Jurnal: săptămâna a șaisprezecea. Fetițe!!!

Nov 18, 2009 by Carla

Iată ce minuni mi s-au întâmplat în săptămâna a șaisprezecea: În colţul din dreapta sus, Măzărichea unu îşi făcea antrenamentul zilnic dând energic din mânuţe şi picioruşe, parcă încălzindu-şi muşchii pentru un meci de box. După câteva tentative eşuate de măsurare, am abandonat misiunea de recunoaştere şi ne-am prefăcut că plecăm în treaba noastră, spre păstaia lui Măzăriche doi.

Undeva în spate, în colţul din stânga jos, Măzăriche doi aştepta într-o poziţie extrem de relaxată interacţiunea cu cele două  creaturi enervante din afara burticii – eu şi doctoriţa, care urmau s-o măsoare şi s-o studieze cu maximum de atenţie şi curiozitate. Nimic din  agitaţia de vis-a-vis a lui Măzăriche unu nu părea să-i perturbeze starea de completă relaxare. După câteva măsurători de rutină, a început să-şi mângâie faţa, cu mişcări atente şi cochete. Cred că eram plictisitoare, tot apăsându-i şi înghiontindu-i corpul, fără să facem să se întâmple nimic mai interesant.

După câteva minute bune de consultaţie, am întrebat într-o doară, fără mari speranţe pentru un răspuns exact: ”Oare nici acum nu se vede ce sunt? Poate data viitoare se va vedea?”

Doctoriţa mi-a răspuns amuzată, arătându-mi ceva nedefinit pe ecran, undeva unde se presupune că ea putea descifra sexul lui Măzăriche doi: ”Dar am văzut de la început! Aici avem 100% o fetiţă… Uite, se vede foarte clar!”

Mă uit. Habar n-am ce se vedea acolo, eu cu certitudine nu distingeam nimic care să aducă măcar cu o parte a corpului uman, oricare ar fi fost ea. Dar am mizat pe experienţa doctoriţei. La urma-urmei, şi dacă s-ar înşela, n-ar fi nici prima nici ultima care să ofere surprize… chiar şi la naştere mă pot aştepta la o răsturnare de situaţie.

Apoi ne-am întors, prin învăluire, la Măzăriche unu. Tactica se pare că a funcţionat, întrucât am luat-o pe nepregătite, într-un scurt moment de respiro şi, între alte două tumbe, un triplu-şurub, un echer cu deschidere şi un flic-flac, am reuşit s-o imobilizăm preţ de câteva secunde, cât să putem avea un verdict final: 90% fetiţă, ca şi surioara ei.

Prin urmare, situaţia se prezintă aşa: avem două măzărichi de 14 cm lungime fiecare, cu diferenţa că Măzăriche unu, fiind atât de activă, nu are foarte mult timp să asimileze, cântărind doar 120 grame, cu 20 grame mai puţin decât surioara ei, mai leneşă şi mai sedentară. Estimativ, desigur.

Vestea m-a bucurat enorm, deşi îmi dau seama că orice mi s-ar fi spus, aş fi fost la fel de încântată. Totuşi, două fetiţe!… care e foarte probabil să fie diferite, să arate diferit, să aibă personalităţi diferite… e minunat! Două căpşoare unde să pot prinde clipsuri şi fundiţe, două pretendente la rochiţe şi alte accesorii cochete… e minunat! 😀

Îmi făceam deja planuri ce frumos ar fi să avem o fetiţă cuminte şi liniştită, iar cealaltă să fie zvăpăiată şi agitată, mereu pusă pe şotii… îmi imaginam în ce măsură una ar putea-o influenţa pe cealaltă, când şi cum Măzăriche doi ar putea s-o tempereze pe surioara ei, iar Măzăriche unu s-o provoace şi s-o enerveze… Hehehe! Ce de treabă vor avea ele  de făcut împreună, pe măsură ce vor creşte!  Şi ce relaţie strânsă şi frumoasă ar putea avea una cu cealaltă, pe parcursul întregii vieţi! Şi ce destine diferite ar putea avea!

Revenind la “detalii tehnice”, în burtica noastră se petrec, săptămâna aceasta – a șaisprezecea, o mulţime de lucruri interesante!

• măzărichile au învăţat să sughită şi o fac deja destul de des, chiar dacă eu încă nu simt. nici nu mă mir, la cât de des le pomenesc!
• e un fel ciudat de a spune, dar acum pumnii lor sunt de dimensiunile unor boabe de mazăre, atât cât erau ele cu nici 10 săptămâni înainte!
• măzărichile au deja gene, pot clipi şi pot chiar să-mi facă cu ochiul! pot să se încrunte, să se strâmbe…  şi sper că deja o fac, pentru că le va prinde foarte bine în viaţă să fie expresive!
• ele privesc în jurul lor şi, dacă lumina exterioară e suficient de puternică, pot distinge lumina de dincolo de burtă! de asemenea, având deja format aparatul auditiv, ele pot de acum auzi sunete din lumea de afară…

Bun. De diseară începem şedinţele de bronzat burta la veioză,  să se bucure şi măzărichile de puţină diversitate. Şi neapărat trebuie să-mi rezolv de urgenţă problemele cu gâtul iritat şi tusea… ca să mă pot apuca de cântat! 😀 Păi nu?!

Măzăriche la 16 săptămâni.

p.s.1.  Nu mai știu care dintre ele era. 😀

p.s.2. În săptămâna a șaisprezecea, gemenii arată așa.