Eram foarte decisă să stau cât mai departe de rumoarea scârbavnică a ultimelor  întâmplări politice şi electorale româneşti, însă mă rod câteva simple chestiuni de logică şi bun-simţ, la care toată naţia asta de proşti - care estem – ar trebui să se gândească puţin, înainte de a-şi da atât de radical cu părerea.

1. Pentru că încă nu am ajuns sa-mi fac operaţia de lobotomie, am fost să votez. Şi, pentru prima dată în cei 12 ani de  când fac asta, m-am luptat să pun parafa pe ceea ce mi-am dorit. Am stat la cozi, am căutat prin oraş secţii speciale de votare, am îndurat frig şi stat în picioare numai ca să fiu eu împăcată că încă nu am fost învinsă total. Îmi puţeţi fura până şi ultima speranţă la o viaţă mai bună, însă n-o să mă faceţi niciodată să renunţ la votul meu. Atât de tare vă dispreţuiesc.

2. Palmele se dau din dragoste. Foarte rău că Băsescu zice că n-a lovit niciodată un copil! Măcar pe fii-sa aia mică trebuia s-o articuleze de câteva ori, părinteşte, la fundu’ gol. Cu sau fără papparazzi. Plus de asta, eu aş bate o grămadă din copiii acestei generaţii, mai ales pe ăia care în loc să-şi vadă cuminţi de joacă şi de lecţii, o freacă printre adulţi, la meetinguri politice şi electorale. (Şi, preventiv, pe toţi puiuţii de ţigani. Că, deh, nu vrem să discriminăm… şi să scape careva nepedepsit.)

Dar ăia care au lovit şi omorât pe trecea de pietoni şi continuă să-şi încălzească fundurile grase în fotoliile lor de parlamentari? Dar ăia “proaspăt împroprietăriţi” ce au lăsat în strada, fără casă şi masă, mii de oameni nevoiaşi, ce au murit cu zile apoi? Dar ăia care au chemat minerii să lovească, pe străzi, mii de oameni nevinovaţi, pentru că nu aveau atâtea palme să lovească cu mâinile lor? Dar ăia care au dat permise de conducere  false unor mii de cocălari analfabeţi, care  ne vor lovi şi ucide pe strazi, ani buni de-acum încolo? Dar ăia care au lovit, la colţul secţiilor de votare, pe oricine care n-a votat cu “cine trebuie”? Etc.

Eu sper că l-a lovit şi că e Băsescu, unul singur, un mitocan şi un om de nimic. E mult mai bine decat să trăiesc cu gândul că milioane de oameni pot fi atât de uşor manipulaţi cu un montaj video ce i-ar face pe producătorii lui  “ROTR” sau “2012″ să se răsucească în mormânt.

3.  Câţi dintre  cei care se agaţă cu atâta ardoare de ideea mântuirii neamului prin Johannis, neamţul cel corect, deştept şi muncitor, realizează că omul ăsta n-are nicio vină pentru ceea ce i se întâmplă, cu excepţia întâmplării unui nume nemţesc? Că, în afară de nume, e român get-beget… că e născut, crescut, educat şi format printre semenii lui români? Dacă mumă-sa, într-un exces de simpatie pentru nemuritoarele filme cu Alain Delon sau Gerard Depardieu de acum o mie de ani, i-ar fi dat un nume franţuzesc… l-aţi fi decretat expert in tehnicile de “french kiss“? L-aţi fi distribuit într-o producţie porno autohtonă, cu eleve, bunicuţe şi pitici?

4. Mi se pare de 1000 de ori mai necesar un preşedinte tiran şi dictator decât un preşedinte garantat de Vanghelie şi de baronii pesedişti, despre care eu cred că sunt cei mai infecţi, animalici şi corupţi indivizi ce populează tărişoara asta.

5. De-a lungul istoriei, milioane de oameni şi-au dat viaţa pentru varii motivaţii ideologice fundamentale:  libertatea individuală sau a naţiunii, un alt fel de Dumnezeu, dragostea de ţară, loialitatea sau jurământul de a lupta pănă la moarte în slujba unui oarecare conducător etc. A scuipa pe propria “biblie” ideologică, a-ţi călca în picioare doctrinele politice fundamentale, ceea ce te individualizează ca apartenenţă politică, doar pentru a te asocia  – ca individ – cu o altă culoare politică, total opusă, sau incompatibilă, intereselor şi crezurilor tale… mi se pare cea mai crasă umilinţă la adresa simpatizanţilor partidului tău, cea mai puternică dovadă de făţărnicie, de lipsă totala de coloană vertebrală, de verticalitate, de respect faţă de oamenii  care au ales să te susţină în virtutea unei ideologii.

