Povestea bonei care isi agresa copiii lasati in grija a starnit un imens scandal mediatic, diferentele de opinii dintre comentatori fiind surprinzatoare si deloc  tolerante vis-a-vis de acest delicat subiect al abuzurilor asupra copiilor. Lasand la o parte incidentul in sine – despre care altii au scris deja suficient,  o mare parte din parinti au insistat ca absolut orice forma de violenta asupra copilului este condamnabila: in egala masura abuzurile unei bone, “o simpla urecheala” parinteasca sau o palma data peste pampers, de o mama ajunsa la limita rabdarii cu copilul ei. Am citit o multime de comentarii inversunate, care sustineau cu tarie ca orice parinte care isi urecheaza copilul sau il palmuieste ocazional la fund este un agresor, ca orice metoda de educatie sau disciplina care impune o “corectie” fizica – fie ea cat de blanda – este un grav abuz asupra copilului, o grava forma de agresiune a acestuia… si ca asemenea practici barbare sunt de netolerat.

Pentru o mai clara intelegere, sa consultam DEX-ul:

AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s.m. și f., adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune. – Din fr. agresseur, lat. aggressor.
Sursa: DEX ’98

AGRESÓR adj., s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor. (Armată ~oare.)
Sursa: Sinonime

AGRESIÚNE s. f. 1. atac brutal neprovocat. ♢ folosire a forței armate de către un stat sau o coaliție de state împotriva suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a unui alt stat. 2. atac asupra persoanelor sau bunurilor. 3. acțiune exterioară care primejduiește echilibrul și integritatea unui sistem viu. (< fr. agression, lat. aggressio)
Sursa: MDN

Eu provin dintr-o familie larga in care, departe de a ne agresa, parintii ne-au educat atat cu vorba buna, cat si cu cate o  “smotoceala” mai mult sau mai putin meritata, mai rar sau mai des. Crescuta asa, as fi ipoctita sa spun ca eu nu-mi voi urechea niciodata copilul. As vrea sa-i pot oferi o educatie frumoasa, fara sa apelez vreodata la asemenea “metode disciplinare”, insa ma indoiesc ca voi reusi sa trec cu nervii tari peste fiecare situatie in care voi fi scoasa din minti… Cati dintre noi n-am crescut, oare, la fel?! Dar nu asta e important.

Este important, in opinia mea, ca atunci cand adoptam o atitudine extrema, indiferent de polaritatea ei, sa nu pierdem in vedere ca exista multiple forme de agresiune asupra fiintei umane: exista agresiune din partea altor indivizi si exista agresiune din partea mediului, in unele cazuri cel putin la fel de violenta ca si prima. Daca noi, ca adulti, resimtitm uneori atat de puternic acest lucru, sa ne imaginam intensitatea cu care agresiunea este perceputa de copii, fie ea verbala, fizica, psihica sau de orice alta natura.

Eu, ca adult, ma simt agresata in piete, pe strazi, in mijloace de transport in comun mereu pline-ochi, murdare si pline de mirosuri, in spatii aglomerate, fie ele magazine, cluburi etc… Intalnesc zilnic oameni care emana agresivitate prin intreaga lor atitudine, care te imping fara macar a spune “pardon!”, care te imbrancesc in graba lor, ca si cum nici n-ai exista…

Mai mult de atat:  zgomotul continuu al traficului, claxoanele, franele cu scartaituri care ma paralizeaza, masinile mari, industriale – care n-au ce cauta in interiorul orasului!, sirenele omniprezente ale ambulantelor, accidentele zilnice… toata aceasta poluare fonica constituie un tip de agresiune pe care eu as da-o bucuroasa, la schimb, pe o palma in fiecare dinineata, doar ca apoi sa am parte de o zi placuta si linistita, lipsita de stres.

Sa nu uitam, printre altele, agresiunea pe care acest mediu urban, extrem de poluat, o manifesta constant asupra organismului nostru: noxele pe care sutnem obligati sa le inspiram permanent; praful omniprezent; rezidurile chimice, apa potabila  plina de clor etc. Mi se intampla des ca, asteptand sa se faca verde la semafor, sa ma inec pur si simplu cu fumul negru si greu, de ulei ars sau motorina, al cate unei masini ce efectiv nu mai are ce cauta pe sosea. Ganditi-va ce efect au aceste noxe asupra unui copil aflat in carucior, mult mai aproape de nivelul tevilor de esapament…

Ganditi-va cat de tare obosesc aceste forme de agresiune psihicul unui copil. Nu-l veti agresa niciodata palmuindu-l la fund, dar il veti expune zilnic altor forme de agresiune carora nu le acordati nicio importanta. Este clar ca o agresiune fizica sau chiar verbala poate primejdui echilibrul psihic al unui individ (adult si cu atat mai mult copil), dar nu uitati ca agresiunile mediului pun in pericol, intr-o mult mai mare masura, integritatea acestui unic “sistem viu” numit  fiinta umana.

1. Domenii .info moka Says:
   August 8th, 2009 at 11:24 am

   Buna, nu vrei sa treci pe domeiu propriu? Mai exact pe domeniu .info COMPLET GRATUIT. Pentru mai multe detalii intra AICI

2. beheader69 Says:
   August 8th, 2009 at 11:47 pm

   Buna, nu vrei sa treci pe domeiu propriu? Mai exact pe domeniu .info COMPLET GRATUIT. Pentru mai multe detalii intra in plm