Prima vizită la U.P.U.

May 30, 2010 by

S-a întâmplat mai repede decât mi-aș fi dorit, și anume aseară, la o oră la care am fi putut, în schimb, să ne plimbărim fericiți pe afară – profitând de vremea plăcută și răcoroasă… sau să facem o binemeritată băiță, după două săptămâni de spălat cu tifon și mușețel, din castronel.

A fost o săptămână grea și agitată pentru fete… iar ele s-au resimțit și au decis să se răzbune pentru lungile drumuri la care le-am supus (despre care voi povesti cât pot de curând).

Masa de ieri noapte, de la două, nu pronostica nimic spectaculos, în afara obișnuitelor chițăituri și contorsionări și a veșnicelor lupte cu Suzi. De aceea nu m-am impacientat când, la mai bine de o oră după ce mâncaseră, măzărichile încă plângeau pe două voci, zbătându-se de zor în pătuțurile lor și ținându-ne pe noi de veghe, la căpătâi. Situația s-a complicat spre dimineață… venise masa de ora șase și micuțete teroriste încă plângeau, din ce în ce mai agitate, mai înverșunate, mai isterice.

Au mâncat din nou și au continuat scandalul… Eram frânți de oboseală, dar încrezători că totuși, după atâtea ore de plâns, li s-au terminat bateriile. Ne-am înșelat, pentru că măzărichile au ținut să ne demonstreze că funcționează cu Duracell sau, mai degrabă, cu bateria aceea secretă, care nu se termină niciodată. Plus că am schimbat rânduri-rânduri de haine, tot colectând lapte regurgitat din jumâtate în jumătate de oră, fără număr-fără număr…

Ora opt seara ne-a găsit în aceeași postură: măzărichile urlând isteric, de aproape 20 de ore, cu scurte pauze de odihnă de câte 15-20 de minute, iar noi – 3 adulți – epuizați fizic și mai ales psihic.

N-a funcționat nimic: anti-colici, masaje și căldură pe burtică, ținut în brațe, plimbat afară, frig/cald, ceai, lapte, muzică etc., etc., etc… Spre seară, Dragoș s-a panicat. Nu atât din cauza gravității a ceea ce măzărichile ar fi putut avea, cât de iminența unei noi nopți nedormite, cu ele în brațe… Așa că, după deliberări și discuții în contradictoriu (eu fiind convinsă că n-au nimic altceva în afară de colici), ne-am împachetat și am plecat la Urgențe, ca să fim noi liniștiți că n-au nimic.

Binențeles, Murphy a fost cu noi acolo, astfel încât fix când am parcat în curtea spitalului, măzărichile au adormit ca doi îngerași, liniștite și senine… Ne-am uitat o vreme la ele, le-am zgâlțâit, le-am bâzâit… Somn total. Dar ce să facem acum? Să ne întoarcem acasă și să-l lăsăm pe Murphy să-și râdă de noi cu încă o noapte albă?! Sau să râdă de noi personalul medical de la U.P.U. ?! Am rezolvat dilema amintindu-mi de vechea zicală: paza bună trece primejdia rea.

Am intrat în spital cu un acut sentiment al ridicolului, mă simțeam una din multele mămici (probabil toate) panicate pentru nimic, ajunsă la medic cu copilul sănătos tun… Știam sigur că măzărichile sunt bine-sănătoase, dar totuși  – pentru confortul meu psihic, voiam să-mi confirme un medic lucrul acesta. Și mai ales lui Dragoș. Îmi și imaginam dialogul cu medicul de gardă:

Bună seara, fetițele mele regurgitează și plâng ca din gură de șarpe de azi-noapte, fără oprire…

– Dar eu văd că dorm cuminți și liniștite…

– Aaaa, nu! Vi se pare!…

?!?!

O.k., nu s-a întâmplat chiar așa, însă nici departe n-am fost. Măzărichile au fost consultate cu atenție, li s-a luat temperatura, li s-au ascultat plamânii, li s-au palpat toate organele, de la fontanelă și până la încheieturile membrelor… totul a fost în regulă. Însă, conform protocoalelor medicale, am fost nevoiți să mergem cu ele și la ecografie abdominală, și la consult chirurgical, din cauza herniilor ombilicale pronunțate. Tot răul spre bine pentru că, astfel, am primit încă o opinie de specialist în această problemă.

Ridicolul situației nu s-a terminat aici, pentru că Sofi a ținut morțiș să facă caca în palmele asistentei ce-i lua temperatura rectal tocmai pe cand eu explicam ce probleme avem cu tranzitul ei și cum nu face ea nimic fără supozitor, tehnica termometrului fiind inutilă… I-am schimbat rușinată scutecelul și ne-am mutat la ecograf, unde amândouă măzărichile au făcut pipi cu boltă în timp ce erau monitorizate de o tanti deloc empatică cu nevoile lor fiziologice… Ce fețițe prost-crescute! 🙂

La chirurgie ni s-a confirmat ceea ce știam deja: herniile ombilicale trebuie monitorizate, însă nu ele sunt cauza durerilor de burtă ale măzărichilor. S-a exclus astfel posibilitatea unei ocluzii intestinale și asta era tot ce-mi doream să știu.

