Mărţişor

Mar 1, 2010 by Carla

Bună dimineaţa primăvară, bună dimineaţa lume,

Acesta este primul nostru mesaj oficial!

Vă salutăm cu drag din burtică, păstaia noastră – cum zice tati – care ne ţine de cald şi ne ajută să creştem sănătoase şi frumoase până când ne hotărâm să ne facem loc în lumea reală. Suntem nerabdătoare să venim pe lume, am auzit de la mami şi tati o grămaaaaaaaaaaaaadă de lucruri minunate despre ceea ce se întâmplă dincolo de păstaia noastră de măzărichi, despre cum e să fii copil şi să te bucuri de toate minunăţiile lumii… Abia aşteptăm să ne facem de cap!

Aici, la noi, e întuneric, umezeală şi mare înghesuială! Nu se întâmplă nimic interesant, timpul trece greu, împărţit între lungi reprize de nani, joacă, supt degeţele şi, activitatea noastră favorită, lovitul lu’ mami în toate felurile posibile şi imaginabile. Ah, apropos de asta, eu şi surioara mea am decis să ne ocupăm vremea făcând concursuri zilnice de răsucit, de întors, de contorsionat… Semănăm probabil cu sportivele acelea ce fac balet acvatic, cu graţie dar şi cu mare precizie… numai că pe noi nu ne vede şi nu ne aplaudă nimeni! 🙁 Iar mami pare să nu înţeleagă deloc cât suntem noi de plictisite aici şi cât de bine ne distrăm când ne reuşeşte câte un triplu-şurub!

Apropos de mami, tanti asta n-are nicun haz în ultima vreme… Mereu se plânge de dureri de spate, mereu ne ceartă că o lovim, în loc să se bucure că avem amabilitatea de a interacţiona cu ea, mereu o apucă treaba când noi vrem să dormim şi i se face somn tocmai când noi ne distrăm mai bine… Şi cum s-o mulţumim aşa?! De fapt, de ce s-o mulţumim noi pe ea, când noi trebuie să fim cele răsfăţate?! Suntem două contra una, nu ne provocaţi!

Zilele trecute am avut întâlnire cu mami şi cu tanti doctoriţa pe ecranul ecografului… Una din noi, nu zicem care!, a fost nepoliticoasă şi pe parcursul întregii întâlniri a stat cu degetele în guriţă, semn că va fi o feţită mereu flămândă şi mare mâncăcioasă! Să nu ziceţi că nu v-am spus! Dar, ca să compensăm, am hotărât ca cealaltă să fie mofturoasă şi cu toane la mâncare, să nu obişnuim lumea cu prea mult bine…

Suntem măricele deja, am uitat să ne lăudăm! Mâncăcioasa are 1290 grame, iar moftuorasa trecuse şi ea de 1100 grame, în săptămâna 30. După mai multe măsurători, tanti doctor a spus că trebuie să ajungem, într-o luna, la 2 kg, pentru ca mami şi tati să se bucure de noi cândva, de Iepuraş! Ne mai gândim încă dacă vom coopera sau nu la planul lor.

Ne enervează când se iau decizii fără să fim consultate, ca şi cum noi n-am şti ce se întâmplă afară, n-am auzi tot ce se vorbeşte despre noi, n-am fi la curent cu toate planurile legate de noi! Şi atunci ripostăm. De exemplu sâmbătă, când mami şi tati au decis să mearga la o petrecere de părinţi şi copii unde a fost atâta gălăgie şi agitaţe, de n-am putut închide toată seara un ochi! Toate protestele noastre, toate loviturile, ciupiturile, rasucirile şi împunsăturile n-au făcut-o pe mami să înţeleagă că nu ne place acolo, ea se distra cu restul mămicilor de la petrecere, crezand că suntem vesele şi active de plăcere! Dar, odată ajunşi cu toţii acasă, am vut grijă să ne revanşăm! Şi aşa am ţinut-o pe mami treaza jumătate de noapte, cu contracţii, cu burta în pioneze… ne-a plimbat prin casă, ne-a legănat cu mersul ei şi ne-a mângâiat ore întregi, încercând să ne împace, hahaha! Ce bine ne-am distrat… ne-am decis să ne liniştim numai atunci când mami s-a hotărât să se îmbrace şi să se duca la urgenţe, în toiul nopţii. Abia atunci am înţeles că exagerasem şi ne-am liniştit rapid, ca să poată şi mami să se odihnească şi să-şi revină din panică. Iartă-ne, mami, am glumit!… Hai măi, nu ştiţi nicicare de glumă?!

Bun… ce ar mai fi de spus? Ah, da! Cu ocazia mărţişorului dorim să urăm tuturor  mămicilor, bunicilor, mătuşicilor, verişoricilor, năşicilor, prietenelor reale şi virtuale, doamne şi domnişoare, să aveţi parte de o primăvară însorită şi plină de bucurii şi gânduri bune! Şi un mărţişor de la noi: barza care ne va aduce curând şi care tocmai a aterizat, din ţările calde, fix pe burtica lu’ mami! Nu-i aşa că e adorabilă?

Ne întoarcem acum la ale noastre… avem de recuperat o dimineaţă întreagă de gimnastică şi am decis s-o punem pe mami la pat, tocmai când voia să se apuce de călcat minunăţiile noastre de hăinuţe. Călcatul mai poate, însă, aştepta… noi vrem atenţie acuuuuuuuuuuuuuuum!!!

Vă pupăm cu drag din păstaia noastră,

Sofia Maria şi Natalia Emilia.