, ea crede că sigur două făpturi nevinovate ca noi trebuie să aibă un îngeraș ocrotitor lângă ele și precis că astăzi, din pricina căldurii, îngerașii noștri s-au dus și ei la o bere și ne-au lăsat singurele o vreme… I-am chemat înapoi pe îngerași – adică l-am trimis pe îngerașul ei să-i caute pe ai noștri și să-i aducă repede înapoi, de urechi… Le-am povestit că ne-a fost rău și am plâns după ei și i-am rugat să nu ne mai lase singurele, ca să nu mai pățim așa ceva… și apoi ne-am liniștit și am adormit. Și am dormit… am dormit… am dormit ore întregi, am sărit peste o masă – cum nu facem niciodată… și tot dormim cu suspine de jumătate de zi.

Dacă n-a fost căldura de vină… credeți că ne-a deochiat cineva?!

p.s. Oare chiar ajută să ne pună mami câte un șnuruleț roșu la încheietură?!

Related Posts

Share This

2 Comments

  1. Marlena

    Draga Carla, bun gasit si-aici: ti-s “colega de suferinta” a mamicelii ce miroase a liliac.
    Constat ca semanam mult: si noi am “testat” deochiul, si noi avem hernie ombilicala.
    Ca sa-ti raspund: Mateo a fost deochiat, avind rosu la incheietura, ba chiar botezat: si totusi exista deochi!

    Despre hernie: ni s-a spus initial sa asteptam ca se remite pina la un an – e mai mica decit a fetelor voastre, parca…
    Apoi ni s-a prescris “banutul” despre care a treia pereche de ochi a spus ca banutul poate face mai rau, in sensul ca largeste hernia; tot al treilea medic ne-a recomandat manevra practicata de catre voi, insa mai asteptam sa fuga caldura.
    Am citit pe nerasuflate “compozitia” ta, studiu de caz:)! MINUNATA!

    • Bine-ai venit, ne bucurăm să-ți fie de folos informațiile noastre… Nici noi n-am avut încredere în metoda bănuțului, nu ni s-a părut deloc igienică în primul rând. Succes, să se vindece Mateo cât mai repede!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.