Verdictul?! Colici, colici, colici. Burticile măzărichilor sunt pline de bule de aer, gaze la greu… Duceți fetițele acasă și încercați să vă odihniți cu toții…


Am ajuns acasă după aproape de 3 ore, cu măzărichile dormind profund în scoicile lor. Ne-am grăbit să le pregătim biberoanele și le-am așteptat “la cotitură”, pregătiți pentru scandalul de la trezire…. Și am așteptat, am așteptat, am așteptat… mai bine de trei (!!!) ore… înciudați pe somnul lor și veghea noastră. Ocazie cu care am și luat cina în liniște, în cadru aproape festiv: cartofi franțuzești delicioși pregătiți în lipsa noastră, înghețată, vin bun pentru Dragoș și buni-buni, urmărind ceea ce, în alt context, nu ne-ar fi interesat nici cât negru sub unghie… finala Eurovision.

Love, oh, love, I gotta tell you how I feel about you
‘Cause I, oh, I can’t go a minute without your love
Like a satellite, I’m in an orbit all the way around you
And I would fall out into the night
Can’t go a minute without your love… 🙂

Related Posts

Share This

7 Comments

  1. of, of, of! bine ca nu a fost vorba decat despre colicei. Imi inchipui cat de greu va este cu ele… 20 de ore de plans!! Am avut noroc sa nu am parte de astfel de ‘cadouri’ din partea Mariei… cel mai mult a plans 3-4 ore, si ma simteam sfarsita. Dupa multe incercari de tratamente anti-colici, in care am trecut pe rand prin: baby calm, laptic preparat cu baby calm, infacol, debridad, bonisan, ceai de chimion, laptic preparat cu chimion… am ajuns la formula castigatoare: espumisan la fiecare masa (in total 25-30 de picaturi / zi + 100 ml baby calm / zi). Acum are deja aproape 3 saptamani de cand nu a mai facut nici o ‘criza’ semnificabila. 😀

    Imi vine in mine intrebarea: cum de rezistati?? … dar stiu raspunsul… Va doresc multa-multa putere sa puteti rezista, pastrandu-va echilibrul interior. Noapte linistita!

  2. alina downunder

    dragilor, e o perioada mai grea, la voi dublu grea, incet incet o sa vedeti ca se mai linistesc. nu prea aveti ce sa-i faceti, colicile astea nu au leac decat in timp (maturarea sistemului digestiv). incercati sa va odihniti cand puteti (odata cu ele, profitati de orice moment), tineti-le cat mai mult in brate/sling, culcati-le pe burtile voastre, in pozitii cat mai putin orizontale si usurel usurel o sa depasiti momentul.

  3. Offf, colicii astia :(.Bine macar ca nu sunt altele.Colicii trec , cand se va matura sistemul digestiv asa cum a specificat si Alina.Cat despre “probleme inchipuite”, toate mamicile trecem prin asta.La prima bubita sau temperatura putin crescuta fuguta la spital.Sunteti normali , nu iesiti din tipare ;).Incercati si cu Colief pentru colici.Toate prietenele mele cu bebei mici il folosesc si au scapat imediat.In rest ….rabdare si putere sa treceti peste noptile albe.E greu cu un copil , d ‘apoi cu doi?Grijile , preocuparile , toate sunt la dublu.Dar o sa fie bine , sunt convinsa.Va pupam cu drag

  4. Off colicii astia…trec toate pana la urma si acusi o sa povestesti despre cum le cresc dintisorii si maselutele.

  5. Mulțumim tuturor de sfaturi și încurajări… Sperăm să treacă și perioada asta dificilă la un moment dat, pentru ca apoi s-o ităm cât mai repede.
    Până atunci ne mulțumim să oblojim burticile fetelor cu ce putem, leacuri de tot felul și multă dragoste.

  6. Briana

    awww, m-am panicat acum dupa ce am citit postarea!! sunt mamica in devenire, dar nu m-am gandit la partile extreme ale acestui aspect :))) felicitari pt mazarichi, sunt superbe!!

    • Briana, aceste întâmplări constituie apanajul obișnuit al oricărei mămici… 🙂 Să dea Dumnezeu să nu ajungem niciodată la UPU cu altceva mai complicat!

      Și ție îți dorim asemenea!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tratarea nechirurgicală a herniei ombilicale la bebeluși « De-a mama, tata si copiii - [...] diferite, din partea unui medic chirurg de la Spitalul de copii, care ne-a consultat în cadrul vizitei făcute la…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.