6.  Aseară otv-ul anunţa că urma să apară în platou Oana Zăvoranu, care tocmai suferise o “complicată operaţie de clonare“. Aş dori să-i întreb pe realizatorii acestei complicate operaţii dacă sunt interesati de un proiect de lobotomizare în masă, la pachet cu clonarea neapărat ulterioară a fiecărui pacient. Eu aş fi prima care m-aş oferi voluntară pentru acest proiect, ca să pot apoi trăi fericită, şi multiplicată, într-o ţară oficial recunoscută de retarzi, proaspătă şi întinerită.

7. Nu neapărat off-topic, aseară am revăzut la tv filmul A Perfect Murder, care m-a ajutat să-mi reamintesc câteva reguli de bază, atunci când decidem să asasinăm pe cineva (eu aştept doar conjunctura potrivită):

• Asiguraţi-vă întotdeauna că mortul e rece. Niciodata, după împuşcarea victimei, nu vă relaxaţi şi nu lăsaţi arma în apropierea cadavrului! Întotdeauna mortul îşi va reveni pentru câteva secunde, suficiente cât să vă atace şi să vă facă rău.
• Niciodată nu negociaţi condiţiile unei crime în afara unei saune, unde toată lumea să intre şi să iasă la pielea goală. Un control al orificiilor este, de asemenea, binevenit, pentru eliminarea suspiciunilor unor microfoane bine-ascunse.
• Când puneţi la cale o crimă, nu daţi telefoane din propria casă sau de pe propriul telefon mobil. Până şi un copil mic ştie să găsească, fără dificultăţi, tasta “redial”.
• Chiar dacă vă place să scrieţi în CV că agreaţi munca în echipă, este de preferat ca omorul să survină în urma unui studiu individual şi să fie realizat de propriile mâini. În linişte şi cu maximă discreţie.
• Atenţie! Nu ieşiţi, după omor, la o bere cu prietenii… mai ales dacă sunteţi genul gură-spartă, lăudăros cu  diversele performanţe personale. De asemenea, suprevegheaţi-vă îndeaproape complicele, când acesta iese la o bere cu prietenii lui.
• Bonus-point: nu vă daţi verigheta şi bijuteriile jos când sunteţi cu amantul/amanta.  Oricum, nu e ca şi cum omul ăla n-ar şti…

8. Ar fi genial ca Saw VIII să aibă drept victime numai politicieni români. Care să conştientizeze, înainte de tortura finala, valoarea şi totodata nimicenia vieţii lor, să implore milă, îndurare… şi răspunsul să fie “nu”.

Nah gata, că m-a ajuns sila şi repulsia faţă de tot poporul acesta de cretinoizi, mai mult decât faţă de politicieni.

Să primiţi ce-o să votaţi. Am zîs.

1. Fata cu manusi portoclaii Says:
   November 27th, 2009 at 8:04 pm

   Parintii mei sunt profesori de liceu. Au facut facultate pe vremea comunismului, au muncit mai bine de treizeci de ani, si-au dat toate gradele, au castigat premii si mentiuni la olimpiade judetene si nationale, s-au implicat in activitati extrascolare, au intemeiat cercuri si grupuri de studiu pro bono, au scris si au publicat articole, culegeri si materiale ajutatoare pentru elevi. Daca Basescu iese presedinte, parintii mei nu isi vor mai permite sa manance.

2. Carla Says:
   November 28th, 2009 at 3:29 pm

   Îţi înţeleg motivaţia. Tot respectul pentru părinţii tăi.

   Însă nu înţeleg de unde concluzia că votul împotriva lui Băsescu le va asigura părinţilor tăi masa zilnică. Nu văd nicio diferenţă, nu văd de unde va face brusc rost de fonduri pentru buget un nou guvern pesedist. Crezi că vor face miracole? Mă-ndoiesc chiar mai tare dect de actualul guvern de rahat.

   Pe de altă parte, mi se pare cu atât mai trist că votul oamenilor a ajuns să fie oferit aceluia care îţi promite că-ţi va da cât să nu mori de foame. E patetic. Şi asta numai pentru că nimeni nu se învaţă minte şi votăm, ca dobitoacele, mereu şi mereu aceiaşi indivizi, care nu ne vor oferi niciodată nimic. Decât umilinţă.

3. Barzoi Says:
   November 29th, 2009 at 9:25 pm

   Aliluia, ca sa zic asa

   Chit ca ce va veni dupa va fi si mai hardcore … dar macar am pus stampila unde am vrut si am crezut in ceea ce facem.

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website