Răspundem cititorilor

Mar 18, 2010 by Carla

După alegerea prenumelor măzărichilor, am fost întrebată nu o dată cum anume ne-am hotărât la aceste variante de nume și nu la altele, din joben.

Răspunsul cel mai firesc și la îndemână este, binențeles, că acestea ne-au plăcut cel mai mult. 🙂

Însă, dacă e să facem săpături mai adânci, despre alegerea Sofiei trebuie să mărturisesc că mi-a rămas în minte de ani buni… Să râdem, deci:

Se făcea că eram undeva prin anul 2000 și mă uitam, sporadic, la telenovele. Un serial care, recunosc, mi-a plăcut mult (și n-am pierdut episoade) a fost Perro Amor (tradus, într-un mod nefericit, Amor de cățel), o poveste bolnăvicioasă despre pariuri în dragoste și despre cum ajungi, invariabil să pierzi pe mâna ta… Ei, fata bună, ingenuă și prostuță din film, care la final triumfă cu bunătatea și puritatea ei, se numea Sofia. Numele personajului mi-a rămas de atunci în urechi, într-o vreme în care nimeni în România nu-și boteza copilul așa și nici nu cunoșteam pe nimeni cu acet nume. Poate vreo mătușă bătrână și bolnavă, de la țară… Nu era în trend, ca să fiu explicită.

Vă amintiți? 😀

Sofia a fost numele pe care de atunci mi-am dorit să i-l pun fetei mele, când o fi să fie. Mi s-a părut mereu că are ceva special, o rezonanță aparte, deloc comună celoralte nume la modă de-a lungul anilor. Întâmplarea face ca acum să fie o mulțime de Sofia  pe “piața” bebelașelor, alături de Ana, Maya, Mara, Maria etc. , nume care îmi plac în egală măsură… Dar nu mă las! 😀

Natalia a venit mai greu, în momentul în care am aflat că vom avea două fetițe deodată și ne trebuie un cuplu de nume care să sune bine împreună… După îndelungi discuții, ne-a lovit dintr-o dată:

Sophie & Nathalie !

Ne-a plăcut enorm pronunția cu rezonanță franțuzească, chit că am decis imediat că nu vom folosi scrierea în franceză, fiind români și trăind într-o țară în care scriem cum citim…

Ne-am amintit că exista, parcă, și un desen animat sau ceva de gen, cu cele două personaje numite așa… însă n-am găsit nimic pe net, să ne lămurim.

Am lăsat să se sedimenteze alegerea făcută, câteva săptămâni bune, timp în care am tot vorbit cu burtica, folosind numele proaspăt alese… și da, ne-au plăcut și au rămas așa.

Am ezitat dacă să le punem sau nu și un al doilea prenume, având în vedere că cel mai probabil vor avea și două nume de familie… deci vom ajunge la un lung cârnaț… În cele din urmă mi-a venit ideea să folosesc, în scop “omagial”, numele celor două bunici ale măzărichilor, alegere pentru care mă felicit de atunci: Emilia si Maria (Ana).

Emilia a mers la pachet cu Natalia, pentru că așa a ales-o mama pe Natalia, fără să știe ce anume are de ales.. 🙂

A rămas să decidem între Sofia Maria sau Ana Sofia, la fel de frumoase amândouă, dintre care… recunosc, am trișat și am ales Maria, fiind totodată și al doilea prenume al meu… Dar refuz să-mi atribui vreun amestec în ceea ce privește semnificația celui de-al doilea prenume ales. 🙂

Gata, acum știți.