Doi pensionari vociferau astăzi, dis de dimineaţă, pe teme politice, în troleibusul cu care veneam spre birou. Nu eram atentă la discuţie, însă am remarcat că cei doi aveau opţiuni politice diferite, motiv pentru care erau foarte supăraţi unul pe celălalt şi nu părea deloc să le pese că fiecare are dreptul la o alegere proprie. Fiecare, de altfel, deţinea “adevărul absolut”, cum îi şade bine oricărui octogenar.

În fine, după o discuţie idologica ce a durat vreo 5 staţii, timp în care cei doi au avut vreme să atingă varii subiecte, de la legionari, la comunişti – foşti şi actuali, la diverse teorii conspirative şi la veşnica problemă a pensiilor mici, unul dintre ei se ridică supărat şi se îndreaptă spre uşa troleibusului. Înainte să coboare mai aruncă o ultimă privire înapoi, la celălalt şi, în loc de salut, îi urează, cu frustrare:

- Să primeşti ce-o să votezi!

p.s. Ceea ce vă urez şi eu vouă!

1. joc urban » Blog Archive » Zuperman, neamţul, e totuşi român! Says:
   November 27th, 2009 at 12:27 pm

   [...] expresso yourself « Urare electorală [...]