Măzărichile sunt românce get-beget!
Cel puţin aşa a reieşit când, după o seara lungă şi relaxată de ascultat muzică clasică (de la Anotimpurile lui Vivaldi la Haydn şi nişte Bach foarte obositor) şi urmărit reacţiile din burtică, s-a declanşat o adevărată revoluţie când fetele au ascultat Ciocârlia noastră românească… am repetat experimentul în diverse interpretări, de la naiul lui Zamfir, la vioara lui Grigoraş Dinicu (extraordinară interpretare, în opinia mea personală!), la interpretarea orchestrală (aşa se spune?) a variantei lui Enescu şi până la diverse performinguri ale unor lăutari de tavernă. De fiecare dată reacţia a fost la fel: agitaţie la maxim.
p.s. Sau poate nu le-a plăcut deloc. 🙂
0 Comments
Trackbacks/Pingbacks