O întâmplare cu frig, neuroni uituci, ştechere paranormale şi plapumă groasă
Ironic. Tocmai în noaptea aceasta, când în toată ţara s-au înregistrat recorduri de temperaturi negative, s-a întâmplat să nu mai funcţioneze centrala termică de acasă.
Cândva, înainte de culcare, am constatat că în casă se făcuse neobişnuit de frig. Caloriferele reci, apă caldă ioc… Verificăm centrala. Moartă. Reset, reset… nimic. Ora 1 noaptea, pe cine să anunţăm de defecţiune? Concluzionăm, logic, că ori s-a oprit gazul de la furnizor, ori a ingheţat undeva pe conductă… ori, mai rău, s-a defectat centrala cu totul. Şi ne culcăm resemnaţi, acoperiţi până la gât cu plapuma noastră norvegiană, rezistentă până la -14 grade Celsius.
Ora 07:30 a.m. Sună alarma, ne trezim, ne ridicăm din pat. Termometrul de cameră arată 15 grade. Afară undeva sub -22 grade. Frig în camere, frig în baie, colacul wc-ului cel mai mare duşman, apa la robinet forată parcă din izvor de munte… Tremurăm, blestemăm, înjurăm, ne lamentăm… când… surpriză: aragazul funcţiona normal! Intrigaţi, verificăm din nou centrala: moartă. Şi-atunci, unde-i gazul?! Unde-i defecţiunea?! Investigând şi mergând pe fir, la propriu, Dragoş face – în final – următoarea constatare: centrala era scoasă, pe jumătate, din priza de pe perete. Numai pe jumătate, cât să nu se observe. Ironic, nu?!
Ce se întâmplase, de fapt?
La ceas de seară îm făcusem, tacticoasă, obişnuitul suc de citrice, cu storcătorul electric. Am adunat cojile fructelor, am spălat vasul, am pus aparatul la loc şi am lăsat bucătăria curată, cum îi şade bine unei gospodine deşăvârşite.
Ceea ce n-am observat, însă, aflată fiind sub influenţa permanentă a neuronului meu gravid – deci uituc şi senil – a fost că scosesem din priză atât storcătorul de citrice cât şi ştecherul de la centrala termică, acesta din urma numai pe jumătate… Da, nu-mi explic ce, şi mai ales de ce, am făcut. Dar categoric iezistă o iesplicaţie!
Sunt însărcinată! Stop. Nu contaţi pe mine! Stop.
p.s. Am actualizat trusoul măzărichilor, cu ultimele achiziţii… Avem deja un dulăpior plin de haine!
Carla, we miss you! Mai zi ceva pe aici…
Mai zic, mai zic! 🙂