Marți, după duminică

Mar 16, 2010 by Carla

Și să încep cu începutul:

Sâmbătă dimineață, singură acasă. Mă trezesc cu o aciditate cumplită la stomac, cultivată cu grijă în cursul nopții și păcălită cu o grămadă de sticksuri și uscături. Merg la baie, îmi fac toaleta de dimineață. Aplecându-mă să mă spăl, mi se face rău. Acidul, pe care  îl simțeam ca un vulcan mocnind, urca periculos de aproape de gât… Cum vărsatul nu e unul din hobby-urile mele, și nici unul din punctele forte, m-am înarmat cu … cu… cu nimic… și i-am dat drumul. Și i-am dat… cu rău, cu lacrimi, cu eforturi și concentrare… timp în care n-am mai putut fi atentă la nimic altceva. Abia după ce m-am liniștit mi-am dat seama că eram udă pe pantalonii de pijama.

Semn, am crezut eu, că mi s-a rupt apa.

De aici lucrurile s-au precipitat într-un fel pe care mi-e greu să-l rememorez, dar gândurile s-au succedat în următoarea ordine aproximativă, cu viteză amețitoare:

• Sunt singură. Mă duc cu mașina la spital și o să murdăresc tapițeria. Trebuie să-mi pun o pungă sub mine. Să nu uit!
• Am mâncare în frigider! Și n-am apucat s-o mănânc!
• Ce fac cu Scumpa, cine are grijă de ea?
• …. Bagajul!!!
• Nu m-am vopsit. Nu m-am epilat.
• Cine îmi face mie cezariană în weekend? Dacă doctorița nu e disponibilă, ce mă fac?
• N-am aranjat nimic în casă, n-am făcut curățenie generală, n-am pregătit pătuțurile…
• Lucrurile măzărichilor. Tot necălcate…
• Să iau aparatul foto cu mine? Dacă mi-l fură “vreo țigancă” până îmi revin eu? Și dacă nu-l iau… cum să renunț la primele fotografii cu măzărichile?!
• Banii. Câți bani să iau? Îi pun în plicuri, ca la nuntă? Îi dau cum ajung, să mă scap de grija “țigăncii” care îmi va fura, inevitabil, din lucruri?!
• Ce mă fac cu sorăitul? O să mă fac de mirul lumii… cum să fac să ajung singură într-un salon?!
• … și, totuși, bagajul!!!
• Să mănănc acuma mult de tot, înainte de plecare? Am auzit că acolo n-o să mai am voie…
• Tiramisu, voiam să fac tiramisu!!!
• Să mă grăbesc? Cât timp am să mă pregătesc, o oră, o jumătate de zi, 10 minute?
• S-o sun pe doctoriță!
• Să-l sun pe Dragoș? Pe mama? Sau să nu sun pe nimeni, să fie surpriză pentru toți?!
• … Oare chiar mi s-a rupt apa?

Ajună cu raționamentul în acest punct, mi-am dat seama că nu fusese decât o falsă alarmă. Nu mi se rupsese nimic. Doamne-ajută, mai avem o șansă să ne pregătim cum se cuvine pentru marele eveniment.

~~~~~

Motiv pentru care ieri m-am apucat de călcat.

Da, mulțumesc, mulțumesc!

~~~~~

p.s. Acel tiramisu cu fructe de pădure, de care spuneam… Păi n-ar fi fost păcat?!